Alina Matis
16907 vizualizări 16 apr 2015

Germania rămâne ţara care conduce Uniunea Europeană, nu doar politic şi economic, ci - un aspect mult mai puţin discutat - prin numărul foarte mare de nemţi care ocupă funcţii de conducere în cele mai importante instituţii UE, conform unei centralizări făcute de Bruegel, un think-tank economic din Belgia. În total, Germania are cele mai multe funcţii de management în Comisie şi Parlament - 15,4%, 20% din funcţiile de coordonare şi 12% din posturile executive din grupurile parlamentare.

Pe locul al doilea este tocmai ţara în care anumite forţe politice întreţin discuţia despre ieşirea din UE. Astfel, chiar dacă Marea Britanie s-a confruntat cu un val considerabil de euroscepticism, a avut mereu grijă să îşi apere interesele în interiorul spaţiului comunitar şi să-şi susţină cetăţenii să ajungă în funcţii-cheie, având, în 2015, 11,4% din posturile de top din Comisie şi Parlament, precum şi 14% din poziţiile executive şi de coordonare din grupurile parlamentare - 14% -, chiar dacă are doar 9,7% din totalul europarlamentarilor.

Sursa: Bruegel.org

Italia, Spania şi Franţa sunt, în 2015, următoarele trei ţări din acest clasament al „superfuncţionarilor”. Între acest „top 5” şi România există încă 16 ţări care, fiind mai mici chiar, sunt mai bine reprezentate la vârful instituţiilor europene. Doar şase state se descurcă mai prost decât România - Estonia, Irlanda, Luxemburg, Slovacia, Letonia şi Croaţia (ultima aderată), însă sunt state de 3,7 şi până la 37 de ori mai mici decât România.

Sursa: Bruegel.org

„Trebuie sa ne trezim, fiindcă 2019, anul Preşedinţiei UE a României, este mâine”

„România este subreprezentată în Bruxelles atât în interiorul instituţiilor publice europene, cât şi în zona de cercetare şi sectorul privat, ceea ce face ca reprezentarea intereselor celor din ţară să fie deficitară”, a explicat pentru gândul Doru Franţescu, director al VoteWatch.eu, un think-tank cu sediul în Bruxelles.

Un alt expert român, Alin Mituţa, director al Europuls, un institut care a semnalat această problemă a subreprezentării într-un studiu din 2014, spune că este un deficit vechi şi generalizat al României: „Cred că de fapt, nu este vreo noutate pentru nimeni: România sub-performează în raport cu potenţialul său în mai toate domeniile legate de Uniunea Europeană, de la absorbţia fondurilor europene la această reprezentare a intereselor româneşti la Bruxelles”.

Un alt expert care a scris în repetate rânduri pe subiectul subreprezentării României în UE, Dan Luca, directorul Institutului EurActiv din Bruxelles, încearcă să meargă la cauza problemei: „Noi, în acest moment, nu avem o şcoală de 'cadre europene', articulată, care să fie de interes strategic pentru România. Există, desigur, câteva facultăţi şi mastere în studii europene, dar nu este suficient. Inerţia sistemică nu rezolvă problema”. România ar avea nevoie de o soluţie structurală, care s-ar putea traduce printr-un program amplu de pregătire, care să dea naştere unei culturi a afacerilor europene”.

FOTO: Dan Luca// EurActiv// Sursa foto: Facebook

„În perioada de preaderare, am avut programul cu 'Corpul de consilieri de integrare europeană', cei care au facut parte în echipa lui Vasile Puşcaş şi care au 'dus' practic ţara noastră în UE. Mulţi dintre aceştia sunt acum funcţionari europeni, şi asta e bine. Problema e că ne-am oprit ceasurile la momentul 1 ianuarie 2007, fiind incapabili să gândim un proiect de ţară realist. Ceea ce mă envervează şi mai mult este că incepem să ne complacem în această poziţionare de periferie de imperiu, iar cei care sunt chemaţi să propună politici publice realiste nu au timp de Europa decât la modul populist. Trebuie sa ne trezim, fiindcă 2019, anul Preşedinţiei UE a României, este mâine”, avertizează Dan Luca, vorbind pentru gândul.

Şi directorul VoteWatch, care a organizat multe cursuri de pregătire pentru tineri români în domeniul afacerilor europene, insistă asupra nevoii unei mai bune educaţii în această zonă - practic, mai ales, pentru că, după cum ne e obiceiul, cu teoria nu stăm rău: „Experienţa ne spune că între ceea ce se predă în facultate şi ceea ce găsim efectiv în teren, la Bruxelles, este o diferenţă uriaşă - cel mai probabil pentru că puţini dintre cei care predau au fost vreodată implicaţi ei înşişi în procesele decizionale la Bruxelles, ci povestesc şi ei tot din teorie. Actualmente, există puţine entităţi în ţară care pot pregăti tinerii profesionişti la un nivel care să îi facă competitivi în raport cu celelalte naţionalităţi, iar puţinii profesionişti români existenţi la Bruxelles sunt insuficient valorificaţi de organizaţiile din ţară pentru a rupe acest cerc vicios”, povesteşte Franţescu.

FOTO: Doru Franţescu//VoteWatch.eu

De ce ne interesează aceste clasamente

Aceşti oamenii de la vârful structurilor europene nu îşi reprezintă ţările, ci interesul european. Importanţa ponderii naţionalităţilor în aceste funcţii este relevantă, însă, pentru că, pe de-o parte, este vorba despre reprezentarea ţării la nivelul UE şi, pe de altă parte, ele pot fi un indicator al influenţei fiecărui popor în politicile europene. Mai mult, trebuie precizat că este firesc ca nu toate portofoliile să aibă aceeaşi greutate şi ca un stat fondator al UE, precum Germania, să aibă o prezenţă mult mai amplă în instituţii decât cele care au făcut parte din ultimele reprize de extindere, precum România.

Totuşi, problema subreprezentării este foarte importantă, în condiţiile în care 70% din legislaţia aplicabilă în România vine de la Bruxelles.

„Fireşte, o parte din explicaţie stă în faptul că România e un stat membru relativ nou si neexperimentat, iar românii din instituţiile europene nu au avut încă timp să avanseze natural în astfel de poziţii înalte”, admite Alin Mituţa. „Dar la fel de real este şi că alte state membre 'tinere', precum Polonia sau chiar Bulgaria, stau mai bine la nivelul poziţiilor de top-management. Ce face diferenţa este că ţări precum Polonia au o politică europeană cu adevărat eficientă şi coerentă - de la nivelul managementul fondurilor europene de acasă până la translatarea intereselor la Bruxelles. România nu este încă la acel stadiu de înţelegere a mizelor europene şi, dacă ne uităm de exemplu la Parlamentul European, se preferă folosirea greutăţii politice mai degrabă pentru obţinerea de posturi prestigioase ca cele de vice-preşedinte decât pentru poziţii influente ca cele de preşedinte de comisie parlamentară”, a mai explicat expertul.

Cine sunt românii-cheie din UE

Experţii în afaceri europene contactaţi de gândul estimează că există la Bruxelles aproximativ 1.500 de români care lucrează în instituţiile UE şi un total de 2.500 de români care sunt implicaţi în afacerile europene (deci instituţiile europene plus mediul privat, Reprezentanţa României pe lângă UE etc.). Dan Luca, spre exemplu, directorului Institutului EurActiv din Bruxelles, aproximează că ar fi nevoie de cel puţin 5.000 de români la Bruxelles şi 25.000 de experţi acasă (faţă de 10.000 cât se crede că sunt acum în ţară).

Cei mai mulţi dintre românii care lucrează în instituţiile UE ocupă posturi entry-level sau de asistenţi, spune Alin Mituţa, de la Europuls, care face şi un profil al comunităţii de funcţionari români din „capitala UE”: „Din experienţa mea, românii sunt în general apreciaţi ca fiind buni profesionişti, dar dacă este să vorbim de o comunitate a românilor din instituţii sau, în general, din afacerile europene, nu pot spune că este prea bine structurată şi, de aici, şi o anumită senzaţie că românii din instituţiile europene sunt o resursă neutilizată de autorităţile româneşti, fie pentru a promova anumite poziţii, fie pentru a asigura un circuit de informaţii între autorităţile naţionale şi instituţiile europene şi viceversa”.

Problema slabei reprezentări a intereselor României în Uniunea Europeană a fost semnalată şi analizată şi de experţii Europuls, într-un studiu cuprinzător pe care gândul l-a prezentat AICI şi care arăta că, din totalul de 33.000 de angajaţi ai Comisiei Europene - totalul din 2014 -, 1280 (3,9%) sunt români, însă mai puţin de 10% au poziţii de management.

Există opt manageri români la nivel înalt (un director general adjunct şi şapte directori din cadrul Directoratelor Generale, echivalentul ministerelor din guvernele naţionale). gândul v-a prezentat, în urmă cu trei ani, povestea a patru dintre aceşti „superfuncţionari” europeni: Ruxandra Draghia-Akli, directoare în cadrul Directoratului General de Cercetare şi Inovare; Daniela Gheorghe, directoare la DG Buget; Mihail Dumitru, director general adjunct la DG Agricultură şi Dezvoltare Rurală; Tudor Constantinescu, consilier al directorului de la DG Energie.

Niciunul din cei 41 de directori generali din Comisia Europeană nu este român.

În Parlamentul European, situaţia funcţiilor-cheie ocupate de români, defalcată pe grupurile politice, este următoarea (sursa: studiul Europuls citat mai sus): grupul Socialiştilor: românii ocupă un post de vicepreşedinte PE, un vicepreşedinte al grupului S&D, patru vicepreşedinţi de comisii şi un preşedinte al Delegaţiei la Comisia parlamentară UE-Moldova; grupul Popularilor: un vicepreşedinte PE, un vicepreşedinte de de grup, trei vicepreşedinţi de comisii, un coordonator, doi vicecoordonatori şi un preşedinte al Delegaţiei pentru Albania; grupul Liberalilor; un vicepreşedinte al grupului politic şi un coordonator.

Cum (nu) se obţin funcţiile de management din UE

În cadrul instituţiilor publice, România dispune de o cotă de reprezentare, ceea ce face ca, în teorie măcar, să existe funcţionari publici români aproape proporţional cu populaţia ţării raportată la populaţia totală a UE, explică Doru Franţescu, directorul VoteWatch Europe. Totuşi, nici măcar la nivel pur cantitativ, România nu atinge această cotă. „În practică, aşa cum o arată şi recentele studii, devine evident faptul că România nu a reuşit să îşi valorifice potenţialul”, constată Franţescu.

Toate aceste funcţii de management de nivel înalt se obţin cu sprijinul statului membru din care provine fiecare „superfuncţionar”. Acest sprijin poate veni atât direct, cât şi indirect, prin poziţia, influenţa şi prestigiul fiecărei ţări în cercurile de la Bruxelles. „Or, România nu oferă din pacate prea mult sprijin nici direct, nici indirect românilor calificaţi să ocupe funcţii de conducere în instituţiile europene”, atrage atenţia Alin Mituţa, director Europuls.

FOTO: Alin Mituţa//Europuls.ro

Pe de-o parte, spune el, România este „o prezenţă ştearsă la Bruxelles” şi, pe de altă parte, există un deficit de interes din partea autorităţilor de la Bucureşti pentru a promova români în funcţii înalte prin diversele structuri ale Uniunii Europene. „Dovadă stă faptul că nu avem niciun român în top-management, adică niciun şef de comisie parlamentară, niciun director general şi niciun şef de cabinet -  nici măcar la cabinetul comisarului român. Nici la Serviciul European de Acţiune Externă situaţia nu e prea bună pentru România”, mai spune Mituţa. Viorel Isticioaia-Budura este singurul ambasador UE din România (in Japonia), punctează expertul, amintind că acesta a fost înainte de 2014 Directorul Departamentului Asia Pacific din cadrul Serviciului de Acţiune Externă.

Încă o dată, România are motive pentru a se uita cu jind spre Polonia, pentru că şi aici ţara care a dat preşedintele Consiliului European, poate servi drept exemplu pentru autorităţile de la Bucureşti: „Sigur, acest lucru se datorează şi faptului că am intrat în UE mai târziu şi este nevoie de timp pentru uniformizare, însă această motivaţie nu poate explica în totalitate situaţia, mai ales dacă ne uităm la performanţele Poloniei, care, în cei 10 ani de la aderare, a dat un preşedinte de Parlament European, un preşedinte de Consiliu European şi ocupă şi alte poziţii-cheie. Din acest punct de vedere, Polonia se află chiar în faţa unui stat fondator al UE, Olanda. Dar Polonia a fost foarte preocupată în ultimii ani de pregătirea propriilor experţi şi de dezvoltarea şi întreţinerea reţelei de specialişti polonezi în afaceri europene”, spune Doru Franţescu, de la VoteWatch.

Pentru comentarii, mă găsiţi pe Facebook - Alina Matiş şi pe Twitter - @alinamatis

Citește și: