Marian SULTĂNOIU
40512 vizualizări 30 dec 2014

Într-un interviu pentru gândul, Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, susţine că nu a fost, nu este şi nu va fi vreodată, legionar. Bjoza subliniază că nu a simpatizat mişcarea, nu a susţinut-o, şi că nu are prieteni foşti sau actuali legionari.

Domnule Bjoza, avem parte, de câteva zile, de o polemica susţinută vizavi de decorarea dumneavoastră de către preşedintele Iohannis. Spuneţi-mi, vă rog, vi se par justificate aceste acuze?

Eu gândesc că se intenţionează a se lovi în consilierul prezidenţial, Andrei Muraru, care a făcut propunerea, şi în preşedintele Klaus Iohannis, prin mine. Asta nu înseamnă, neapărat, că lucrurile stau chiar aşa. Pot greşi. Dar o astfel de acuză la adresa mea este lipsită de orice temei. Toată lumea care mă cunoaşte, din copilărie şi până astăzi, este revoltată. Toţi! Şi am primit zeci de telefoane. Niciodată nu au sesizat aceşti oameni, ca eu să am vreo legătură cu mişcarea legionară sau să am sentimente antisemite sau împotriva altor etnii. Nici vorbă de aşa ceva.

Eu am fost educat, şi de acasă şi din temniţă, să nu lucrez în viaţă cu etnii, culte sau politici, ci să caut să lucrez cu oamenii. Ce-i drept, i-am găsit foarte greu.

În aceste condiţii, ce vi se reproşează, în mod direct?

Dacă mă credeţi, nici n-am apucat să văd vreunul din materialele care mă acuză. Aproape că nu m-a interesat. Dar, totuşi, trebuie să fac o notă de protest, să dau o explicaţie. După care, voi ieşi, complet, din această polemică.

Iată ce se întâmplă... De 25 de ani încoace, noi, foştii supravieţuitori ai temniţelor, lagărelor şi deportărilor, ne adunăm, o dată pe an, în diferite locuri din ţară. Scopul este acela de a ne pomeni şi comemora, prin slujbe religioase, morţii. Iar acolo, ne strângem reprezentanţi ai tuturor culorilor politice, din România.

O să precizez aici doar cele mai importante astfel de locuri: de „Înălţare”, ne întâlnim, întotdeauna, la „Memorialul Sighet”; prima duminică după Sf. Ilie, ne întâlnim la Mănăstirea „Constantin Brâncoveanu”, de la Sâmbăta de Sus - Făgăraş; pe 14 septembrie, întotdeauna, ne întâlnim la mausoleul ridicat de noi, pe Râpa Robilor, de la Aiud; la sfârşitul lunii septembrie, începutul lui octombrie, ne întâlnim la simpozionul de răsunet internaţional, intitulat „Experimentul Piteşti”, de la Piteşti.

Subliniez - ne întâlnim aici, oameni de toate culorile politice. Nu putem face, în stânga, o slujbă pentru ţărănişti, liberali sau oameni fără culoare politică, şi dincolo, o alta, pentru legionari. Toate astea se fac în comun, pentru că în comun am stat şi noi în temniţele comuniste. În comun am fost flămânziţi, bătuţi, umiliţi.

La aceste întâlniri, după slujbele religioase, se produc şi luări de cuvânt. S-a întâmplat, nu o dată, să fiu şi eu invitat să iau cuvântul. Dacă am observat prezenţa unor legionari, purtând uniforme sau, altădată, drapele, am făcut, mereu, precizarea: „Nu am fost, nu sunt şi este prea târziu să mai devin legionar!”. Şi m-am explicat, iar treaba asta o ştiu, în primul rând, legionarii, înaintea celorlalţi. Pentru că: nu am acceptat cultul personalităţii, nu am acceptat crima – că a fost una, că au fost zece, o sută sau mii. Din această cauză, eu nu am împărtăşit doctrina legionară. Sub nicio formă.

Singura politică pe care am făcut-o, în viaţa mea, şi acum regret, a fost politica PNŢCD. Singura persoană pe care n-am putut-o refuza, Corneliu Coposu, m-a rugat să-i ajut în campania electorală, întrucât eu eram cel care, datorită memoriei, îi mai ştiam încă pe foştii deţinuţi politici din Ţara Făgăraşului. Am devenit membru al acestui partid, preşedinte al senatului PNŢCD, pe judeţul Braşov, am fost în comitetul de conducere la nivel de judeţ. După moartea lui Corneliu Coposu, am refuzat să mai merg într-o altă campanie electorală – în anul 2000 -, şi i-am spus, pe româneşte, preşedintelui Diaconescu: „Domnule, eu nu mă mai duc să fac campanie pentru nişte lichele!”. Iar domnia sa a crezut lichelele, nu pe mine. În consecinţă, mi-am dat demisia, în zece puncte, între care, unul, cel mai dur, suna aşa: „Prin felul în care conduceţi partidul, îl veţi plasa la capitolul şi altele”. Şi aşa s-a întâmplat.

Aceasta a fost toată politica pe care am făcut-o eu, după 1989. Am înţeles că nu sunt bun de politică, pentru că nu pot să te iau în braţe, să te pup şi să-ţi promit, iar după ce ne despărţim, dacă cineva îmi promite mai mult, să te trădez.

Totodată, am apreciat că, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România - AFDPR, este corect să-mi păstrez echidistanţa faţă de colegii mei, care, probabil, fac şi ei vreun fel de politică: liberală sau ţărănistă... În ceea ce-i priveşte pe legionari, ei s-au separat de noi de vreo 20 de ani. Nu ştiu dacă în AFDPR mai e vreun legionar sau vreun simpatizant, deşi n-ar fi imposibil.

Aş vrea să mai precizez ceva. Tânăr fiind, intrând la 19 ani şi câteva luni în temniţă, eram avid în a lua, de la fiecare, dacă găseam, ce avea el mai bun. Şi am luat de la toţi: şi de la liberali, şi de la ţărănişti, şi de la legionari – de la toată lumea, când mi s-a părut mie că ar fi ceva bun. Şi mă explic: discut în probleme de morală, de echilibru, de stăpânire de sine. De exemplu, în această chestiune, am fost educat de un domn avocat, Fărcaş, ţărănist din Cluj. Când eu aveam vreo 21 de ani, domnia sa avea 67. De la dânsul am învăţat ce înseamnă să asculţi cu răbdare aşa-zisa parte adversă, să nu te pripeşti în luarea deciziilor, să fii calculat, să fii echilibrat.

În consecinţă, domnule Bjoza, aţi avut vreo legătură cu mişcarea legionară?

Nu, domnule, în viaţa mea!

Aţi fost simpatizant legionar?

Nu, domnule, nici vorbă!

Aţi avut prieteni în mişcare?

Niciodată. Cunoscuţi, poate, dar prieteni nu! Iar în puşcărie ne-am întâlnit accidental, întrucât legionarii erau separat de noi. La sfârşitul anilor '40, începutul anilor '50, deţinuţii politici stăteau la grămadă. Apoi, comuniştii, respectiv Securitatea, şi-au dat seama că, dacă un legionar era lăsat într-o celulă cu 20, 30, 50 de inşi, mai multe luni, existau toate şansele să devină, cu toţii, legionari. Şi atunci, i-a separat.

Le-aţi susţinut politica, într-un fel sau altul?

Sub nicio formă.

Atunci, de unde acest scandal?

De unde se trage toată această chestiune? De la faptul că am fost văzut în preajma unor legionari, cred, la evenimentele de care v-am vorbit. Păi, ce să facem, fraţilor? Doar n-o să ne ascundem unii de alţii! Însă, pe mine, n-o să mă găsiţi, niciodată, la Tâncăbeşti, de exemplu, unde e o comemorare strict legionară. Acolo nu am ce căuta. Dar unde se află o troiţă pe care sunt trecute 10 nume, şi cinci sunt de legionari, iar celelalte cinci ale unor ţărănişti, liberali, sau ale unora fără culoare politică, nu poţi să nu te duci. Asta nu înseamnă că, dacă sunt acolo, iacătă, sunt legionar...

Apăi, după cum mă ştie lumea, şi îmi recunoaşte tăria de caracter, dacă aş fi, aş recunoaşte, domnilor, că sunt legionar şi m-aş da de-o parte de la conducerea AFDPR.

În sfârşit, vă spun că nu am citit cele apărute în presă, dar acum un sfert de oră mi s-a spus că domnul Tismăneanu… Eu îl respect, ca politolog de excepţie, pe domnul Tismăneanu, n-am ce să-i reproşez, dar aici mă surprinde! Cum să te apuci să faci, ca domnul Cristoiu, asemenea afirmaţii, când nici nu mă cunoşti. N-ai vorbit, o dată, în viaţa ta, cu mine…

Dumneavoastră vi se pare justificat gestul preşedintelui de a vă decora?

Din punctul meu de vedere, şi al colegilor mei, categoric da. Eu n-am fost decorat pentru câtă închisoare am făcut, ci pentru ceea ce am realizat în aceşti 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989.

Pe fondul aceastor discuţii, despre care afirmaţi că nu sunt justificate, şi că ele constituie o nedreptate, v-aţi gândit vreun moment să returnaţi această decoraţie?

Sub nicio formă! Pentru că nu mă simt vinovat absolut deloc. La aceste întâlniri n-am particpat numai eu, au participat sute de oameni. Acum nu mai suntem sute, ci, cu tristeţe vă spun, am rămas doar zeci. Din ce în ce mai puţini.

Spuneţi că poate fi vorba despre o premeditare?

În primul rând, cred că este vorba de o lipsă de comunicare. Orice situaţie de acest gen poate fi dezamorsată prin comunicare. Nu trebuie să ne năpustim în acest fel, până nu stăm de vorbă.

Ca să fiu sincer, tot ceea ce se întâmplă mă pune pe gânduri…

Cine este Octav Bjoza

Octav Bjoza, născut la Iaşi, în familia unui ceferist, absolvă, în 1956, Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov, după care se întoarce în oraşul natal, unde devine student al Facultăţii de Geografie-Geologie în cadrul Universităţii ieşene.

La sfârşitul primului an, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, este exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi.

“De ce?! Păi, să vă citesc din sentinţa mea” spune Bjoza. “Inculpatul, împreună cu alţi 14 inculpaţi s-au constituit şi au activat în cadrul organizaţiei subversive Garda Tineretului Român din Braşov, care avea drept scop înlăturarea pe calea violenţei a regimului democrat popular din ţara noastră”.

Aşa suna acuzaţia adusă celor 15 tineri, cu vârste cuprinse între 17 ani şi câteva luni şi 19 ani. Cu toţii au fost condamnaţi la pedepse de la 15 la 25 de ani muncă silnică.

“O precizare vreau să fac, ca să nu apară confuzii: Garda Tineretului Român nu avea nicio legătură cu Garda de Fier. Pe la începutul anilor 50, era o adevărată modă cu denumirea asta. Ni se trăgea de la Tânăra Gardă din URSS, o organizaţie care lupta împotriva ocupaţiei fasciste”, povesteşte Octav Bjoza.

Tânărul de 19 ani a fost condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii. Era primul proces care beneficia de aşa-zisa “agravantă”, 318 per 1958, care dubla, ba, chiar tripla pedepsele.

“După trei ani şi jumătate de la arestare, dându-şi seama de exagerare, zic eu, am primit următoarea comutare: La cererea procurorului general al RPR, vi se casează sentinţa din data de 10 octombrie 1958, fiind condamnat la patru ani”. Şi, după patru ani, în 1962, a fost eliberat.

Circuitul puşcăriilor

“Am trecut prin securitatea din Iaşi, unde am fost anchetat de Gasparovici Eugen şi David Isidor, unul fost strungar – acum locotenent major, celălalt frizer, mai nou, căpitan.

Apoi, am trecut scurt, pe la Uranus, în Bucureşti, unde l-am cunoscut pe Gheorghe Enoiu. Mi-a tras ăsta un şut în spate, pe care îl mai simt şi azi, şi un pumn după ceafă de m-a aruncat în peretele din fundul celulei.

Din Bucureşti am fost transferat la securitatea din Braşov, unde era comandant faimosul Gheorghe Crăciun. Şeful serviciului de anchete, altă bestie: Stelian Alexandrescu. M-au bătut ăştia crunt. Dar nu atât în calitate de mare luptător anticomunist cât de catâr ce eram, de încăpăţânat. Am luat-o cu “nu” de la început, şi aşa am ţinut-o până la sfârşit: “nu ştiu, “n-am fost de acord”, “n-am vrut”… Iar ei aveau dovezile.

Din Braşov am trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Fortul 13 - Jilava şi Văcăreşti. Prin lagărele de muncă din Balta Brăilei, de la Strâmba, de la Stoeneşti – saivane şi prin faimosul lagăr de la Salcia.

În Delta Dunării, am fost pe bacul plutitor, “Bacul 4”, la recoltat stuf, apoi la Periprava Centru şi la Periprava secţia Grindu, de unde m-am eliberat în 23 iunie 1962” rememorează Octav Bjoza.

De unde a pornit scandalul

În prima zi a mandatului său de preşedinte, Klaus Iohannis l-a decorat pe Octav Bjoza cu cea mai înaltă distincţie a statului român:

"Este cea mai înaltă decoraţie a statului român. O meritaţi din plin. Ziua de astăzi este una specială... Este prima decoraţie pe care o confer în calitate de preşedinte al României... Mandatul meu va fi unul al respectului faţă de toate valorile noastre, aşadar faţă de eroi şi martiri", a afirmat Klaus Iohannis. Detalii aici.

Decorarea lui Bjoza a provocat o reacţie neaşteptată din partea Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului. Reprezentanţii instituţiei au criticat decizia şefului statului de a-l răsplăti pe Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, cu cea mai înaltă distincţie a statului român, Ordinul Naţional Steaua României.

„MCA Romania ia act, cu dezamăgire, de decizia Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, de a acorda Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler unui deţinut politic care se afişează public cu un partid susţinator al Mişcării Legionare şi al neo-nazismului”, se arată într-un comunicat.

„Condamnarea atrocităţilor comise de dictatura comunistă este o datorie a fiecărui om politic din România. Sistemul criminal comunist l-a aruncat în închisoare pe domnul Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuti Politici din România, i-a distrus viaţa, i-a persecutat familia şi i-a refuzat drepturile universale ale oricărei fiinţe umane. Aceste crime comise de regimul comunist nu anulează crimele comise de legionari împotriva evreilor din România. Faptul că, în Romania post-comunistă, domnul Bjoza a ales să împărtaşească idealurile Mişcarii Legionare, să omagieze ideile şi credinţele acestei mişcări politico-religioase criminale, este profund regretabil. Preşedintele României însă (...) are obligaţia a trasa linia fină dintre eroul anti-comunist şi participantul activ la activităţi omagiere a unei Mişcări criminale antisemite”, se mai precizează în acelaşi document. Mai multe aici.

Octav Bjoza, în 2009, într-un clip postat pe Youtube de Noua Dreaptă

Evenimentul care a provocat criticile MCA România este participarea lui Octav Bjoza în noiembrie 2009 la o ceremonie închinată „martirilor legionari” la Râşnov. Într-un videoclip urcat pe Youtube de organizaţia neo-legionară Noua Dreaptă Braşov, Bjoza spune că nu este legionar, dar că a avut de învăţat de la legionarii cu care a împărţit temniţele comuniste.

„Nu sunt legionar, nu am fost şi e prea târziu să mai devin, dar norocul meu a fost ca la vârsta de 19 ani să fiu educat în temniţele comuniste de unii dintre ei. Mi-au marcat tot restul vieţii, de la ei am învăţat pentru totdeauna că nimic, fiule, nu se poate realiza fără morală, nici în familie, nici în economie, nici în politică, nici în ţară. Şi mai e ceva, băiatule, fără credinţă nimic nu se va putea realiza. Tot ei mi-au atras atenţia că neamul românesc e bântuit de trădători, de vânzători de ţară şi au avut dreptate şi din cauza asta îi voi purta în mintea şi în sufletul meu câte zile voi avea“.

Iată mai jos videoclipul:

Citește și: