Andrei Luca POPESCU
12341 vizualizări 6 ian 2012

Un raport al grupului de analiză de risc geopolitic Eurasia Group realizează un tablou al riscurilor care vor ameninţa relaţiile internaţionale în noul an. Cel mai mare risc, din cele zece analizate, este sfârşitul "Epocii 11 Septembrie" (atentatele asupra World Trade Center). Totodată, analiştii arată că există şi câteva false teme de discuţie privind ameninţările care planează asupra lumii.

Contextul politic general se va schimba în 2012, către o nouă ordine mondială în care politica va conduce economia globală, în timp ce economia va determina geopolitica. Această schimbare are loc într-o lume pe care grupul a denumit-o, anul trecut, "G-zero" - o lume în care leadership-ul la nivel global nu mai există. (raportându-se la grupul G7 a cărui influenţă globală s-a diminuat).

1. Sfârşitul "Epocii 11 septembrie"

După criza financiară din 2008, după uciderea lui Osama bin Laden, după retragerea trupelor americane din Irak şi după stabilirea unei date de retragere din Afganistan, modelul de funcţionare al epocii în care economia conducea pieţele, iar securitatea naţională conducea geopolitica, nu va mai funcţiona. "Războiul împotriva terorii", aşa cum l-a numit George W. Bush, a luat sfârşit.

S-a născut un nou model, în care liderii sunt mai preocupaţi de deficitele bugetare, de criza Zonei Euro, de relaţiile economice cu China. În ce priveşte pieţele, cu un leadership slab în toate marile puteri geopolitice, investitorii vor deveni reticenţi la riscuri financiare.

Secretarul de stat Hillary Clinton a schimbat doctrina de politică externă a SUA, mutând accentul către Asia, în ciuda instabilităţii continue din Orientul Mijlociu, pentru că acolo se află motoarele economiei mondiale.

Lucrurile s-au schimbat din trei motive principale: pieţele emergente sunt acum principalii vectori ai creşterii economice globale; statele dezvoltate se află într-o criză structurală, unde deciziile politice au ajuns decisive pentru traiectoria economică; este nevoie de o reechilibrare între statele dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.

2. G-Zero şi Orientul Mijlociu

Incapacitatea sau refuzul marilor puteri de a-şi asuma noi riscuri pentru a ajuta la gestionarea zonelor fierbinţi din această regiune va duce la tulburări şi mai puternice în Orientul Mijlociu. Cu proteste continue şi în lipsa unui cadru regional de securitate, vechile autocraţii se află în pericol, în faţa unor noi regimuri aşa-zis democratice, aşa cum se întâmplă deja în Siria, Egipt, Irak, Libia, Yemen şi Bahrain. În acest context, actorii regionali precum Turcia, Iran, Arabia Saudită sau Israel vor încerca să-şi sporească influenţa şi vor complica şi mai mult lucrurile în regiune.

După "Primăvara arabă", SUA se află în faţa unei lipse de influenţă fără precedent în Orientul Mijlociu. Îndepărtarea de la putere a preşedintelui egiptean Hosni Mubarak, principalul aliat arab al americanilor, tensiunile cu Israelul şi răcirea relaţiilor cu Arabia Saudită au dus la acest rezultat. Nu mai există un mare actor din exteriorul acestei regiuni, care să intervină, iar operaţiunea NATO din Libia a însemnat mai degrabă finalul unei ere.

În acelaşi timp, Iranul susţine guvernele existente din Siria şi din Irak, spre deosebire de Turcia şi de Arabia Saudită, care sprijină ascensiunea sunniţilor. Ciocnirea acestor interese regionale va fi cea mai vizibilă în Siria.

În acest context, Israelul se află în faţa unui pericol crescut, pentru că relaţiile cu Egipt, Iordania şi Turcia nu mai sunt la fel de stabile ca până acum, iar sprijinul internaţional, inclusiv al SUA, a intrat în declin. Acest lucru sporeşte şansele unui atac israelian asupra Iranului.

3. Zona Euro

Acesta este cel mai risc pentru Europa în 2012, însă nu se va manifesta sub forma fragmentării (ieşirea Greciei sau a altor state periferice), nici a dezintegrării (ieşirea Italiei sau Spaniei), ci printr-un continuu "incrementalism reactiv" (mici schimbări de sistem, care au loc din mers, în opoziţie faţă de o schimbare majoră).

Spre deosebire de crizele financiare precedente, SUA nu are cum să intervină pentru a salva situaţia, iar China nu pare dispusă să intervină. În timp ce pieţele doresc o soluţionare rapidă a crizei, liderii politici ai Eurozonei nu par dispuşi să facă acest lucru. Formula cancelarului german Angela Merkel, de a evita dezastrul la limită, menţinând în acelaşi timp o presiune pe pieţe, va duce nesiguranţa financiară şi în 2012.

"Poate că e plicticos, poate că nu este sexy, dar este realitatea. Nesiguranţa şi volatilitatea care au caracterizat mediul economic şi de investiţii în 2011 vor continua şi în 2012, cu agravări semnificative", arată raportul.

4. Alegerile din SUA

Estimările arată că în 2012 va avea loc una dintre cele mai dure campanii electorale din istoria SUA, însă nu acesta este principalul pericol pentru americani.

Imediat după ce se vor încheia alegerile din toamna lui 2012, trebuie luate decizii pentru economisirea a 5.000 de miliarde de dolari, prin modificare sistemului de taxe şi de cheltuieli. Firmele şi investitorii vor fi nevoiţi să facă faţă incertitudinii privind taxele şi contractele guvernamentale, precum şi impactului pe care noile politici de economisire de la Washington îl vor avea.

5. Coreea de Nord

Acum, mai mult decât niciodată, există nesiguranţă în ce priveşte această putere nucleară, care se află într-un proces de tranziţie a puterii către un moştenitor slab pregătit. În tot acest timp, cei din exteriorul ţării se află în imposibilitatea de a afla ce se întâmplă înăuntru cu adevărat.

Cu siguranţă nu va exista o primăvară coreeană, în care să apară demonstraţii sau opoziţie. Nu există nevoia de schimbare, însă Kim Jong-un se află în situaţia firmelor de familie: prima generaţie le clădeşte, a doua generaţie le menţine pe linia de plutire, iar a treia le distruge. Ce se întâmplă acum în Coreea de Nord seamănă alarmant de mult cu acest al treilea scenariu.

Chiar dacă derapajele din cercul celor aflaţi la putere nu vor apărea imediat, de frica principiului "cine mişcă primul este împuşcat", calmul de acum nu va dura prea mult.

Scenariul de coşmar este următorul: puterea nord-coreeană se prăbuşeşte, iar forţele SUA şi Coreei de Sud intervin în nord, pentru a securiza facilităţile nucleare. Pe de altă parte, China ar trimite forţe la graniţă, pentru a bloca afluxul de refugiaţi şi a menţine securitatea.

6. Pakistan

Această ţară a cărei economie este şubredă trebuie să facă faţă extremismului, relaţiilor tot mai reci cu SUA şi grijilor privind mişcările Indiei în regiune.

Trupele americane din Afganistan vor începe retragerea, iar vidul de securitate din zonă va apăsa pe Pakistan. Dacă talibanii din sudul Afganistanului îşi consolidează poziţiile, acestea ar putea deveni loc de refugiu pentru talibanii pakistanezi. De asemenea, retragerea SUA va alimenta temerile că India ar putea prelua influenţa asupra Afganistanului.

7. China

Prezenţa sporită a trupelor americane în Asia ar putea da curaj vecinilor Chinei să adopte poziţii mai puternice în relaţia cu gigantul asiatic. SUA s-au mişcat puternic în 2011 în Asia, staţionând trupe suplimentare în Australia şi vânzând nave în Singapore, precum şi avioane F-16 în Indonezia. China a fost deranjată de aceste gesturi.

În acest context, ţări precum Vietnam sau Filipine ar putea să se apropie de SUA, în speranţa că vor câştiga teren economic în faţa Chinei.

Există un risc ridicat ca Beijing-ul să emită politici cu efecte nedorite pe plan internaţional, având în vedere creşterea naţionalismului în ţară, tranziţia politică, precum şi inabilitatea conducerii de a rezolva dezbaterile interne privind rolul Chinei în lume.

China va fi capabilă să răspundă oricărei provocări cu o mişcare similară, în lunile care vin, punându-şi în valoare puterea economică, dar şi pe cea navală.

8. Egipt

Cel mai mare stat arab riscă dezintegrarea politică în acest an, pe măsură ce creşte tensiunea dintre forţele politice militare şi cele civile, atât islamiste, cât şi seculare. Acest lucru afectează nu doar stabilitatea şi economia Egiptului, ci şi rolul său regional.

Regimul militar devine din ce în ce mai rigid în relaţia cu civilii şi cu activiştii independenţi. Înţelegerea dintre Frăţia Musulmană şi generalii care asigură tranziţia ar putea pica, dacă vor apărea presiuni prea mari pentru rescrierea Constituţiei într-un spirit islamist prea accentuat. Generalii ar putea recurge la un cabinet format din tehnocraţi şi din foşti membri ai regimului Mubarak.

9. Africa de Sud

Lupta pentru putere în Congresul Naţional African va sta în calea creşterii economice, într-o perioadă în care criza zonei Euro apasă greu pe comerţul şi pe moneda acestei ţări.

10. Venezuela

Hugo Chavez are şanse să câştige, la mică diferenţă, alegerile prezidenţiale care vor avea loc pe 7 octombrie. Oricine ar câştiga, perspectivele economice şi politice ale ţării sunt proaste şi în ciuda aparenţelor, lucrurile vor sta şi mai rău dacă opoziţia reuşeşte să câştige. Cel mai grav va fi însă dacă Chavez moare sau dacă abandonează cursa pentru putere.

Chavez a urmat un tratament împotriva cancerului în 2011, iar problemele sale de sănătate au dat naştere la multe speculaţii. Dacă va fi reales, situaţia economică a ţării se va înrăutăţi, însă acesta este paradoxal scenariul pozitiv.

Dacă opoziţia câştigă, noul guvern va fi pus în faţa unei tranziţii dure, în care situaţia economică este proastă, iar aparatul de stat ar rămâne controlat de oamenii lui Chavez.

Cele patru false probleme ale anului 2012

Tranziţiile politice

În acest an vor avea loc alegeri în SUA, China, Rusia şi Franţa, ţări care reprezintă împreună aproape jumătate din PIB-ul global şi patru din cele cinci state membre ale Consiliului de Securitate al ONU. Totuşi, oricare ar fi riscurile acestor schimbări politice, acestea vor apărea în 2013 sau mai târziu.

Ruperea Zonei Euro

Eurasia Group îl numeşte "cel mai supraevaluat risc din 2012". Voinţa politică de a menţine Eurozona este puternică între cele mai mari puteri politice din statele nucleului Euro, ba chiar şi peste graniţa Euro, la periferia Europei. Nu există nici un mecanism politic eficient care să ducă la această rupere.

Prăbuşirea Chinei

Există semnale privind o creştere economică falsă în China, dar nu se pune problema ca guvernul să nu reuşească să ia măsuri pentru a opri o cădere, ba chiar şi o zdruncinătură mai puternică, în mijlocul tranziţiei politice.

Apocalipsa Mayaşă

"Pur şi simplu nu se va întâmpla. Iar dacă va avea loc, asta este, ne pare rău", îşi încheie ironic experţii de la Eurasia Group raportul.

Citește și: