Gandul.info
Andreea OFIŢERU
2737 vizualizări 13 oct 2014

Academicianul Solomon Marcus a mers de fiecare dată la vot. „Uneori am votat nu cu cel mai bun, ci cu cel mai puţin rău”, a spus Solomon Marcus pentru gândul.

Solomon Marcus consideră că faptul de a nu te duce la vot revine indirect la un vot în favoarea candidatului cel mai bine plasat. „Cel care stă acasă este evident că votează pentru candidatul cel mai bine plasat. N-ai cum să nu votezi. Chiar dacă nu te duci să pui votul efectiv, faptul de a nu te duce se soldează şi el în favoarea unui anumit candidat”, a spus academicianul într-un interviu pentru gândul.

Interviul cu Solomon Marcus se înscrie în seria de interviuri-evenimet realizate de gândul, în care personalităţi ale vieţii publice din România vorbesc şi despre implicarea socială prin vot. În aceeaşi serie au mai fost intervievaţi antropologul VINTILĂ MIHĂILESCU care a spus că merge la vot „pentru că trebuie să am conştiinţa împăcată într-un fel”, DORLI BLAGA, fiica lui Lucian Blaga, care a declarat că va işi la vot”, istoricul NEAGU DJUVARA care susţine că cine nu votează este laş.

Gândul a lansat în urmă cu o lună campania „VREAU PREŞEDINTE”, având ca obiectiv stimularea unei dezbateri politice şi electorale de substanţă. Prin candidaţii care s-au înscris pe platforma VREAU PREŞEDINTE şi dezbaterile video cu challengerii, am arătat nevoia de a asculta idei noi, idei care contează cu adevărat pentru electorat. Ţinta acestei campanii sunt, pe de-o parte, candidaţii reali la preşedinţie, care se pot inspira din aceste dezbateri extrem de importante pentru alegătorul obosit de scandal şi zgomot politic.

Principalele idei din interviul cu Solomon Marcus:

Despre clasa politică: „În ansamblu, nu avem o clasă politică de calitate”

Despre mersul la vot: „Chiar dacă nu te duci să pui votul efectiv, faptul de a nu te duce se sondează şi el în favoarea unui anumit candidat. Deci, de aceea cei care stau acasă trebuie să se gândească bine dacă vor într-adevăr acest lucru: să favorizeze candidatul cel mai bine plasat, în măsura în care se ştie care este acesta”

Despre mesajele candidaţilor: „Marele păcat în România este că prea mulţi oameni sunt în situaţia de a vota în necunoştinţă de cauză. Ei nu înţeleg bine pentru ce votează şi între cine au de ales. Rămâne emblematic ceţăţeanul turmentat al lui Caragiale, cetăţean turmentat nu atât de alcool, cât de mesajele parazitare cu care este asaltat cetăţeanul”

Interviul pe larg aici:

Domnule academician Solomon Marcus, vom avea alegeri prezidenţiale în noiembrie. Cum vi se pare această perioadă?

Am răspuns la o întrebare similară pentru alegerile pentru Parlamentul European şi acum sunt nevoit, în esenţă, să repet răspunsul pe care l-am dat atunci... Marele păcat în România este că prea mulţi oameni sunt în situaţia de a vota în necunoştinţă de cauză. Ei nu înţeleg bine pentru ce votează şi între cine au de ales. Rămâne emblematic cetăţeanul turmentat al lui Caragiale, cetăţean turmentat nu atât de alcool, cât de mesajele confuze cu care este asaltat. Şi atunci, şi cu atât mai mult acum, oamenii nu ştiu pentru cine şi ce votează. Sloganele  lansate în perioada campaniei electorale au un rol pur decorativ.

Dar dumneavostră mergeţi la vot?

Am mers întotdeauna la vot. Uneori am votat nu cu cel mai bun, ci cu cel mai puţin rău. Asta e situaţia în România. În ansamblu, nu avem o clasă politică de calitate.

Aţi regretat vreodată că aţi mers la vot?

Nu am regretat. Dar tot mai rar intră în lupta politică oameni de valoare, şi lucrul ăsta se vede din avalanşa de penali, de infractori de tot felul care apar din rândurile oamenilor politici. Aproape nu trece zi în care să nu aflăm de un nou  infractor de acest fel. Dar acest fenomen este in concordanţă cu un altul, care-ntr-o anumită măsură îl explică procentul ridicat al necinstei, al evaziunii fiscale.  Să nu vorbim despre ea numai la persoana a treia, nu contribuim la ea atunci când acceptam să platim o marfă, un serviciu, fără a ni se elibera bonul fiscal?

De ce să iasă românii la vot?

Pentru că, să ne înţelegem, oricine votează, în ultimă instanţă, chiar dacă stă acasă; votează pentru candidatul cel mai bine plasat. N-ai cum să nu votezi. Cei care au de gând să nu meargă la vot trebuie să se gândească bine dacă vor într-adevăr acest lucru: să favorizeze candidatul cel mai bine plasat, în măsura în care se ştie care este acesta.

Care este acum problema noastră principală?

Problema principală este aceea a supravieţuirii în demnitate, ca oameni şi ca popor. Se semnalează cu îngrijorare rata scăzută de natalitate, dar nu se acordă o atenţie similară faptului că, aşa, mai puţini, cum suntem, o bună parte a românilor rămâne needucată sau insuficient educată.

Prea mulţi sunt cei care se află în posesia unor diplome de bacalaureat sau chiar universitare, fără acoperire. De aici, o clasa profesională de un grad scăzut de profesionalitate, un grad scăzut de productivitate a muncii, dificultatea de a acoperi România cu autostrazi moderne şi consecinţa inevitabilă a stării de sărăcie în care ne aflăm. Despre această problemă şi altele conexe aş fi vrut să-i văd în dezbatere pe candidaţii la funcţia de Preşedinte al României, dar suntem departe de aşa ceva.

Noi preferăm să înlocuim dezbaterile cu adunări omagiale, îi supermediatizăm pe cei câţiva olimpici, distribuim cu generozitate un număr imens de diplome de excelenţă, excelenţă e pe toate drumurile, la nivel local, judeţean şi naţional şi trebuie să vină forurile europene şi internaţionale care să ne atragă atenţia în cât de multe privinţe ne aflăm în coada Europei.

De unde să vină schimbarea? Mereu răspundem la persoana a treia, cu referire la un ei ambiguu. Dar schimbarea nu poate veni decât din momentul în care vom vorbi despre ea la persoana întâi, deci ea trebuie să vină de la fiecare dintre noi. Numai că este nevoie de un antrenament în această direcţie, un antrenament care să fie practicat la toate nivelurile şi vârstele şi tocmai această preocupare lipseşte.

Credeţi că România o să aibă totuşi un proiect de ţară în perioada următoare?

Vedeţi că sunt o puzderie de iniţiative locale, de la diverse firme, companii, asociaţii de tot felul, despre cum să schimbăm România, dar toate sunt concepute ca alternative la România pe care o vedem azi în şcoli şi universităţi. Schimbarea de profunzime nu poate fi decât rezultatul unui program pe termen lung, că acest program trebuia început de zeci de ani. Dar mereu am avut la ordinea zilei false urgenţe şi, dacă acum ne uităm la urgenţele pe care le-am avut, ne dăm seama cât de caraghioşi am fost. Mereu interesul electoral, de moment, a fost privilegiat, în faţa interesului de substanţă si de profunzime.

Şi acum?

Acum ar trebui în primul rând să ne ocupăm de acele răni deschise vizibile pentru toată lumea şi să dezvoltăm terapia lor. De exemplu, să organizăm o examinare şi o dezbatere a stării programelor şi manualelor şcolare, nu doar la modul general, ci la detaliu, pentru fiecare disciplină în parte.

Societăţile de ramură ale profesorilor ar trebui să se implice esenţial în această activitate. Oamenii şcolii, oamenii de cultură, prin exemplarele cele mai bune pe care aceştia le au, să ia iniţiativa şi să elaboreze programe aplicabile  în etape succesive, dar să ne fie clar încotro trebuie să mergem.

S-a presupus mereu, de către multă lume, că deficienţele în educaţie vin din nepriceperi de ordin pedagogic. Nu vreau să neglijez factorul pedagogic, dar una din cauzele principale pentru care programele educaţionale nu sunt cum trebuie este de ordin cultural, insuficienta cultură a celor care elaborează aceste programe.

Mai urgentă este însă trecerea la reducerea şi, dacă este posibil, eliminarea violenţei lingvistice, psihologice şi fizice din societate, din viaţa de familie, din educaţie. Violenţa în limbaj, tonul răstit, ura, sunt peste tot vizibile, inclusiv în multe emisiuni ce se pretind educative. Confundarea alterităţii cu adversitatea este mereu întâlnită.

Ce calităţi ar trebui să aibă viitorul preşedinte?

Să fie un om care înţelege toate aceste lucruri şi le stimulează. Un om care simte că răspunderea faţă de un copil de trei ani pe care îl vedem pe stradă este a tuturor celor care trecem pe lângă el. Să facem o ierarhie a gravităţii, importanţei problemelor. De pildă, noi neglijăm complet educaţia pentru societatea globală, nu ţinem seamă de faptul că trăim într-o lume globalizată. Această lume globalizată ne obligă să-i educăm pe copii de la cea mai fragedă vârstă să înveţe să comunice pe internet cu copii de seama lor de pe toată planeta, asta e educaţia care trebuie făcută.

 

Citește și: