Gandul.info
Eugen Istodor
2621 vizualizări 19 iun 2016

Hai să vorbim despre mecanismul publicităţii. Florin Dumitrescu lucrează din 1990 în publicitate. De atunci a trecut prin mai multe „ape”. De la bani gârlă la gâtuirile de bugete dela criză, de la nervi cu micii întreprinzători indecişi la expaţii care dădeau lecţii, predând consumerismul. E, concluzia este că micul întreprinzător e mai autentic. Ah, şi încă una din istoria asta zbuciumată, cu cât zici că nu pui botul la publicitate, cu atât eşti mai vulnerabil. Publicitarul îţi vede limitele şi dă cu bomba.   



Voi ce credeţi? Este vreo bunică împletitoare de mititei, sau vreo bunicuţă care stoarce seminţe de ulei, sau vreun bunic înţelept care taie perfect cartofii ţărăneşti? E, wrong! Mcmititeii? Brânzica? Pegasul? Romul? Uleiul? Gostatul? Ce sunt toate acestea? Nişte creaţii publicitare. Adică, o speculaţie a verigii lipsă, a prejudecăţiilor noastre. Aşa se naşte supermarketizarea tradiţiilor.

Omul este sensibil, râde cu lingurica auzind că i se respectă cârnatul naţional. Este flatat, poate. Cel mai important, spune Florin Dumitrescu, este că aceste produse vizează mai mult decât obişnuitul consumator. Mecanismul acesta al tradiţiei intrate în malaxor este al găsirii de noi consumatori, de noi zone libere de conştiinţă unde brandul să facă pui.



A, şi uite o idee şi mai tare. S-a dat drumul în publicitate la nostalgie. Suntem nostalgici după comunism. Cum?



De fapt, Florin Dumitrescu o spune, avem o idealizare a comunismului pe două prejudecăţi. Dom`le, tot ce avem, avem de pe urma lui Ceauşescu şi, una însoţitoare, capitaliştii nu au muşchi, ce ne-au arătat ei? Şi aşa conştiinţa noastră ce zice? Mamă, ce salam era pe vremea aia... Ori, salamul de pe vremea aia era din zgârciuri, din cozi de şoricel. Dar cine să ştie toată reţeta, că unii sunt nostalgici, alţii, tinerii nu ştiu cum era pe vremea comunismului. Tinerii se ocupă cu hipsteritul. Ce zice asta? Zice despre degustarea trecutului. Cerc vicios.

Cam asta ne spune Florin Dumitrescu. Adică, tradiţia în publicitate vine pe un gol de conştiinţă. Dacă golul nu se hrăneşte cu informaţii, publicitatea îl ocupă cu senzaţii, mitologii, cu voluptate.
 

Citește și: