Alina Matis
7497 vizualizări 11 apr 2014

Confuzie mare la Bruxelles, săptămâna aceasta, după ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a decis să invalideze controversata Directivă 24/2006 privind stocarea datelor personale de către companiile de telecomunicaţii, în vederea folosirii lor de către procurori. Decizia CJUE i-a pus în încurcătură pe experţii europeni, care sunt de câteva zile în consultări cu avocaţi şi jurişti, pentru a vedea ce e de făcut într-o astfel de situaţie, Comisia neavând un precedent după care să se ghideze. Concret, Curtea a decis că, deşi principiul stocării datelor de trafic informaţional (Directiva nu se referă la conţinutul comunicaţiilor, ci la identificare şi localizare) este legitim, termenii în care se face acest lucru încalcă dreptul la intimitate şi la protecţia datelor cu caracter personal. Prin urmare, Directiva, cunoscută şi sub numele de „Directiva Big Brother”, a fost invalidată. Consecinţele, deşi neclare acum, vor fi numeroase şi foarte importante pentru toţi europenii.

Întrebarea momentului: Ce se întâmplă acum?

Principalele întrebări la care nici oficialii naţionali, nici cei europeni nu au în acest moment un răspuns sunt: ce se întâmplă cu datele deja stocate, unde sunt ele (dat fiind că mai toate companiile telecom sunt prezente pe mai multe, dacă nu pe toate pieţele europene)?; ce se întâmplă cu legile naţionale în care a fost transpusă Directiva – vor fi anulate sau rămân valabile până vor fi contestate în instanţă?; ce se întâmplă cu procedura de infringement declanşată în acest dosar împotriva Germaniei, dat fiind că obiectul procedurii nu mai există (de marţi, se poate considera că această Directivă nu a existat niciodată, au punctat surse europene).

Întrebat, joi, de gândul ce progrese au fost făcute în ultimele zile în pregătirea răspunsului la invalidarea Directivei 24/2006, un purtător al Comisiei Europene s-a ferit să dea un răspuns, precizând doar că, la fel ca până acum, există în curs un proces de evaluare.

Singura certitudine, în acest moment, la Bruxelles, este nevoia urgentă de o nouă propunere legislativă privind retenţia datelor din telecomunicaţii, care să ia în calcul decizia Curţii de Justiţie, a arătat un oficial european. Nimeni, însă, nu se amăgeşte că actuala Comisie mai are timp pentru o asemenea iniţiativă legislativă, ea urmând să fie inclusă în pachetul de „moştenire” pentru următorul executiv UE, care se va forma după alegerile europene din 22-25 mai.

În România, nu există deocamdată o reacţie oficială faţă de această decizie la nivel european. Fostul ministru PDL al Comunicaţiilor, Valerian Vreme, consideră că o poziţie ar trebui să aibă instanţa supremă. "Ar trebui ca şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se sesizeze şi să poată veni cu o soluţie sau cu o invalidare", a explicat Vreme pentru gândul. După decizia CJUE, Parlamentul European ar trebui să vină cu o propunere de modificare a directivei invalidate, ceea ce ar clarifica măsurile de luat la nivel naţional.

Fostul ministru mai consideră şi că modificările legislative de la nivel european ar putea avea efecte asupra propunerii legislative româneşti privind cartelele telefonice preplătite, în cazul cărora utilizatorii ar trebui să prezinte un act de identitate pentru a le putea cumpăra. Propunerea a fost trimisă pentru a fi votată în Parlament şi ar urma să intre în vigoare din 2015.

Sursa: EBS/Comisia Europeană

Ce a decis Curtea

Pe scurt, principala concluzie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (răspunzând unor sesizări făcute de Austria şi Irlanda) a fost că Directiva privind Reţinerea Datelor presupune o imixtiune „amplă şi deosebit de îngrijorătoare” în drepturile fundamentale la protejarea vieţii private şi la confidenţialitatea datelor cu caracter personal, „fără ca această imixtiune să se limiteze la ceea ce este strict necesar”.

Printre problemele identificate de Curte sunt enumerate: posibilitatea stabilirii identităţii unei persoane cu care abonatul sau utilizatorul comunică şi mijloacele de comunicare; identificarea momentului şi locului comunicării, precum şi a frecvenţei ei între un utilizator sau abonat şi o altă persoană. „Luate împreună, aceste date pot oferi informaţii foarte exacte despre viaţa personală a persoanelor ale căror date sunt stocate, cum ar fi obiceiurile de zi cu zi, locurile permanente sau temoporare de rezidenţă (...), activităţile desfăşurate, interacţiunile sociale şi mediile frecventate”.

Textul integral al decizie CJUE poate fi citit AICI

Cuvântul-problemă: „proporţionalitate”

Astfel, Curtea de Justiţie a concluzionat că, impunând stocarea datelor din telecom şi permiţând statelor membre să acceseze aceste date, Directiva încalcă mai multe drepturi fundamentale ale omului.

Cuvântul-cheie în acest conflict este  „proporţionalitatea (între scop şi mijlloace)”, care se referă la raportul dintre nevoia de a putea folosi date de identificare din telecom pentru anchete europene precum cele de terorism sau alte dosare foarte serioase, pe de-o parte, şi felul în care sunt stocate şi folosite aceste date, pe de altă parte, astfel încât să respecte şi drepturile abonaţilor.

Cu alte cuvinte, Curtea a recunoscut principiul stocării datelor şi legitimitatea lui pentru asigurarea securităţii cetăţenilor europeni, dar a decis că mijloacele prin care ea a fost implementată sunt abuzive şi ilegale şi că e nevoie de măsuri concrete pentru a o rescrie astfel încât să fie eliminate problemele, ne-au explicat oficiali europeni.

Sursa: EBS/Comisia Europeană

Despre Directivă: stocarea datelor vs. interceptare

Directiva 24/2006 privind retenţia datelor de trafic informaţional din telecomunicaţii a fost adoptată, „în grabă”, admite Comisia, după atentatele teroriste din Madrid (2004) şi Londra (2005). Scopul ei prim era să creeze un cadru uniform la nivel european în care să poată fi anchetate dosare de terorism sau infracţiuni deosebit de grave, care pun în pericol siguranţa publică.

Directiva le cerea statelor membre să se asigure că operatorii din domeniul telecomunicaţiilor stochează datele de trafic şi de localizare, pentru o perioadă de cel puţin 6 luni şi cel mult doi ani, pentru posibilitatea folosirii lor în depistarea sau anchetarea unor infracţiuni grave. De precizat că retenţia datelor este diferită de interceptarea comunicaţiilor. În primul caz, este vorba despre datele de identificare şi localizare, în cel de-al doilea, de conţinutul comunicaţiei.

2,66 milioane de solicitări de accesare a datelor stocate în doar 12 state

În 2012, la nivelul a 12 state membre, au existat în total 2,66 milioane de solicitări de accesare a datelor stocate, cele mai multe fiind date din zona telefoniei mobile, conform statisticilor Comisiei Europene. În 2008, au existat 1,56 milioane de cereri de accesare a datelor, în 17 state membre.

Într-un raport de evaluare realizat în 2011, Comisia a lăudat eficienţa acestei Directive pentru anchetele de terorism şi infracţiuni grave, cu toate că a admis, încă de pe atunci, că există probleme la capitolul respectării dreptului la intimitate al europenilor.

Cum a fost aplicată Directiva în România şi ce se întâmplă acum

Spre deosebire de un regulament, care se aplică aşa cum vine dinspre Bruxelles, o directivă europeană stabileşte scopul pe care trebuie să îl atingă un stat membru, lăsând la latitudinea autorităţilor naţionale mijloacele şi modalităţile de transpunere în legi proprii. La fel a fost cazul şi Directivei 24/2006. În mai multe ţări membre, inclusiv în România (dar şi în Germania, Cehia, Cipru şi Bulgaria), curţiile constituţionale au declarat neconstituţionale primele legi care transpuneau această directivă. Unele state au adoptat noi legi, între care şi România – Legea nr. 82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

Problema este că, în acest moment, nu se ştie ce se va întâmpla cu aceste legi naţionale, de vreme ce Directiva nu mai există, ne-au spus surse europene.

Există două scenarii, au precizat aceleaşi surse, iar ele sunt valabile şi în cazul României: să meargă mai departe cu actuala legislaţie, până ce ea va fi atacată de un cetăţean sau un operator telecom, pe motiv că nu respecte drepturile fundamentale, sau să modifice legislaţia. La acestea, se mai adaugă un al treilea scenariu, cel al abrogării legislaţiei naţionale.

În ceea ce priveşte Comisia, rămâne în sarcina viitorului executiv UE să alcătuiască de urgenţă o nouă propunere legislativă, care să respecte acel principiu al proporţionalităţii. Printre modificările care trebuie luate în calcul, ne-au spus oficiali europeni, sunt durata perioadei de retenţei, modalităţile de accesare a datelor şi măsuri pentru prevenirea abuzurilor.

Citește și: