309 vizualizări 4 oct 2010

La 32 de ani de la venirea pe lume a "primului bebeluş conceput în epru-betă", cel care a făcut posibil acea naştere primeşte Premiul Nobel pentru medicină pe anul 2010, a anunţat Comitetul No-bel (CN) de la Stockholm. "Părintele fertilizării in vitro", britanicul Robert Edwards (85 de ani), devine astfel al 101-lea laureat din Regatul Unit (UK) al acestui prestigios trofeu. Edwards nu are în palmares vreo descoperire recentă, dar nu este neobişnuit ca membrii CN să desemneze un laureat "pentru întreaga carieră", luând în considerare impactul pe care l-a avut aceasta asupra unei ramuri ştiinţifice, asupra literaturii sau a politicii internaţionale.

"Dezvoltarea tratamentului de fertilizare umană in vitro", la sfârşitul anilor `70, este meritul care a recomandat premierea lui Edwards, s-a anunţat pe site-ul CN, nobelprize.org. "Descoperirile sale au condus la apariţia unui tratament împotriva sterilităţii care afectează un procent foarte mare de populaţie şi peste 10% din totalul cuplurilor pe plan mondial", arată comunicatul CN. În urma eforturilor cercetătorului britanic, la 25 iulie 1978, s-a născut Louise Joy Brown, la spitalul din Oldham (suburbie a Manchesterului). Părinţii au încercat să conceapă un copil în mod natural de-a lungul a nouă ani, până ce au acceptat să se supună unui "tratament experimental".

Fondator al unei "industrii medicale"

Peste patru ani, sora primului copil "conceput artificial" era deja al 40-lea copil născut în lume pe această cale. De atunci, aproape 4 milioane de persoane s-au născut pe plan mondial ca urmare a folosirii tehnicilor de fertilizare in vitro (IVF), iar Edwards poate fi considerat părintele unei veritabile "industrii", care se extinde de la an la an.

Anual, britanicii fără copii asigură venituri de 75 milioane lire sterline clinicilor de profil, unde plătesc proceduri IFV (la un cost mediu de 2.500 lire), care nu au o rată de succes mai mare de 25%. În cazul unor clinici, rata de succes coboară la 12,7%, astfel că viitorii părinţi trebuie să se înarmeze cu foarte multă răbdare şi să îşi permită să suporte costul tratamentelor pe timp îndelungat.

În ciuda acestor dificultăţi, numai din 1978 până în 2000 se născuseră 50.000 de copii "în eprubetă" în UK, iar numărul de clinici de specialitate depăşeşte o sută. Pentru supravegherea lor a fost înfiinţată o autoritate specială. Preşedintele instituţiei (HFEA), Lisa Jardine, a salutat, ieri, premierea lui Edwards ca fiind "o binemeritată recunoaştere a contribuţiei sale la medicina reproductivă".

Biografia unui comandor al Imperiului Britanic

Meritele cercetătorului au fost recunoscute de Regina Elizabeta a II-a prin acordarea titlului de comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE), în timp ce presa britanică îl situează în mod curent în clasamente ale "geniilor în viaţă". În comunitatea ştiinţifică din UK, nominalizarea sa era aşteptată de mult.

Robert Geoffrey Edwards s-a născut, în 1925, la Manchester. După efectuarea stagiului militar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, el a studiat biologia la University of Wales din Bangor (Ţara Galilor) şi la Edinburgh University (Scoţia). De la lucrarea sa de absolvire privind dezvoltarea embrionară la şoareci, Edwards s-a dedicat acestui domeniu.

Cercetările IFV pe pacienţi umani le-a demarat în 1958, imediat după ce a devenit membru al National Institute for Medical Research din Londra. Din 1963, el şi-a continuat cercetările la Universitatea Cambridge. Peste câţiva ani, el a fondat, împreună cu Patrick Steptoe, Bourn Hall Clinic - prima clinică IFV din lume. (Bogdan Munteanu)

Citește și: