Fiecare stat membru poate face un alt clasament din acest punct de vedere. Greutatea portofoliilor depinde în mare măsură şi de interesul fiecărei ţări. De exemplu, în Comisia Juncker, pentru Germania, cel mai greu portofoliu este cel al Comerţului, pentru că aceasta înseamnă cu această ţară va conduce, prin comisarul ei, negocierile pe TTIP, acordul comercial cu SUA, care, dacă va fi încheiat, va deveni cel mai mare astfel de acord din istorie.

Portofoliul Politicilor Regionale este foarte greu pentru ţările care beneficiază de fondurile de coeziune, cu atât mai mult pentru state precum România, care beneficiază, dar nu reuşesc să folosească mare parte din aceste fonduri. Pentru membrele din Europa de vest, acest portofoliu contează mult mai puţin.

Politica Externă (Înaltul Reprezentant) este, de asemenea, un portofoliu foarte important, nou comparativ cu altele. Greutatea lui depinde şi de persoana celui care în conduce, avertizează experţi contactaţi de gândul. De asemenea, competiţia e mereu un portofoliu greu, pentru că este competenţa exclusivă a Comisie. Politicile economice şi monetare, care se pare că vor fi împărţite în două portofolii, sunt, de asemenea, foarte importante. Motivul cel mai uşor de înţeles: aici se iau deciziile pe guvernanţă economică europeană şi măsurile de austeritate - acestea din urmă nefiind câtuşi de puţin populare. 

Dat fiind faptul că reforma Politicii Agricole Comune, care dădea mare parte din greutatea portofoliului Agriculturii, a fost deja realizată de Cioloş, acest portofoliu intră acum în categoria celor „semi-grele”.

În fine, dat fiind contextul crizei provocate de Rusia şi faptul că energia este principala armă de politică externă a Moscovei, portofoliul Energiei a devenit mai important ca niciodată.

 

Citește și: