Bogdan MUNTEANU
31 vizualizări 13 dec 2010

Euro are una din cinci şanse de supravieţuire, iar menţinerea sa în viaţă se va face numai cu mari sacrificii. Locuitorii din statele euro cu economii mai puţin competitive, aşa-numitele "verigi slabe ale Eurozonei", vor avea cel mai mult de suferit pentru a asigura existenţa monedei unice, avertizează Centrul pentru Economie şi Cercetare în Afaceri (CERB) din Regatul Unit (UK).

Cu o reţea de peste 750 de economişti din 237 de instituţii situate în 28 de state europene, CERB nu este vreo organizaţie "eurosceptică", ci una dintre cele mai prestigioase fundaţii economice din lume. Justeţea analizelor sale poate fi cu greu pusă la îndoială, deşi previziunile sale sumbre despre viitorul euro diferă de viziunea optimistă a liderilor statelor UE. "Menţinerea în viaţă a euro va necesita reduceri ale nivelului de trai mai drastice decât cele prin care a trecut UK în cel de-al Doilea Război Mondial", în cazul celor mai slabe economii ale Eurozonei, consideră preşedintele CERB, Douglas McWilliams, într-un studiu citat de The Daily Telegraph.

"Nu există în istoria modernă o cădere a standardelor de viaţă pe timp de pace la o scală necesară menţinerii euro în forma actuală", crede McWilliams. "De aceea, cred că în cel mai bun caz există o şansă din cinci ca euro să mai supravieţuiască aşa cum este acum", a adăugat el.

Deşi toate guvernele lor au anunţat planuri de reducere a cheltuielilor, "verigile slabe ale Eurozonei" - aşa-numitele "PIIGS": Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania - trebuie să îşi asume sacrificii şi mai mari pentru plata uriaşelor datorii în euro, estimează CERB. Creditorii nu ar putea fi plătiţi decât dacă cheltuielile de consum scad cu circa 15% în toate cele cinci state.

Or, aceasta ar presupune o reducere mai însemnată decât cea pe care au îndurat-o britanicii de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, când primeau alimente de bază şi obiecte de igienă personală pe cartelă, iar alte bunuri se găseau doar pe piaţa neagră. La începutul anilor `40, cheltuielile de consum ale UK, aflată în război cu Germania nazistă, scăzuseră doar cu 14%.

Riscuri mai mari de recădere în recesiune

Cu excepţii precum România, statele UE au ieşit din recesiune, astfel că este aşteptată o creştere economică de 1,3-1,4% din PIB pentru 2010-2011, respectiv de 2% în 2012. Acestea sunt previziunile optimiste ale Comisiei Europene (CE), cărora li se opun altele mai îngrijorătoare.

Firma de consultanţă Ernst & Young (E&Y) se teme că există o şansă de 10% pentru ca Eurozona să reintre în recesiune la anul, pe fondul crizelor bugetare din "verigile slabe". Grecia şi Irlanda au avut deja nevoie de împrumuturi de 110, respectiv 85 miliarde euro şi perspectiva ca Portugalia şi Spania să se găsească în aceeaşi situaţie în 2011 aduce "un mare risc de declin" economic.

În această tristă eventualitate, E&Y prevede că economia celor 16 state euro - 17, de la 1 ianuarie 2011, după aderarea Estoniei - se va contracta cu 2% în 2011 şi încă 3% în 2012. În 2014, PIB-ul UE ar putea fi cu 3,5% mai mic decât în momentul de începere a recesiunii (2008). Iar dacă sunt numai una din zece şanse de recădere în recesiune, dacă această condiţie s-ar îndeplini, atunci cresc cu 25% şansele ca "periferia Eurozonei" să aibă de suferit. O nouă criză a Eurozonei "va însemna o creştere economică mai mică în UK", unde cererea internă este slabă, iar companiile fac eforturi să o compenseze prin exporturi.

Dacă recesiunea statelor euro va influenţa creşterea în UK (ale cărei exporturi sunt puţin sub 50% către state euro), situaţia ar fi chiar dramatică în cazul României, ale cărei exporturi se îndreaptă în proporţie de peste două treimi către state UE.

BCE şi Germania întârzie "medicamentele"

Între "medicamentele" care ar putea duce la însănătoşirea euro au fost indicate mai multe soluţii în ultimele săptămâni, care s-au lovit de refuzul Băncii Centrale Europene (BCE) sau al Germaniei - statul euro cu cea mai mare economie. Mai întâi, o soluţie precum pornirea tiparniţei de bani, adoptată în SUA, este respinsă de BCE. Euro nu va fi devalorizat în favoarea statelor îndatorate. Nu vor exista nici obligaţiuni "paneuropene" şi nici o cumpărare masivă de către BCE a unor obligaţiuni emise de Spania şi Italia - soluţii cărora li se opune Berlinul. Cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy se opun "punerii la un loc a tuturor datoriilor Europei".

Din 2002, germanii au finanţat deja cu 1.000 miliarde euro Uniunea Monetară Europeană, iar a le cere să plătească şi mai mult are puţine şanse de reuşită, ceea ce nu face ca soluţia Merkel-Sarkozy să aibă mai mulţi sorţi de izbândă. Ei militează pentru consolidarea guvernanţei economice în UE.

Guvernele ar trebui mai atent supravegheate de CE pentru a preveni "derapajele economice", dar aceasta ar însemna o nouă cedare de suveranitate, care nu s-ar putea obţine fără modificarea tratatelor UE.

Citește și: