Alina Matis
4433 vizualizări 15 nov 2012

Visul American e pe cale să capete o nouă conotaţie. Peste doar un deceniu, Statele Unite vor întrece Arabia Saudită şi vor deveni cel mai mare producător de petrol la nivel mondial. Mai mult, în jurul anului 2035, SUA vor fi independente energetic, iar cheia acestei performanţe stă în primul rând în dezvoltarea exploatărilor de gaze de şist, potrivit noului raport anual al Agenţiei Internaţionale de Energie (AIE).

Până nu demult cel mai mare consumator energetic al lumii (China este pe primul loc acum) şi dependentă de importuri, America  va ajunge exportator net de petrol şi chiar şi de gaze până în 2035. În tot acest timp, restul lumii va deveni tot mai dependent de importuri, întreaga hartă energetică schimbându-se. Nu este vorba doar despre o modificare a clasamentului puterilor energetice.

Schimbările se referă atât la modificarea întregului mix energetic al planetei, la dezvoltarea unor economii şi încetinirea creşterii economice în alte state, la modificări de ordin tehnologic, de mediu, dar, foarte important, geopolitic. Pe scurt, domeniul energetic la nivel mondial va trece printr-o "revoluţie", cu efecte politice foarte importante, reiese din previziunile AIE.

Noua hartă energetică este dată de revitalizarea producţiei de petrol şi gaze în State Unite şi ar putea fi modificată în continuare de trendul post-Fukushima de a renunţa măcar parţial la energia nucleară. Mai mult, şi tehnologiile eoliene şi solare s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani şi vor continua să o facă şi în viitorul apropiat.

În paralel, va continua să crească şi cererea de energie, China şi India fiind principalii clienţi. Pentru a face faţă presiunii internaţionale, China va trebui să se folosească foarte mult şi de energie mai puţin poluantă. Statul comunist, care tocmai a primit o nouă conducere, sub Xi Jinping, va folosi de peste trei ori mai multe gaze în următoarele două decenii. Se estimează că, în 2035, China va consuma 545 de miliarde de metri cubi de gaze, faţă de 130 de miliarde câte a folosit în 2011, potrivit datelor AIE.

În Statele Unite, unde rezervele sunt foarte mari şi, deci, preţurile mici, gazele vor deveni cea mai folosită resursă, depăşind, în jurul anului 2030, petrolul. Situaţia este foarte diferită pe continentul nostru, unde creşterea consumului de gaze în detrimentul altor resurse va fi limitată.

Ce este cu adevărat notabil în previziunile privind creşterea cererii de gaze este că, în mare parte, această creştere este asigurată la nivel mondial de gazele de şist, o resursă relativ nouă şi încă foarte controversată, de care Europa (cel mai recent caz este chiar România) se fereşte, din cauza pericolelor pentru mediu.

Gazele naturale, "aur cu nuanţe diverse" (*AIE)

Pe pământ american, însă, gazele de şist sunt noul aur şi cheia mult-doritei independenţe energetice. Această independenţă nu înseamnă doar scăderea preţului la pompă (indicatorul preferat al americanului de rând), ci şi a preţului la energie electrică per ansamblu, deci costuri mai mici pentru afaceri.

Producţia de şisturi în SUA a crescut rapid din 2005 şi până acum, ajungând în 2010 să reprezinte 20% din toată producţia energetică a Statelor Unite. În prezent, datorită şisturilor bituminoase, americanii sunt în pragul autonomiei la capitolul gazelor naturale. De asemenea, aceste exploatări vor asigura independenţa energetică pe care o prognozează AIE pentru 2035, ele deblocând şisturile petroliere.

Experţii avertizează, însă, că trebuie să privim cu oarecare rezervă termenul "independenţă", ei atrăgând atenţia că reţeaua energetică a lumii este atât de interconectată, încât niciun stat nu va reuşi vreodată să fie o "insulă" în materie de energie, pentru că va fi mereu influenţat, economic şi politic, de orice schimbare în energia altor state.

Aşa se face că, în cazul Statelor Unite, vom asista la schimbări energetice cu efecte în lumea întreagă. Spre exemplu, odată ce America de Nord devine exportator net de petrol, comerţul va fi în primul rând cu Asia. Se vor schimba, prin urmare, rutele strategice care, în prezent, asigură comerţul cu petrol dinspre Orientul Mijlociu spre alte state asiatice, explică AIE în raportul citat.

Pompa, armă de campanie

Fiecare preşedinte american de la Richard Nixon încoace a profeţit independenţa energetică a americanilor, se arată în Blueprint for a Secure Energy Future, planul din 2011 al lui Barack Obama pentru politicile energetice ale SUA în următoarele decenii.

De altfel, energia, sub forma preţului benzinei la pompă, a fost unul dintre subiectele cel mai des folosite pentru reclamă electorală negativă în timpul campaniei prezidenţiale care tocmai s-a încheiat. Republicanul Mitt Romney şi-a construit multe dintre atacurile sale pe tema energiei. În spiritul partidului său, a pledat pentru o creştere importantă a numărului de exploatări petroliere, a reducerii condiţiilor pentru a obţine permisiunea de forare, dar şi a scăderii subvenţiilor pentru energia verde.

De cealaltă parte, Obama continuă să investească în energia verde, după cum a făcut-o şi în primul mandat, cu succes, conform analizei AIE.

"Pungile de bogăţie" ale Bârladului

În România, gazele de şist au devenit motiv de scandal şi de proteste în mai multe oraşe din ţară. În luna martie, câteva mii de bârlădeni au ieşit în stradă pentru cerând interzicerea exploatării gazelor de şist din zonă de către gigantul american din industria energetică Chevron. Ei au susţinut că metoda fracturării hidraulice folosită de către reprezentanţii companiei este una periculoasă atât pentru mediul înconjurător, cât şi pentru oameni.

Planul americanilor era de a săpa trei sonde cu adâncimi cuprinse între 3.000 şi 4.000 de metri. Conform documentelor oficiale, aceste activităţi nu ar fi cuprins şi folosirea metodei fracturării hidraulice. Cu toate acestea, pe fondul unei puternice mişcări anti-exploatare, Chevron a anunţat ulterior că nu va desfăşura anul acesta în Vaslui decât activităţi de explorare prin metode convenţionale.

Compania americană susţine că, la momentul actual, face explorări pe o suprafaţă de peste 1,2 milioane de hectare, în Polonia şi România.

Citește și: