Andrei Luca POPESCU
7471 vizualizări 11 aug 2011

Tot ce se întâmplă acum cu pieţele mondiale pare familiar: bursele cad, economiile încetinesc, politicienii se chinuiesc să găsească soluţii, dar nu reuşesc să se înţeleagă. Multă lume crede că asistăm la o reeditare a crizei financiare din 2008, scrie New York Times.

Mulţi analişti spun că riscurile sunt mai mici astăzi, pentru că sistemul financiar este mai sănătos şi are mai puţine probleme ascunse.

Pe de altă parte, alţii spun că nu este exclus un picaj, dacă politicienii din SUA şi din Europa nu calmează investitorii, prin atacarea ameninţărilor financiare fundamentale.

Ca şi acum trei ani, problema principală sunt datoriile prea mari. De data aceasta, e vorba de datorii guvernamentale, nu de cele ale consumatorilor.

CITEŞTE ŞI: Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR: Guvernul va trebui să taie în continuare din cheltuielile bugetare

"Deocamdată nu este la fel de rău ca în 2008, dar ar putea să se înrăutăţească, pentru că grijile privind datoria suverană au o anvergură mult mai globală decât riscul ipotecilor subprime din 2008", consideră profesorul Darrell Duffie, de la Universitatea Stanford. Asemănarea cea mai îngrijorătoare a crizei actuale cu cea din 2008 este însă lipsa de încredere.

În timp ce multă lume stă cu ochii pe volatilitatea burselor, care au urcat şi au scăzut ameţitor în ultimele zile, mulţi finanţişti şi oficiali guvernamentali au o altă grijă: semnele de stres pe care le dau pieţele de credit din Europa, esenţiale pentru finanţarea operaţiunilor bancare şi a companiilor de acolo.

Spre deosebire de 2008, când colapsul băncilor americane a îngrozit lumea, acum se întâmplă în sens invers: expunerea băncilor europene pe datorii suverane macină nervii în SUA.

Instituţiile financiare din Europa au investiţii imense în bonduri guvernamentale din Grecia, Irlanda, Portugalia, Italia şi Spania, iar grijile privind incapacitatea de plată sunt în creştere.

Alţii insistă însă că astfel de comparaţii sunt exagerate. "Nu cred că există o criză a datoriei SUA acum, iar datoria europeană nu afectează un spectru atât de larg precum datoria ipotecară sau cea a derivatelor din 2008. Perspectiva unei căderi a pieţelor ca în 2008 este una îndepărtată", consideră Larry Kantor, de la Barclays Capital.

"Aceasta este o ajustare a burselor la o creştere economică mai înceată şi la probabilitatea crescută de recesiune. În 2008, am avut o criză reală de finanţare, când băncile nu mai voiau să se împrumute una pe alta", crede şi John Richards, şeful strategiei de la RBS.

Pe Wall Street, ameninţarea din partea Greciei este similară cu falimentul Bear Sterns din martie 2008, care a fost preludiul crizei care a urmat, după şase luni. Pentru finanţiştii care cred asta, datoriile imense ale Italiei şi Spaniei sunt echivalentele Lehman Brothers şi AIG, instituţii ale căror prăbuşiri au pus în pericol întreg sistemul.

Pe lângă teamă, este prezent şi acel sentiment de negaţie din perioada de până acum, la fel ca în 2008. Chiar şi când erau dovezi clare că sistemul subprime era o ameninţare în 2007, acţiunile au stat sus. Acum, Wall Street prevede câştiguri cu 23% mai mari pe trimestrul 4, decât anul trecut, deşi este evident pe zi ce trece că ele nu sunt posibile.

Diferenţele dintre 2008 şi 2011

Există însă şi diferenţe foarte importante. Instituţiile financiare din SUA au cu o treime mai mult capital decât aveau în 2007 şi şi-au redus riscurile. Dacă atunci pentru fiecare dolar din capital dădeau cu împrumut 25 de dolari, acum raportul este de 1 la 16 dolari, conform unei analize a lui Chris Kotowski, de la Oppenheimer.

CITEŞTE ŞI: JUMĂTATE din LUME este "pe roşu". ZVONUL care a PRĂBUŞIT pieţele europene şi americane. Există o salvare? Citeşte PLANUL antirecesiune al unui LAUREAT NOBEL

Mărimea pieţei de "repos" (înţelegeri de răscumpărare), prin care instituţiile financiare se împrumută de la o zi la alta, pentru a-şi finanţa operaţiunile, s-a redus de la 4,57 trilioane de dolari în martie 2008, la 2,6 trilioane în iulie 2011.

Consumatorii şi companiile şi-au redus datoriile, chiar dacă guvernele nu au făcut-o, astfel că probabilitatea unei crize de credit ca cea din 2008 este mai mică.

O diferenţă nu la fel de pozitivă este însă pachetul de măsuri aflate la dispoziţia decidenţilor financiari. În 2008, SUA s-a mişcat rapid cu măsuri de bailout şi garantare de stat, pentru a împiedica sistemul financiar să se blocheze total. Urmarea a fost că Washingtonul a decis ca astfel de măsuri, precum pachetele de stimul, să fie mult mai greu de luat. Astfel, Rezerva Federală (Fed) are la dispoziţie mai puţine instrumente. Reducerea ratei de dobândă aproape de zero şi injecţia de aproape 2 trilioane de dolari încă nu şi-au făcut văzute efectele.

Cum evoluează pieţele - paralelă 2008-2011

Mai mulţi indicatori de piaţă prezentaţi de New York Times arată un tablou îngrijorător: deşi nu au atins aceleaşi valori catastrofale ca în 2008, indicatorii au aceleaşi tendinţe ca atunci.

Indicele S&P 500 pe bursă

A început să cadă pe 22 iulie 2011, atunci când negocierile în Congresul SUA, privind creşterea plafonului datoriei publice au intrat în blocaj. Similar, în 2008 acest indice a intrat în picaj după ce Lehman Brothers a iniţiat procedura de faliment, AIG a cerut bailout de la stat, iar Bank of America a cumpărat Merrill Lynch. Pe 5 august, când S&P a anunţat reducerea ratingului de credit al SUA, de la AAA la AA+, indicele căzuse deja sub nivelul declanşării crizei din 2008 (din 2008 până acum indicele a crescut peste nivelul de la care a căzut).


Titlurile Trezoreriei SUA cu maturitate la 13 săptămâni şi cele cu maturitate la 2 ani

În 2008, pentru a stimula economia şi a pune la dispoziţia băncilor lichidităţi, Fed a scăzut dobânda la titlurile pe termen scurt, pentru a ţine la distanţă investitorii care căutau siguranţa titlurilor de stat americane. În 2011, evoluţia titlurilor la 13 săptămâni a rămas constantă, astfel că Fed a aplicat măsura la titlurile de 2 ani, care au urmat aceeaşi traiectorie ca în 2008.

Împrumuturile interbancare europene

În 2011, băncile europene au devenit precaute în a se împrumuta una pe alta, lucru reflectat de mărirea dobânzilor. Aceeaşi îngrijorare a apărut în 2008, după prăbuşirea Lehman Brothers, doar că de proporţii mult mai mari.

Volatilitatea pieţei

Indicele VIX al volatilităţii pieţei a explodat la sfârşitul anului 2008, pe măsură ce criza se mărea. La fel s-a întâmplat şi acum, la proporţii mai mici.

Petrolul

Când a venit criza din 2008, preţul petrolului brut se apropia de 150 de dolari pe baril, iar galonul de benzină în SUA costa 4 dolari. Preţurile s-au prăbuşit, pe măsură ce recesiunea se adâncea. În 2011, preţurile s-au prăbuşit din cauza îngrijorării că economiile stagnează.

Aurul

Iniţial, în 2008, aurul s-a scumpit, apoi a căzut pentru că investitorii căutau rate de profit mai mari. Apoi a început o creştere susţinută şi stabilă, care acum, în 2011, s-a accelerat, din cauza îngrijorărilor privind datoriile şi evoluţia valutelor.

Citește și: