1 vizualizări 4 nov 2007

Preşedintele Pervez Mu­sha­rraf, care deţine în acelaşi timp funcţia de comandant superm al forţelor militare, a impus sâmbătă starea de urgenţă în Pakistan, repetând scenariul de acum nouă ani când a venit la putere în urma unei lovituri de stat.

Subminarea în acest fel a democraţiei şi revenirii la normalitate are loc în condiţiile în care la 15 ianuarie erau pre­văzute alegeri generale care, potrivit analiştilor, ar fi readus-o în fruntea guvernului pe rivala sa, Benazir Bhutto, revenită de câteva săptămâni în ţară după nouă ani de exil. În acelaşi timp, azi, Tribunalul Suprem urma să se pronunţe asupra legalităţii unui nou mandat de preşedinte, atribuit lui Musharraf care nu ar fi avut dreptul să mai can­dideze.

În plus, Constituţia inter­zice cumularea funcţiei de pre­şedinte cu cea de comandant suprem . Într-o declaraţie la tele­vi­ziunea publică, Musharraf şi-a justificat măsura prin amenin­ţarea islamismului extremist la adresa securităţii ţării, care ar destabiliza întreaga regiune.

Deşi nu a spus-o răspicat, aceste cuvinte s-au referit  probabil la atentatul te­rorist din 18 octombrie de la mitingul orga­nizat la întoarcerea în ţară a lui Benazir Bhutto, îndreptat împotriva acesteia. Femeia a scăpat cu viaţă, dar 140 de persoane au fost ucise. Atunci a existat ipoteza că de fapt atentatul a fost pus la cale de oamenii lui Musharraf, pentru a  se putea invoca tocmai pericolul destabilizării ţării.

Lege marţială la Karachi

Declararea stării de urgenţă, despre care mulţi oponenţi ai lui Musharraf afirmă că, practic, echivalează cu impunerea legii marţiale, a avut drept consecinţă suspendarea Constituţiei, a activităţii Tribunalului Suprem, posibilitatea arestării membrilor opoziţiei politice fără drept la un avocat, scoaterea militarilor în stradă, interzicerea televiziunilor sau posturilor de radio critice la adresa preşedintelui, interzicerea adunărilor politice.

Mulţi dintre observatorii care urmăresc situaţia din Pakistan susţin că motivul principal al declarării stării de urgenţă este de politică internă, nicidecum cel invocat de preşedinte. Printre primele măsuri punitive luate în aceste condiţii a fost arestarea lide­rului opoziţiei, precum şi a pre­şedintelui Tribunalului Su­prem, Iftikhar Chandhry, un duşman declarat al lui Musharraf.

Revenită urgent din Dubai unde s-a deplasat să-şi viziteze fa­milia, Benazir Bhutto a fost escor­ta­tă de la aeroport direct acasă şi, deocamdată, nu se ştie dacă este vorba de garantarea securi­tăţii ei sau de un arest la domiciliu.

SUA mizează pe Musharraf

Dacă, în august, Washingtonul l-a putut convinge pe Musharraf să renunţe la  această intenţie, acum se pare că fie nu a fost informat, fie nu a fost ascultat. Secretarul de stat Condoleezza Rice şi-a exprimat regretul faţă de evoluţia lucrurilor şi şi-a exprimat speranţa în revenirea cât mai curând la normalitate. Adevărul este că SUA sunt cu mâinile legate şi nu au prea multe mijloace de a exercita presiuni asupra preşedintelui pakistanez.

Pakistanul este unul dintre puţinele state musulmane care sprijină Statele Unite în războiul global dus împotriva terorismului şi o retragere a sprijinului american, arată analiştii, ar duce cu siguranţă la un război civil, poziţie exprimată  şi de Bryan Whitman, purtătorul de cuvânt al Pentagonului.

Totuşi mulţi observatori americani contestă opţiunea administraţiei de la Washinton de a-l alege în exclusivitate ca partener pe Musharraf, fără a avea un dialog cu partidele politice din ţară, mai ales că, proporţional, sprijinul multilateral şi amplu  acordat preşedintelui pakistanez nu s-a soldat cu rezultate pe măsură în lupta împotriva terorismului.


Citește și: