33 vizualizări 19 aug 2010

California - care are un deficit bugetar de 26,3 miliarde USD pentru anul fiscal în curs, care se încheie la 30 septembrie - beneficiază de acelaşi "ajutor" de care s-a bucurat şi Grecia din partea giganţilor financiari de pe Wall Street. Pe de o parte, aceştia asistă administraţia guvernatorului Arnold Schwarzenegger în a-şi vinde obligaţiuni, la fel cum au sprijinit şi Guvernul de la Atena.

Pe de altă parte, aceleaşi bănci (între care Goldman Sachs şi JPMorgan Chase) le oferă investitorilor posibilitatea de a paria pe falimentul Californiei. Cei care împrumută statul de la Pacific aflat în grave dificultăţi financiare, cumpărându-i obligaţiunile, au posibilitatea de a-şi procura aşa-numite asigurări împotriva insolvenţei debitorului (credit default swaps - CDS).

În iunie 2010, statul California - a cărei economie s-ar plasa undeva între locurile 7 şi 10 în lume dacă ar fi un stat independent - avea un risc de 62% de a nu mai fi în stare să-şi răscumpere obligaţiile emise. De atunci, volumul acestor CDS a continuat să crească, atingând 8,6 miliarde dolari, săptămâna trecută, de la 5,1 miliarde USD la sfârşitul lui 2009.

În cazul în care California nu-şi plăteşte obligaţiunile la scadenţă, cei care le-au cumpărat vor încasa această sumă, echivalentă cu mai mult de a zecea parte din datoria totală a statului. Astfel, investitorii nu vor pierde nimic şi nici băncile care au intermediat cumpărarea acţiunilor.

Teoretic, potrivit Constituţiei statale, unui Executiv i se interzice să-şi sisteze, oricând şi sub orice motiv, obligaţiile de plată. Dar statul este atât de îndatorat, încât de multe ori şi-a plătit creditorii nu prin cecuri care pot fi încasate imediat de la bănci, ci prin nişte documente care confirmă datoria, cunoscute drept IOU (de la "I owe you..." = "Îţi datorez...").

Aceste IOU sunt o recunoaştere a obligaţiei de plată, dar care nu constrâng prea mult debitorul, căci nu prevăd o dată a scadenţei. După concedieri şi reducerea salariilor prin concedii fără plată forţate, angajaţii publici din California erau ameninaţi, joi, de posibilitatea ca şi ei să se afle în rândurile celor care vor primi câte un IOU în loc de salariu.

"Ucigaşul" AIG stă la pândă

Asigurările împotriva insolvenţei (CDS) au fost considerate "ucigaşul" American International Group (AIG), gigantul asigurărilor din SUA, care a intrat în faliment în septembrie 2008. AIG avea să fie salvat de infuzia de capital decisă de Administraţia Bush.

În anii de "boom imobiliar" ce au precedat criza de pe Wall Street din 2008, AIG vânduse asigurări CDS în valoare de miliarde de dolari. Ele erau garantate cu obligaţiuni susţinute de ipoteci de tip "subprime" ale unor debitori care nu aveau venituri suficiente pentru a li se acorda un astfel de credit.

Acum, aceste CDS ar fi gata să complice şi situaţia Californiei, precum a AIG, a avertizat trezorierul (un fel de ministru de Finanţe) statului, Bill Lockyer. El s-a arătat "îngrijorat că cei care plătesc taxe (statului) vor ajunge să plătească mai mult (debitorilor) din cauza zvonurilor negative".

Băncile, convinse că "ajută" statul

Cu cât se vând mai multe CDS, cu atât creditorii Californiei cer dobânzi mai mari pentru obligaţiuni - de la 1,8% (aprilie 2010) la 3,5% (iunie), urmate de o scădere la 2,8% (august). Dobânzile cresc, de regulă, atunci când băncile dau publicităţii studii legate de "falimentul iminent" al Californiei.

De pildă, un raport al Bank of America aprecia că "îngrijorările privind incapacitatea statului de a-şi gestiona datoria sunt legitime", în timp ce preşedintele JPMorgan Chase, Jamie Dimon, declara că este "mai îngrijorat de soarta Californiei decât de a Greciei".

Pentru a răspunde tuturor acestor îngrijorări, băncile le oferă celor care vor să cumpere obligaţiuni californiene asigurări de tip CDS. Ceea ce nu este un lucru rău, susţin bancherii, căci cu cât investitorii se simt mai "asiguraţi", cu atât cumpără mai multe obligaţiuni.

Piaţa acestor CDS "joacă un rol important în a crea lichidităţi care promovează încrederea în rândul investitorilor că există alternative în a-şi transfera sau atenua riscurile", a fost părerea exprimată de Lloyd Blankfein, CEO la Goldman Sachs, într-o scrisoare de răspuns la acuzaţiile lui Lockyer.

Citește și: