Andreea OFIŢERU
4116 vizualizări 10 nov 2014

Bronisław Wildstein este unul dintre fondatorii Comitetului Studenţesc de Solidaritate, prima structură publică de opoziţie de la Cracovia. Wildstein este unul dintre oamenii care au pregătit înfiinţarea Mişcării Solidarnoèć (Solidaritatea), care a dus la căderea comunismului în Polonia. A fost de mai multe ori arestat şi interogat de poliţia politică a regimului comunist din Polonia.

În interviul pentru gândul, jurnalistul spune că, la o primă vedere, prin filtrul votului care ne aşteaptă la sfârşitul săptămânii, „se pare că România este în faţa unor vremuri interesante, lucru care nu înseamnă neapărat ceva pozitiv”.

Bronisław Wildstein şi-a lansat la Bucureşti volumul Un trecut care se încăpăţânează să nu mai treacă,  apărut la Editura Humanitas.

CÂTEVA IDEI DIN INTERVIU:

- Despre identitatea naţională: Noi trebuie să fim polonezi şi voi trebuie să fiţi români, nu putem să fim alte popoare. Desigur că ne putem contrazice identitatea naţională, dar asta nu ar fi decât o soluţie negativă.

- Despre absenteismul la vot: Eu mai degrabă aş întreba elitele: ce aţi făcut de aceşti oameni nu mai vor să voteze?

Dacă nu încercaţi influenţaţi măcar în măsură mică, o să rămâneţi ca obiecte pasive în mâinile acestor oameni, care numai la intersesul vostru nu se gândesc

- Despre candidaţii la preşedinţia României:

Mă bucur foarte mult că domnul Ponta şi-a descoperit românitatea şi cu atât mai mult apartenenţa religioasă. Mai bine mai târziu decât niciodată.

În ceea ce-l priveşte pe domnul Iohannis, este şi mai greu să te pronunţi, e foarte greu să spui orice.

INTERVIUL PE LARG, partea I:

Domnule Bronisław Wildstein, vă aflaţi de câteva zile în România, în plină  campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale. Cum găsiţi România în mijlocul campaniei electorale?

Îmi e greu să evaluez situaţia din România. Dar, din câte am putut să-mi dau seama, preşedintele care-şi încheie mandatul a fost o situaţie excepţională, nu numai la scară naţională. Din păcate, nu se poate spune acelaşi lucru despre candidatul pentru acest post -Victor Ponta.

În ceea ce-l priveşte pe cel de-al doilea candidat- domnul Iohannis- este şi mai greu să te pronunţi, e foarte greu să spui orice. Aşa că se pare că România este în faţa unor vremuri interesante, lucru care nu înseamnă neapărat ceva pozitiv.

Referitor la candidatul Victor Ponta, el foloseşte un mesaj electoral cum că e mândru că e român şi ortodox în acelaşi timp. Cum aţi evalua un astfel de mesaj dacă ar fi în Polonia? Mai e astăzi cazul să fim mândri că suntem români, polonezi sau de orice altă naţionalitate?

Noi trebuie să fim polonezi şi voi trebuie să fiţi români, nu putem să fim alte popoare. Desigur că ne putem contrazice identitatea naţională, dar asta nu ar fi decât o soluţie negativă.

În ciuda sloganurilor care sunt adesea reperate, naţiunea este cea mai largă comunitate cu care reuşim să ne identificăm. Europenitatea este un concept abstract. Nu este o comunitate de destin. Dar naţiunea este o comunitate de destin.

Europa este aşa acum şi aşa o să fie şi în continuare, este o cumunitate de naţiuni diferite, care recunosc aceste diferenţe şi le vor păstra. Apartenenţa la o naţiune este o depăşire a identităţii proprii care este limitată, atât în spaţiu, cât şi în timpul care curge, este faptul că trăim într-adevăr mult mai mult timp decât durează existenţa noastră individuală.

Moştenim, şi trebuie şi noi să dăm mai departe, să lăsăm moştenire. Însă a fi mândru de naţionalitatea ta nu înseamnă că accepţi tot ce se întâmplă aici.

Apartenenţa naţională este o tensiune polemică, este o alegere. Şi încercăm să ne configurăm naţiunea în funcţie de cea mai bună tradiţie a ei, de acele elemente din tradiţie care merită să fie transmise mai departe.

Mă bucur foarte mult că domnul Ponta şi-a descoperit românitatea şi cu atât mai mult apartenenţa religioasă. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Democraţia le-a adus oamenilor dreptul de a vota liber. În România, sunt mulţi oameni blazaţi care spun că degeaba merg la vot. Ce le-aţi spune oamenilor care nu vor să meargă la vot, indiferent că sunt români sau polonezi?

Avem aceeaşi situaţie în Polonia, poate că procentul celor care nu votează este mai mare în Polonia. E foarte caracteristic că acum patru ani, în cursul campaniei electorale pentru alegerile locale, premierul Tusk avea un slogan să nu facem politică, să construim stadioane, poduri. Dacă asta spune cel mai important om politic,  să ne întrebăm ce înseamnă? Asta înseamnă că trebuie să lăsăm puterea pe mâna celor tehnocraţi, celor competenţi, şi să nu ne batem noi capul cu probleme de conducere, de gestiune.

Eu cred deci că, pentru această pasivitate, vina nu este de partea celor mulţi, adică a maselor, ci mai degrabă este a elitelor care crează mentalităţi. Eu mai degrabă aş întreba elitele: ce aţi făcut de aceşti oameni nu mai vor să voteze? Poate e adevărat că nu au o opţiune reală.

Iar acestor oameni care nu votează le-aş spune că: dacă nu încercaţi influenţaţi măcar în măsură mică, o să rămâneţi ca obiecte pasive în mâinile acestor oameni, care numai la intersesul vostru nu se gândesc.

Credeţi că astăzi, când multă lume este blazată, ar mai putea avea loc o mişcare precum Solidaritatea, împotriva abuzurilor puterii?

Nu, asta nu este posibil. Această mişcare extraordinară a Solidarităţii a fost o mişcare de autoapărare a naţiunii în situaţia unui pericol extrem. Astfel de situaţii de ameninţare extremă pot să declanşeze reflexe pozitive de autoapărare. Desigur că aş vrea să-mi pot închipui o asemenea mişscare de reînnoire a Poloniei şi sper că aşa ceva o să se întâmple, dar n-o să fie la scara Solidarităţii.

Trebuie să ne dăm seama că acea mişcare a fost faţă de un pericol extern. Din această mişcare au făcut parte oameni cu vederi cu totul diferite şi păreri diferite. Din fericire, în prezent o astfel de situaţie nu există sau cel puţin nu este percepută ca atare.

De corupţie cum ne putem apăra? Împotriva corupţiei nu s-ar putea forma o astfel de mişcare? În România de exemplu, candidatul independent Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei, care avea mesajul că apără statul de drept a luat numai 4,4% din voturi.

Politica nu este un singur aspect al realităţii, trebuie văzută în ansamblu. Dacă doamna Macovei a spus că e împotriva învăţământului religios în şcoli, şi majoritatea românilor este pentru, nu  mă mir că mulţi dintre ei s-au simţit distanţaţi de candidatura ei.

Nu e întâmplător faptul că Victor Ponta tocmai şi-a descoperit brusc adânca sa pioşenie. Dacă luăm în considerare cu adevărat democraţia trebuie să ţinem cont de sentimentele profunde ale oamenilor.

Nu vreau să spun că asta a fost decisiv, pentru că nu cunosc destul de bine situaţia României, am dat numai un exemplu.

Trebuie să ne dăm seama şi de faptul că oamenii nu percep întotdeauna realitatea în întregimea ei, ci că percep o mică parte din jurul lor. Iar realitatea mai largă o percep prin intermediul mediei, media a devenit un fel de agora contemporană. Dacă mass media nu dau o imagine adevărată a realităţii, atunci oamenii îşi fac părerile în funcţie de această imagine deformată.

Dumneavostră, ca jurnalist, credeţi în independenţa totală a presei? În România, partizanatul şi controlul politic sunt probleme foarte serioase.

Nu există idei pure, astea nu există decât în cerul lui Platon, dar există standarde spre care ar trebui să tindem, pe care le putem atinge în măsură mai mare sau mai mică. În Polonia, situaţia nu este chiar aşa de rea. Asta o spun referindu-mă la ce aţi spus dumneavostră. Şi, de aceea, noi ne străduim să creăm mass-media independentă ca alternativă a mediei main-stream, care adesea se confundă cu propagandă pură. Adesea în realitate nu este independenţa pură,dar poate să fie un pluralism real. Desigur că eu, ca jurnalist şi ca om care a construit media, îmi doresc această independenţă a jurnalismului şi mă străduiesc să tind spre ea.

Gândul va publica în curând partea a doua a interviului cu Bronisław Wildstein, în care jurnalistul polonez vorbeşte despre pericolul Putin:




Mediafax Foto// Marius Dumbrăveanu

Cine e Bronisław Wildstein

Bronisław Wildstein, în vârstă de 62 de ani, este un scriitor, publicist şi jurnalist polonez, unul dintre fondatorii Solidarnoèć. În prezent redactor-şef al postului TV Republika. A studiat la Universitatea Iagelonă de la Cracovia. În timpul studenţiei a activat în Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor (KOR).

În 1977, a fondat Comitetul Studenţesc de Solidaritate(SKS), prima structură publică de opoziţie de la Cracovia. KOR şi SKS au pregătit înfiinţarea Solidarnoèć şi a organizaţiei sale de studenţi, NZS.

A fost de mai multe ori arestat şi interogat de poliţia politică a regimului comunist din Polonia. În timpul legii marţiale, în exil, a fost redactor-şef al revistei Kontakt şi corespondent al Europei Libere.

În prezent, este unul dintre cei mai de seamă intelectuali publici polonezi. În 2005, a copiat de la Institutul Memoriei Naţionale o listă de informatori şi persoane urmărite de poliţia politică poloneză, listă pe care a arătat-o spre cercetare unor jurnalişti, dar ea a apărut pe internet, fapt ce a dus la dezbateri aprinse în societatea poloneză.

Bronisław Wildstein a scris mai multe volume de nuvele printre care O zdradzie i śmierci (Despre trădare şi moarte), 1992. Przyszłość z ograniczoną odpowiedzialnością (Viitor cu răspundere limitată), 2003.

De asemenea, a mai scris publicistică: Jakiej prawicy Polacy nie potrzebują (De ce fel de dreaptă nu au nevoie polonezii), 1987; Dekomunizacja, której nie było czyli Mistyfikacja triumfująca (Decomunizarea care nu a avut loc sau Mistificarea triumfătoare), 2000; Długi cień PRL-u, czyli dekomunizacja której nie było (Lunga umbră a Republicii Populare, adică decomunizarea care nu a avut loc), 2005; Moje boje z III RP i nie tylko (Luptele mele cu cea de-a III-RP şi nu numai), 2008; Demokracja limitowana, czyli dlaczego nie lubię III RP (Democraţie limitată sau de ce nu-mi place Republica a Treia), 2013.

Video: Cristian Tomoială

Editor Imagine: Andrei Boruzescu
 

Citește și: