Silviu Bănilă
2576 vizualizări 10 oct 2018

Într-un editorial pentru Bloomberg, Chapnin scrie că ruptura ar putea duce la o vărsare de sânge şi toate părţile implicate trebuie să acţioneze decisiv pentru a preveni un război.

De câteva secole, după căderea Imperiului Bizantin, Moscova şi-a asumat rolul de a „Treia Romă” - o capitală politică şi religioasă care va reuni lumea ortodoxă sau cel puţin partea slavă, scrie jurnalistul. În secolul al XVII-lea, biserica rusă „a absorbit” vecinul ucrainean.

Chiar şi după scindarea Uniunii Sovietice în 1991, cei mai mulţi enoriaşi ortodocşi din Rusia, Ucraina şi Belarus au rămas uniţi sub un singur lider spiritual, Patriarhul Moscovei.



În 2016, Putin a inaugurat statuia uriaşă a Sf. Vladimir, Marele Prinţ al Kievului, care a pus bazele Ortodoxiei Ruse, lângă Kremlin - indicând că Rusia vrea să fie adevărata „moştenitoare” al acestuia.

Potrivit lui Chapnin, s-a produs o ruptură. În 1992, fostul lider carismatic al bisericii ruse din Kiev, Filaret, a vrut să înfiinţeze o biserică independentă, „autocefală” - una care să răspundă doar în faţa lui... Dumnezeu, ci nu a Moscovei.

La acea vreme, Rusia s-a bucurat de sprijinul Patriarhatului Ecumenic al Constantinopolului, considerat primul dintre egali în lumea ortodoxă, care l-a excomunicat pe Filaret.

Totuşi, 6.000 de parohii i-au rămas loiale autoproclamatului patriarh, o ameninţare pentru biserica rusă, care, spre detrimentul său, a fost ignorată.

În prezent, operaţiunile militare ale lui PUTIN în estul Ucrainei au destabilizat axa puterii. Liderii Ucrainei nu pot permite celui mai mare grup religios, format din 12.000 de parohii, să răspundă în faţa unei autorităţi mai mari, într-un stat-agresor.



Preşedintele Petro Poroşenko, cu susţinerea parlamentului şi a unei mari părţi din credincioşii din Ucraina, l-au rugat personal pe Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului să acorde independenţa bisericii ucrainene.

Deocamdată, Constantinopolul este „maleabil”, scrie autorul. Diminuarea influenţei bisericii ruse ar duce la sporirea influenţei lui Bartolomeu, susţinându-l în planul său de a avea legături mai strânse cu creştinismul occidental.

Scindarea nu ar trebui să fie o chestiune „pe viaţă şi pe moarte” pentru credincioşi: religia ar rămâne aceeaşi, bisericile ar păstra contactul. Dar este greu de apreciat LOVITURA pentru MOSCOVA. Ar reprezenta o pierdere uriaşă de proprietate: Ucraina însumează o treime sau mai mult din cele 36.000 de parohii de sub Patriarhatul Moscovei. Mai mult, ar slăbi noţiunea de „monopol rusesc”, o ideologie neo-imperialistă pentru sporirea autorităţii şi contracararea influenţei din Vest. Pentru KIRIL, pierderea POLITICĂ ar fi uriaşă, avertizează Serghei Chapnin.

Moscova a spus că autonomia Ucrainei în acest sens ar fi o CATASTROFĂ INACCEPTABILĂ. L-a condamnat oficial pe Bartolomeu pentru intenţia sa de a accepta propunerile lui Poroşenko şi a interzis folosirea numelui acestuia în rugăciuni.

Ţinând cont de aceste tensiuni şi MIZE, este posibil ca VIOLENŢA să răbufnească oriunde, aşa cum s-a întâmplat când Rusia a „incitat” părţi din estul Ucrainei, care au dorit independenţa.



Pentru a preveni acest lucru, liderii ruşi şi ucraineni trebuie să fie înţelepţi. Mai întâi, Patriarhul Kiril ar trebui să recunoască problema constituită de dorinţa Ucrainei de a deveni autonomă religios.

Refuzul său i-ar aduce pierderi în numărul de susţinători patriarhi. Dacă se va angaja într-un proces de refuzare, Kiril va pierde aproape totul în faţa bisericii independente a Ucrainei, avertizează jurnalistul.

De asemenea, toată lumea trebuie să se abţină de la discursul urii şi al violenţei. Ambele biserici trebuie să fie un exemplu - mai ales patriarhatul moscovit, care s-a referit la posibilitatea unui RĂZBOI CIVIL PE MOTIVE RELIGIOASE.

Ar fi mai simplu să-i incite pe cei care rămân fideli Rusiei, care i-ar ataca pe militanţii pentru o biserică proprie sau viceversa. Toate părţile trebuie să promită PUBLIC că nu vor acţiona ostil.

În plus, guvernul de la Kiev trebuie să promită că va respecta alegerile cetăţenilor, oricare ar fi ele. Nu este însă suficient: guvernul trebuie să garanteze că nu va pune presiuni într-o direcţie sau alta. Va fi nevoie de monitorizare internaţională.

Autorul încheie prin a spune că este foarte păcat pentru Biserica Ortodoxă Rusă că acţiunile lui Putin au provocat o asemenea prăpastie între naţiuni, care în trecut se înţelegeau. Când bisericile ruse şi ucrainene vor lua drumuri diferite, mulţi nu vor fi satisfăcuţi de rezultate. Dar dacă acest lucru va fi făcut fără PIERDEREA de vieţi omeneşti, va reprezenta O VICTORIE, conchide Serghei Chapnin.

foto: youtube.com

Citește și: