Alina Matis
7840 vizualizări 12 apr 2015

Este oficial: Hillary Rodham Clinton, fostă primă doamnă, senatoare şi Secretar de Stat al SUA, şi-a anunţat candidatura la nominalizarea democrată pentru alegerile prezidenţiale americane din 2016. Va fi cea de-a doua şi, spun experţii, ultima şansă a lui Clinton (67 de ani) de a se întoarce în Casa Albă, de această dată dată în fotoliul ocupat de soţul ei, Bill, sau de fostul său şef, Barack Obama. Dacă va fi aleasă, va avea 69 de ani în momentul învestiturii şi va deveni al doilea cel mai în vârstă preşedinte american din istorie, după Ronald Reagan, care avea aproape 70 de ani când a depus jurământul.

Primul care a confirmat oficial candidatura a fost managerul campaniei Clinton, John Podesta, prin intermediul unui e-mail transmis susţinătorilor lui Hillary Clinton.

Imediat după, a fost publicat pe Internet un clip care anunţă candidatura. Clipul a fost filmat în toată ţara, inclusiv în state-cheie precum New Hampshire, construit special pentru viralizare pe reţelele de socializare şi prezintă o diversitate foarte mare de personaje care să reflecte electoratul american. Echipa lui Clinton susţine că niciunul nu este actor, ci că este vorba despre oameni cu poveşti adevărate. Tineri care îşi caută primul loc de muncă, părinţi care aşteaptă primul copil, mame care se reîntorc la muncă după ce şi-au crescut copiii, cuplu de pensionari, de gay, albi, afro-americani, hispanici, asiatici. Ce au în comun toţi aceşti oameni: fiecare se pregăteşte de un pas înainte în viaţă. Clinton apare abia în a doua parte a clipului şi le spune americanilor că şi ea se pregăteşte să facă acelaşi lucru şi are nevoie de sprijinul lor. De altfel, şi platforma sa online subliniază că această campanie îi are în centrul ei pe oameni, nu pe candidata Clinton - o încercare din partea fostei prime doamne de a trece peste imaginea unui superstar politic egocentric rupt de realitatea vieţii americane.

Anterior anunţului oficial, într-un memo pentru echipa Clinton obţinut de Politico, unul dintre liderii campaniei, Robby Mook, sugera şi el o încercare din partea fostului Secretar de Stat de a nu repeta „drama” din 2008, când Hillary Clinton a făcut numeroase greşeli neforţate, mai mult din impulsivitate şi orgoliu, ceea ce, în definitiv, a dus şi la pierderea alegerilor primare democrate, în condiţiile în care, când a intrat în cursă, nimeni nu se îndoia că va câştiga învestitura democrată: „Nu ne temem niciodată să pierdem, suntem mereu mult mai competitivi şi luptăm pentru fiecare vot pe care putem să-l câştigăm. Ştim că această campanie va fi câştigată pe teren, în state”.

Sursele Associated Press au declarat că această campanie va fi axată pe economie, clasa de mijloc şi locuri de muncă.

Marţi, Clinton este aşteptată în Iowa, statul cheie care i-a lăsat un gust amar în 2008, când a pierdut surprinzător în faţa lui Barack Obama, un eşec peste care campania sa nu a reuşit să treacă.

Barack Obama: „Ar fi o preşedintă excelentă”

Întrebat, într-o conferinţă de presă, în Panama, locul întâlnirii istorice pe care a avut-o cu Raul Castro, despre candidatura lui Hillary Clinton, Barack Obama a replicat că „ar fi o preşedintă excelentă”: „A fost o candidată formidabilă în 2008, a fost o susţinătoare nemaipomenită a primei mele alegeri, a fost un secretar de Stat excepţional şi este prietena mea”, a spus liderul american, atent să nu îi fure startul fostului său Secretar de Stat şi rival pentru Casa Albă.

FOTO: SOE THAN WIN/AFP/MEDIAFAX

Jocul de-a „nu m-am hotărât”

Anunţul este mai degrabă simbolic, candidatura lui Hillary fiind, pentru a prelua formularea The Guardian, „cel mai prost păstrat secret” din lumea politică. Singurele semne de întrebare care au existat în ultimii ani au venit chiar din partea lui Clinton, care nu voia să piardă entuziasmul pe care îl generează un anunţ de candidatură în „sezon preelectoral” confirmându-şi intenţia de a reintra în cursă cu prea mult timp înainte de alegeri.

De altfel, notează BBC, întrebarea din ultimii ani nu a fost DACĂ, ci CÂND îşi va anunţa Hillary Clinton candidatura.

În momentul în care a decis să plece din Administraţia Obama după primul ei mandat de Secretar de Stat (2009-2013), a spus că este prea obosită pentru a se gândi la aşa ceva. Când unica sa fiică, Chelsea, a devenit mamă, Clinton a spus că îşi doreşte să se bucure de experienţa de bunică.

CAMPANIA DIN 2008/FOTO: ETHAN MILLER/AFP/MEDIAFAX

Dincolo de asta, nu a fost însă nevoie de flerul unui expert în politică americană pentru a vedea semnele: cea mai recentă carte a sa, „Hard Choices”/„Alegeri dificile”, lansată în iunie 2014, a fost o mişcare politică evidentă, prin care a încercat să îşi explice mandatul de şefă a diplomaţiei SUA, un mandat care nu a fost deloc lipsit de controverse. A urmat un lung turneu de promovare a cărţii, un adevărat desant politic, în care, încă o dată, Clinton a încercat să minimizeze impactul unor scandaluri care ar putea să îi afecteze viitorul politic. Nici prezenţa sa la evenimente din statele-cheie precum Iowa, state care devin un loc de pelerinaj pentru orice candidat la alegerile SUA, nu a rămas neobservată. Recent, presa a relatat despre închirierea de către Clinton a unui spaţiu de birouri - posibil sediu de campanie - în Brooklin, New York-ul fiind statul pe care l-a reprezentat în Senat. Mai mult, echipa sa a angajat deja personal în Iowa.

Cine sunt contracandidaţii lui Clinton de până acum

Niciun alt democrat nu şi-a anunţat candidatura pentru prezidenţialele din 2016, tocmai pentru că era aşteptat anunţul lui Clinton, considerată favorită detaşată pentru obţinerea nominalizării.

De cealaltă parte a spectrului politic, există deja doi candidaţi oficiali din partea Republicanilor, respectiv senatorii Ted Cruz şi Rand Paul. Alte două nume aşteptate să intre în cursă, care s-ar putea dovedi a fi cei mai puternici candidaţi ai acestui partid, sunt cel al senatorului Marco Rubio - care ar urma să îşi anunţe candidatura luni - şi al lui Jeb Bush, fratele lui George W Bush, fiu al lui George H. W.  Bush.

JEB BUSH/FOTO: CAROLYN KASTER/AFP/MEDIAFAX

Numele posibile pentru democraţi ar fi Martin O'Malley, fost guvernator al statului Maryland, Jim Webb, fost senator din Virginia. Nu au fost excluse încă nici numele lui Elizabeth Warren, senatoare din Massachusetts, şi, desigur, al vicepreşedintelui Joe Biden.

Cum funcţionează sistemul electoral american

Pentru a înţelege jocul electoral american, trebuie privit şi sistemul electoral în sine, pe baza căruia sunt construite toate strategiile de campanie. Alegerile prezidenţiale americane, cel mai urmărit eveniment electoral din lume, au loc o dată la patru ani şi sunt precedate de o lungă campanie pentru alegerile primare. Pentru că preşedintele în exerciţiu este la al doilea mandat - maximul -, ambele partide au alegeri primare, la finalul căreia îşi desemnează candidatul pentru alegerile prezidenţiale din 2016.

Miza alegerilor primare este strângerea a minimum 1.144 de delegaţi, jumătate plus unu din total. Există două sisteme: alegeri directe sau de tip caucus, acestea din urmă fiind întâlniri în care membrii de partid votează un candidat.

Cea mai importantă zi a primarelor este Super Tuesday sau Super Marţi, în luna martie, zi în care au fost puse în joc zece state şi peste 400 de delegaţi.

După convenţiile ambelor partide, deci când sunt oficializate candidaturile, începe campania prezidenţială propriu-zisă, care se va încheia odată cu votul din 8 noiembrie.

Cu toate acestea, votul începe cu mult înaintea acestei zile, graţie sistemului de votare prin corespondenţă şi de early voting (votare timpurie).

Alegerile prezidenţiale din SUA, explicate. Studiu de caz: alegerile din 2012

De departe cea mai importantă trăsătură a sistemului electoral american este că alegerile prezidenţiale nu sunt câştigate prin vot popular, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în România. 

La alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie, unul dintre candidaţi trebuie să strângă 270 de electori pentru a câştiga, echivalentul delegaţilor de la alegerile primare. Fiecărui stat îi corespunde un anumit număr de electori, motiv pentru care candidaţii îşi construiesc toată campania nu pentru a câştiga cele mai multe voturi la nivel naţional, ci pentru a câştiga statele - nu orice state, ci statele cheie. Pe scurt, rezultatul alegerilor depinde de câteva state în care candidaţii chiar se luptă pentru voturi. În toate celelalte, oamenii sunt decişi deja dacă votează cu politicianul democrat sau cu cel republican.

Lista statelor cheie poate diferi uşor de la an la an. În 2012, de exemplu, „aproximativ 12 state au fost considerate state-cheie (...): Florida, Ohio, Virginia, Wisconsin, Carolina de Nord, Colorado şi Iowa”, explica atunci pentru gândul John Head, jurnalist american.

Din acest motiv, un american poate deveni preşedinte chiar dacă, la nivel naţional, nu a primit majoritatea voturilor din partea populaţiei, dar are cei 270 de electori, cum a fost şi cazul lui George W. Bush, în 2000.

Pentru comentarii, mă găsiţi pe Facebook - Alina Matiş şi pe Twitter - @alinamatis

Citește și: