Alina Matis
12830 vizualizări 11 iun 2013

Administraţia Obama se confruntă, în cel de-al cincilea an al său, cu cea mai gravă criză prin care a trecut până acum. Criza este, de fapt un cumul de crize, care atacă unul dintre principiile pe care Barack Obama şi-a fundamentat preşedinţia: transparenţa ramurii executive. Începând cu scandalul de la Fisc, continuând cu disputa Associated Press-Departamentul de Justiţie şi ajungând până la scandalul interceptărilor din cadrul NSA devenit un al doilea WikiLeaks, mediul american remarcă marea promisiunea ante-2008 încălcată de preşedintele democrat: o administraţie mai transparentă. Reacţii au apărut şi la nivel european, Comisia Europeană cerând "un angajament clar din partea Statelor Unite în privinţa respectării dreptului fundamental al tuturor cetăţenilor europeni la protecţia datelor lor personale", a declarat marţi în Parlamentul European (PE) comisarul însărcinat cu Sănătatea Tonio Borg, prezentând poziţia CE pe această temă.

Dezvăluirea de către The Guardian a identităţii sursei (la cererea acestei surse) scurgerii de informaţii despre adevărata dimensiune a interceptărilor făcute de guvernul american este de departe cel mai comentat subiect din presa internaţională şi americană de la începutul acestei săptămâni. De la portretizarea unui "Big Brother" sub chipul unui tehnocrat liberal, la apărarea utilităţii interceptărilor pentru securitatea Statelor Unite, la apelurile bipartite pentru extrădarea şi judecarea tânărului -fost angajat CIA- Edward Snowden, acum autoexilat în Hong Kong, mediul politic şi presa deopotrivă reacţionează. Indiferent de partid şi de trustul de presă, transpare certitudinea că Administraţia Obama se confruntă cu o criză de credibilitate fără precedent, care va afecta puternic şi agenda legislativă a acestui preşedinte ce şi-a propus să fie ţinut minte strict datorită politicilor şi reformelor sale.

John Head, jurnalist independent şi scriitor din statul american Georgia, a declarat pentru gândul că, zilele acestea, cei mai vocali critici ai preşedintelui american şi ai programlor secrete din NSA sunt tocmai marii susţinători ai lui Barack Obama.

După un scurt comentariu la finele săptămânii trecute, Casa Albă a intrat în silentio stampa până luni, reacţiile oficiale venind acum din partea altor instituţii ale statului, care subliniază caracterul legal şi necesar al modalităţilor de supraveghere a comunicaţiilor telefonice şi online. Ieri, într-un briefing de presă, purtătorul de cuvânt Jay Carney s-a limitat la politeţuri despre disponibilitatea Administraţiei de a avea o dezbatere pe această temă.

Scandalul NSA - Context

NSA este abrevierea pentru National Security Agency (poreclită şi No Such Agency - în traducere liberă "Agenţia care nu există"), cel mai mare serviciu secret de informaţii al guvernului american, care funcţionează în subordinea Departamentului Apărării şi este furnizor pentru CIA, FBI şi alte agenţii şi instituţii ale statului american, explică Bloomberg BusinessWeek. Culegerea de informaţii se realizează atât din mediul online, cât şi din cel electronic, deci şi de pe Internet, şi de la telefon. Scopul NSA este în primul rând de a găsi informaţii referitoare la terorişti sau viitoare atacuri de acest fel, sub supravegherea - cel puţin teoretică - a Congresului SUA, dar şi a Foreign Intellingence Court (FISC).

Cu timpul, însă, NSA a primit puteri din ce în ce mai mari, înlăturând mai ales obstacolul mandatului judecătoresc de care avea nevoie pentru a primi date de la companiile de telefonie sau de la furnizorii de Internet.

În 6 iunie, însă, a devenit ştire de circulaţie mondială dimensiunea accesului NSA la datele de Internet şi listingurile companiilor de telefonie, când The Guardian şi Washington Post scriau despre programul prescurtat PRISM. "PRISM" este numele de cod pentru un program secret prin care NSA avea acces direct la serverele centrale ale celor mai mari nouă servere ale unor companii precum Apple, Facebook, Yahoo! şi Google - acces pe care toate aceste companii l-au negat, mai cu jumătate de gură. Dincolo de intruziunea necontrolată a statului, există o altă miză, dată de efectele de imagine asupra tuturor acestor companii, care au în prezent grave probleme de credibilitate.

În ciuda negărilor din partea marilor companii de Internet, Administraţia Obama a confirmat mare parte din dezvăluirile din presă. MAI MULTE DETALII, AICI

Pe urmă, scandalul s-a extins, odată cu dezvăluirea The Guardian că NSA obţinuse, în virtutea unei decizii secrete în instanţă, acces la listingurile zilnice (convorbiri naţionale şi internaţionale) ale celei mai mari companii de telefonie mobilă din SUA - Verizon.

România şi harta NSA

Boundless Informant sau, în traducere liberă, "Informatorul fără frontiere". Acesta este, potrivit unor documente secrete obţinute tot de The Guardian, instrumentul de centralizare a datelor obţinute prin programul PRISM al NSA. Acesta permite gruparea pe ţări a informaţiilor în funcţie de tipul lor, de ţări şi aşa mai departe, având o componentă foarte importantă de cuantificare.

Spre exemplu, în luna martie a acestui an, Boundless Informant a organizat 3 miliarde de interceptări din calculatoarele cu servere în SUA. La nivel mondial, au fost făcute şi cartografiate prin intermediul acestui instrument 97 de miliarde de rapoarte, tot în luna martie.

O hartă făcută de Boundless Informant şi prezentată de The Guardian, fiind extrasă dintr-un document datat 2007, arată în ce măsură sunt supravegheate anumite ţări. Culorile de pe hartă variază de la verde, care înseamnă ţară cel mai puţin supravegheată, până la roşu, care înseamnă ţară supravegheată intens. Din prima categorie face parte şi România, în timp ce ţări colorate cu roşu pe harta NSA sunt Iranul şi Pakistanul.

La zi: sursa dezvăluirilor şi apariţia noului Assange

Duminică seară, The Guardian a dezvăluit sursa acestor scurgeri de informaţii, la cererea acestei surse. Aşa a făcut lumea cunoştinţă cu tânărul Edward Snowden (29 de ani), proaspăt fost angajat al unei companii contractate de NSA. Snowden, fost angajat CIA şi cu experienţă în comunitatea informaţiilor de la 19-20 de ani, a plecat de la NSA, nu înainte însă de a lua orice putea lua, mai ales fişierul Power Point folosit pentru pregătirea noilor angajaţi, pe care l-a şi dat ziarului britanic.

Dintr-o cameră de hotel din Hong Kong, unde a fugit imediat după ce a plecat din NSA, lumea a făcut cunoştinţă cu un personaj similar lui Julian Assange, de la WikiLeaks (care şi-a declarat deja aprecierea pentru Snowden). Snowden vorbea frumos, despre principii şi libertăţi, despre alegerea lui de a renunţa la totul pentru a face un bine societăţii. Şi totuşi, a încălcat cea mai gravă regulă a meseriei lui: confidenţialitatea. Nu este aceasta o infracţiune? "Am văzut suficiente infracţiuni din partea guvernului. Ar fi ipocrit din partea lor să mă facă pe mine infractor".

Dincolo de discursul calm din faţa camerei al acestui om care spune că nu vrea să se ascundă în spatele anonimatului se află un tânăr care a fugit din ţara lui şi stă închis într-o cameră de hotel, de frică. Vorbeşte întruna despre cum e ascultat şi are grijă să facă un zid de perne la uşă, pentru că se teme că este ascultat şi aşa, povesteşte acelaşi The Guardian. Între timp, Snowden a dispărut de la hotelul în care a stat până la interviul pentru The Guardian,

Între timp, în ţară, republicani şi democraţi deopotrivă cer extrădarea lui Snowden, pentru a putea fi anchetat pentru dezvăluirea atâtor informaţii secrete. De cealaltă parte, Booz Allen Hamilton, compania pentru care lucra în cadrul NSA şi care trăieşte numai din contractul cu comunitatea americană de informaţii, încearcă din răsputeri să facă din Snowden personajul deviant, excepţia de la regula confidenţialităţii fără margini care, numai în anul fiscal precedent, a câştigat 1,3 miliarde de dolari, 23% din tot profitul său, conform The New York Times.

Dincolo de pedepsirea "trădătorului", există apeluri la o reformă sistemică a culegerii de informaţii, arată un alt articol dn NYT.

De cealaltă parte, avem o altă sursă celebră de informaţii clasificate, respectiv Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, care l-a numit pe Snowden un "erou", care a deconspirat "una dintre cele mai mari probleme ale acestui deceniu" - apariţia unui stat-spion, conform The Guardian. Assange a mai spus că s-a aflat în contact indirect cu Snowden, prin intermediul anturajului acestuia.

Val de reacţii în ultimele zile - pro şi contra

"Noi, americanii, tindem să credem că putem avea totul şi că nu e nevoie de compromisuri. Vrem să ne ştim în siguranţă în faţa oricăror pericole teroriste. Vrem, de asemenea, să trăim într-o societate liberă, transparentă, în care drepturile noastre sunt respectate şi intimitatea de asemenea", a comentat pentru gândul un jurnalist freelancer din SUA, John Head. "Astfel că, dacă guvernul nu reuşeşte să împiedice orice fel de act terorist, ne supărăm. În acelaşi timp, dacă eforturile guvernului de a depista oameni care complotează împotriva noastră par să aducă atingere drepturilor şi intimităţii noastre, ne supărăm", a adăugat jurnalistul american.

Totodată, cei mai vehemenţi critici ai PRISM, NSA şi programul de contraterorism al preşedintelui Obama sunt tocmai marii susţinători ai liderului de la Casa Albă. "Aceştia îl acuză acum că avizează aceleaşi practici ilegale de spionaj pe care le ataca în timpul administraţiei Bush ori pe vremea când candida la prezidenţiale, în 2008. Sigur, preşedintele spune acum că face ce poate pentru a-i proteja pe americani. Cei care sunt dezamăgiţi de el acum cred că acesta nu trebuie să-şi încalce principiile pentru a-i apăra pe ei", a mai comentat pentru gândul John Head, democrat.

Argumente pro-NSA şi actualul sistem:

- "Sistemul de metadate" construit de NSA este legal şi necesar, el făcând parte din războiul american împotriva terorismului, scrie Wall Street Journal, într-un articol nesemnat. Contrar curentului de opinie, WSJ consideră că avem de-a face cu un fals scandal, mult sub altfel de polemici recente în care a fost implicată Casa Albă. Mai mult, articolul se arată foarte critic la adresa jurnalistului The Guardian care a obţinut aceste informaţii de la Edward Snowden, Glenn Greenwald, despre care spune că are o binecunoscută poziţie anti-război american împotriva terorismului.

- Top secret ar trebui să fie top secret, argumenează expertul american pe probleme de securitate Max Boot, în Commentary Magazine. Cu toate că dezvăluirile ridică semne pertinente de întrebare privind practicile de spionaj ale guvernului american, de ce au ajuns subiect de presă?, se întreabă autorul articolului de opinie citat. "Este vorba, până la urmă, de informaţii clasificate - pe bună dreptate: nu vrem să afle teroriştii mijloacele prin care agenţiile noastre de informaţii încearcă să le afle comploturile", mai scrie Max Boot, membru, de asemenea, al think tank-ului Council on Foreign Relation.

- Revista Slate lansează un apel la oprirea "isteriei" din jurul NSA. "Sistemul de supraveghere al guvernului nu este orwellian (aluzie la romanul "1984", al lui George Orwell). Are limite şi este bine supravegheat", argumentează William Saletan.

- Într-o confruntare televizată cu autorul articolelor despre NSA din The Guardian, Glenn Greenwald, şi Mika Brzezinski, de la emisiunea The Morning Joe, a argumentat că spionajul NSA nu este ilegal, dar că articolele din presă prezintă situaţia drept o încălcare a legii.

- Eric Ponser, scriitor şi profesor de drept la Universitatea din Chicago, comentează, într-un articol de opinie din New York Times, că acest scandal are la bază doar disconfortul oamenilor şi teama lor că sunt monitorizaţi abuziv.

Argumente contra NSA şi actualul sistem:

- "Cum ar fi dacă legile s-ar aplica pentru toţi?", se întreabă judecătorul Andrew Napolitano, într-un articol format dintr-o serie lungă de "ce-ar fi dacă" publicat pe blogul celebrului realizator de la Fox News, Bill O'Reiley. "Ce facem în cazul unui guvern care încalcă legile pe care îl plătim să le implementeze?", se întreabă Napolitano, la finalul unui articol critic mai degrabă la adresa Administraţiei Obama decât la adresa practicilor NSA.

- Jameel Jaffer, activist pentru drepturile omului şi fellow la Open Society Foundation, comentează într-un articol din New York Times că scandalul interceptărilor dovedeşte încă o dată că Statele Unite au legi mult prea permisive în această zonă. Oamenii nu mai au cum să se asigure că dreptul lor la intimitate este respectat şi nici că au cum să controleze instituţii precum NSA, cărora li s-a dat o putere prea mare pentru a nu fi controlată.

- Dezvăluirile despre programele secrete ale NSA arată că practicile de spionaj din era Bush Jr. nu s-au încheiat, ele fiind continuate tocmai de omul care le-a criticat atât, Barack Obama, se arată într-un articol de opinie apărut în Wall Street Journal şi semnat de Elizabeth Goitein.

- Farhad Manjoo se întreabă, în revista Slate: "Dacă NFA a avut încredere în Edward Snowden cu datele noastre confidenţiale, noi de ce am avea acum încredere în NSA?".

- Cât despre The Guardian, ziarul care a făcut, alături de Washington Post, dezvăluirile despre NSA şi PRISM, un articol de opinie publicat luni şi semnat de Daniel Ellsberg, vorbeşte despre "United Stasi of America" şi lovitura de stat a puterii executive americane împotriva Constituţiei SUA.

FOTO: Mario Tama-AFP-Mediafax

SURSĂ IMAGINI: THE GUARDIAN

Citește și: