Alina Matis
5953 vizualizări 31 dec 2013

Revelion dezamăgitor pentru Statele Unite ale Americii, care, după luni de ameninţări, inclusiv cu retragerea completă a militarilor şi cu tăierea fondurilor de asistenţă, nu au reuşit să îl convingă pe liderul de la Kabul, Hamid Karzai, să semneze Bilateral Security Agreement (BSA), acordul care ar trebui să ofere cadru juridic prezenţei militare americane în Afganistan după retragerea din 2014. Prin acest document, aproximativ 15.000 de militari americani vor rămâne timp de zece ani în Afganistan, cu misiunea de a antrena, consilia şi asista forţele de securitate afgane.

Dacă Hamid Karzai nu semnează BSA până la sfârşitul anului, ne-a spus un diplomat de vârf al NATO, la ministeriala care a avut la începutul lunii la Bruxelles, Statele Unite ar fi obligate să aleagă un drum pe care ar prefera să nu pornească, respectiv „opţiunea zero”, retragerea totală a militarilor săi din Afganistan. De ce îşi doresc americanii să nu plece complet din Afganistan în 2014, în condiţiile în care această misiune a devenit cel mai îndelungat război în care a fost implicată ţara? În acest moment, interesul naţional al americanilor cu privire la retragerea din Afganistan „este ca 2014 să nu devină 1989”, ne-a spus acelaşi diplomat NATO, cu referire la retragerea sovieticilor din Afganistan, încheiată în 1989. Statele Unite nu pot pleca pur şi simplu din Afganistan în 2014, ci trebuie să găsească şi o modalitate de a proteja toate progresele înregistrate în ultimii 12 ani, progrese foarte scumpe (SUA au cheltuit sute de mii de miliarde de dolari aici) pentru toate părţile implicate, ne-a mai spus diplomatul.

Jurnalist afgan: „Am mai trecut o dată prin asta, când s-au retras ruşii, americanii au lăsat Afganistanul pe cont propriu, într-un nou război”

„Afganii se tem pentru viitorul lor şi toată lumea îi cere preşedintelui Hamid Karzai să semneze. Nu ne putem permite acest risc. Ar fi periculos pentru Afganistan. Am mai trecut o dată prin asta, când s-au retras ruşii, americanii au lăsat Afganistanul pe cont propriu, într-un nou război. Pe urmă, talibanii au preluat puterea şi le-au creat multe probleme afganilor”, a povestit, într-un interviu acordat gândul, Mustafa Basharat, jurnalist afgan care lucrează la filiala din Kabul a Radio Europa Liberă.

Mustaffa Basharat// FOTO: gândul

Cu termenul-limită iniţial, respectiv 31 decembrie 2013, depăşit de blocarea negocierilor, americanii au început în ultimele zile o „diluare” a mesajului pe această temă, fără a mai insista asupra momentului semnării, arată The New York Times.

După acordul americanilor, acordul NATO: Aşteptăm invitaţia de a rămâne

De cealaltă parte, la NATO, semnarea acordului americanilor este condiţie sine qua non pentru semnarea unui acord similar al Alianţei, Status of Forces Agreement (SOFA), care ar stabili condiţiile şi cadrul legal în care se va desfăşura misiunea internaţională de asistenţă în Afganistan, condusă de NATO, post-2014. Dacă va avea loc o astfel de misiune sub conducerea NATO, ne-a spus un oficial de vârf din cadrul Alianţei, înaintea reuniunii miniştrilor de Externe de la Bruxelles, trebuie să existe un cadru juridic solid, dar şi o invitaţie în acest sens din partea Afganistanului. Aliaţii trebuie să ştie că prezenţa lor este binevenită acolo, a precizat oficialul.

SURSA: NATO

Mai precaut, Secretarul General Anders Fogh Rasmussen s-a ferit să stabilească termene-limită clare pentru semnarea celor două acorduri, cu toate că oficiali de vârf din cadrul Organizaţiei Atlanticului de Nord şi oficiali militari cu care gândul a discutat la reuniunea miniştrilor de Externe de la începutul lunii au indicat că, din motive practice, Karzai trebuie să facă o mutare până la finele anului. Altfel spus, toate părţile implicate au nevoie să ştie câţi militari mai rămân în Afganistan şi în ce zone, pentru a putea elabora planul retragerii. Cu experienţa misiunii din Iraq, retragerea va fi un proces foarte laborios şi îndelungat. România are un rol foarte important în acest proces, ţara noastră oferindu-le americanilor bazele aeriene din zona Mării Negre pentru a-şi retrage mare parte din trupele dislocate în Afganistan, baza de la Mihail Kogălniceanu urmând să fie punctul de tranzit principal.

Chiar şi cu BSA blocat, Rasmussen a decis să pornească totuşi negocierile şi pentru SOFA, subliniind că aceste negocieri nu vor fi încheiate ori parafate până ce Karzai nu va semna acordul cu americanii.

Jocul lui Karzai şi nevoia de bani

În ultimele luni, însă, Karzai a jucat jocul lui preferat în relaţia cu occidentalii: tergiversarea. Printre motivele invocate pentru nesemnarea acordului cu SUA sunt controversatele raiduri nocturne şi posibilitatea ca militarii americani să intre în casele civililor afgani sau să aresteze afgani, precum şi argumentul că ar fi de preferat ca succesorul său (următoarele alegeri prezidenţiale din Afganistan au loc în aprilie) să semneze acordurile cu SUA şi NATO, dat fiind că el va conduce ţara în perioada vizată de aceste înţelegeri bilaterale. Totuşi, Loya Jirga, marea adunare a Afganistanului, a recomandat, deşi cu menţiuni, semnarea BSA. Mai mult, miniştrii afgani trimişi de Karzai la reuniunea NATO din 3-4 decembrie, de la Bruxelles, au dat asigurări că BSA va fi semnat „în timp util” şi „integral” (oficialii americani, printre ei şi Secretarul de Stat, John Kerry, îi transmiseseră lui Karzai că forma acordului nu mai este negociabilă).

FOTO: gândul

Dincolo de „opţiunea zero”, cea mai puternică ameninţare a SUA şi a NATO este că, fără BSA şi SOFA ratificate, Afganistanul ar putea pierde mulţi bani de care depinde în acest moment. Este vorba, pe de-o parte, despre ajutorul pentru forţele de securitate afgane - Afghan National Army (ANA) Trust Fund. Acest fond a fost creat în 2007, pentru a le permite ţărilor din coaliţia ISAF (condusă de NATO) să finanţeze următoarele activităţi: costurile de trasport şi instalare a echipamentelor furnizate ANA de către ISAF, achiziţionarea de către ANA a echipamentelor necesare proiectelor sale şi antrenamentele din şi din afara Afganistanului. În martie 2009, acestor trei eforturi li s-a mai adpugat şi susţinerea pe termen lung a ANA, în contextul retragerii militarilor străini din Afganistan. Din noiembrie, cuantumul acestor contribuţii este de aproape 600 de milioane de euro, potrivit datelor oficiale furnizate de NATO. SUA gestionează acest fond până în 2017. România nu s-a angajat să contribuie la acest fond.

Dincolo de cele 600 de milioane de euro din ANA Trust Fund, Aliaţii s-au mai angajat să ofere, în cadrul BSA&SOFA, un ajutor anual Afganistanului de aproximativ 5,8 miliarde de euro. Fără o prezenţă militară post-2014, există riscul ca donatorii să nu aibă încredere în a mai finanţa Afganistanul, a avertizat un oficial NATO, la ministeriala din 3-4 decembrie.

FOTO: gândul

„Statele Unite cred că, dacă l-au omorât pe Osama bin Laden, şi-au încheiat misiunea. Este greşit”

„Am fost dezamăgit în ultimele zile şi m-am gândit că putem pierde tot ce am obţinut în ultimul deceniu. Dacă NATO pleacă din Afganistan, dacă SUA pleacă din Afganistan, cine ştie ce se alege de ce am rueşit în ultimul deceniu”, a comentat pentru gândul Mustafa Basharat, jurnalist la Radio Europa Liberă din Kabul.

„Trebuie să se mai calmeze cu toţii şi să reuşească să semneze acordul, care, da, este important pentru Afganistan, dar este important şi pentru SUA. Statele Unite tind să creadă că, dacă l-au omorât pe Osama bin Laden, şi-au încheiat misiunea. Este greşit. Mii de tineri Osama, cu tehnologie nouă, cu mentalitate nouă, trăiesc la graniţa dintre Afganistan şi Pakistan. Pot fi o ameninţare majoră pentru comunitatea internaţională, pentru Afganistan, pentru Pakistan. Ar trebui să se gândească la asta”, ne-a mai spus Mustafa.

Context:

SURSA: NATO

La începutul lunii decembrie, din coaliţia internaţională în Afganistan, condusă de NATO, International Security Assistance Force, mai făceau parte aproximativ 84.000 de militari. Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Apărării Naţionale, România mai are 1.019 militari în acest teatru. Cel mai mare contingent din Afganistan este cel al Statelor Unite, care au în acest moment 60.000 de militari aici.

În această vară, forţele de securitate afgane au preluat oficial controlul asupra securităţii ţării de la trupele străine. Transferul de putere a început în 2011.

SURSA: NATO

Trebuie precizat că, iniţial, coaliţia ISAF nu a fost nici sub mandat ONU, nici sub mandat NATO. Ea a primit mandat din partea Consiliului de Securitate al ONU şi, în august 2003, Alianţa Nord-Atlantică şi-a asumat coordonarea şi comanda misiunii ISAF. Dacă, în 2003, ISAF era formată din mai puţin de 10.000 de militari, cu misiuni strict în zona Kabul, în anii care au urmat, s-a ajuns la 130.000 de militari. În prezent, 50 de ţări contribuie la această misiune internaţională.

Cel puţin în teorie şi dincolo de stadiul negocierilor pentru BSA şi SOFA, retragerea ISAF din Afganistan nu este sinonimă cu retragerea NATO. La summitul de la Chicago din 2012, Aliaţii au decis păstrarea unei misiuni de asistenţă conduse de NATO, post-retragerea din 2014.

Pentru comentarii, mă găsiţi pe Facebook - Alina Matiş şi pe Twitter - @alinamatis

Citește și: