Este unul dintre cei mai bogaţi britanici, dar a aflat cu stupoare că banii nu pot cumpăra totul, mai ales sănătatea întregii familii. La câteva zile după ce a aflat că Rufus, fiul său în vârstă de 20 de ani, care urmează o carieră muzicală, a fost diagnosticat cu boala (potenţial fatală) Lyme, miliardarul John Caudwell a aflat că şi el suferă de afecţiune, alături de alţi trei membri ai familiei.

„Este complet devastator! Nu ştiu de ce ni se întâmplă asta”, a declarat John Caudwell, în vârstă de 62 de ani.

„Fiul meu a aflat după nouă ani că suferă de Lyme - simptomele nu au fost evidente. Această boală „imită” alte boli”, a spus John.

Mama lui Rufus, prima soţie a lui John, Kathryn McFarlane, de care miliardarul a divorţat în 2001 şi cu care mai are două fete - Rebekah, de 35 de ani şi Rhiannon, de 27 de ani, suferă de aceeaşi boală Lyme.

Boala Lyme (Borelioza Lyme) este o boală infecţioasă cu afectare sistemică produsă de o bacterie (Borrelia burgdorferi), transmisă omului prin înţepătura unor căpuşe din genul Ixodes infectate. Colocvial, boala este cunoscută şi sub numele simplu de borelioză, deşi este doar un tip particular de afectare produsă de borrelii.

Numele de Borrelia burgdorferi (sensul lato, adică „în sens larg”) indică de fapt mai multe tulpini de Borrelia burgdorgferi, care pot da acelaşi tip de infecţie. Astfel, în etiologia Boalii Lyme sunt implicate trei genotipuri care alcătuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (care cuprinde tulpinile izolate în America de Nord), Borrelia garinii şi Borrelia afzelii (care predomină, fără a circula exclusiv, în Europa).

Boala Lyme mai este supranumită şi „boala cu 1000 de feţe” din pricina faptului că afectând întregul organism, simptomele şi semnele ei mimează pe cele ale altor boli, iar reacţia individuală faţă de agentul patogen este foarte diferită de la om la om.

Infecţia este sistemică, afectează întregul organism şi parcurge 3 stadii mai mult sau mai puţin distincte:

Stadiul 1: Eritemul cronic migrator (ECM) — borrelioza Lyme începe de obicei cu o leziune tegumentară caracteristică, eritem cronic migrator (stadiul 1).

Stadiul 2: Infecţie diseminată — după mai multe zile până la săptămâni, spirochetele se pot răspândi prin sânge spre alte organe din corp.

Stadiul 3: Infecţie persistentă — luni până la ani mai târziu pot apărea semnele unor complicaţii grave.

Se poate defini un nucleu comun de simptome valabil pentru toţi pacienţii, în rest fiecare bolnav reacţionând diferit în funcţie de foarte mulţi parametri: vechimea bolii, numărul de agenţi patogeni care au provocat infecţia, caracteristicile proprii ale sistemului imunitar al individului etc.

Metode de diagnostic

În principal există două tipuri de investigaţii de laborator: directe şi indirecte. Analizele indirecte apreciază reactivitatea organismului (de pildă nivelul anticorpilor anti-Borrelia din sânge sau LCR, ELISA (neconcludent) sau Western Blot). Analizele directe evidenţiază prezenţa bacteriei în organism (de pildă bacteria însăşi sau material genetic aparţinând acesteia, prin microscopie în câmp întunecat DFM sau metoda imunofluorescenţei, precum şi prin diverse analize ca PCR).

Tratament şi prognostic

Cu cât boala este tratată mai repede, la scurt timp după înţepătura de căpuşă, cu atât şansele de vindecare sunt mai mari. Altminteri se poate ajunge la o borrelioză diseminată, cronică, cu afectări articulare, cardiace, oftalmologice şi neurologice cronice.

Transmitere

În general, după 6 luni de simptome, se poate vorbi despre „Boală Lyme cronică”. Tratamentul alopat se rezumă la antibioterapie (cure repetate cu doze mari, antibiotice combinate, perioade mari de timp/cură — 4-8 săptămâni/cură). Efecte pozitive în tratamentul cazurilor de borrelioză au fost obţinute şi prin terapia cu oxigenare hiperbară, scrie ro.wikipedia.org.

Citește și: