Diana MARCU
13381 vizualizări 5 feb 2015

“Sunt curios să văd ce reacţii o să stârnească filmul”, spune la Gândul LIVE Emilian Oprea, actorul care readuce în atenţia românilor povestea procurorului Cristian Panait, cel care s-ar fi sinucis, pe 10 aprilie 2002, la doar 29 de ani,  aruncându-se de la etajul patru al apartamentului în care locuia împreună cu mătuşa sa.

Cinci luni mai târziu, cazul a fost clasat, după ce o „expertiză psihiatrică post-mortem” ar fi dovedit că magistratul s-a sinucis pe fondul unei labilităţi psihice. Nu s-a cercetat varianta înlesnirii sau determinării sinuciderii. Eleni, mătuşa lui Panait avea să susţină că ultimul om care l-a văzut pe nepotul ei înainte de incident ar fi fost Victor Ponta, pe atunci şef al Corpului de Control al guvernului Adrian Nastase. Panait instrumentase mai multe dosare de corupţie şi existau informaţii potrivit cărora asupra sa s-au făcut presiuni pentru a bloca anchetele. Filmul este unul dintre puţinele thrillere politice realizate în ultimii 20 de ani, iar rolul principal i-a fost încredinţat lui Emilian Oprea, actor cu care Tudor Giurgiu lucrase într-un alt film, "Despre oameni şi melci".

“Imediat după casting, Tudor m-a sunat şi mi-a zis de Cazul Panait, de următorul lui proiect – despre care nu credeam  că se va face, sincer, după ce am studiat, l-am citit şi am aflat mai multe lucruri. Şi da, a fost curaj din partea lui Tudor să mă ia”, mărturiseşte actorul. “Mi se pare curajos ce a făcut. Să iei un om care nu a mai făcut film, nu are experienţă în film - bine, el mă ştia din nişte spectacole de teatru – e curaj. A riscat. Eu nu aş fi avut curajul lui, probabil”, afirmă actorul explicând de ce nu a trecut printr-un casting pentru rolul lui Panait, în film schimbat numele cu Panduru.

Dan Condurache, Virgil Ogaşanu, Mihai Constantin şi Emilian Oprea. Foto: Libra Film

Spune că nu îi place să vorbească despre această experienţă ca fiind un rol. “Pentru mine cazul Panait nu e neaparat un rol. Nici nu îmi place asta”. Recunoaşte că la momentul telefonului respectiv nu ştia nimic despre caz şi nici despre controversele pe care în anii 2000 subiectul le stârnise. Trăia într-un fel de glob de sticlă, povesteşte.

“Nu ştiam absolut nimic. Când s-a întâmplat, eu terminam facultatea. M-am ocupat mai mult de teatru - unt angajat al Teatrului Maria Filotti din Brăila – şi, împreună cu colegii mei trăiam într-un glob de sticla, nu aveam legături: teatru - acasă, acasă – teatru, asta era tot. În schimb, am vorbit foarte mult cu nişte prieteni de-ai mei politişti şi avocaţi; ei ştiau foarte bine despre ce este vorba. Dar eu nu ştiam şi apoi am aflat”.

Înainte să vadă scenariul şi să-şi vadă rolul, Emilian Oprea şi-a căutat informaţii, pentru că – spune el – trebuia să se apropie de personajul Cristian cu “foarte multă emoţie şi cu responsabilitate”.

Cele trei întâlniri cu oameni din trecutul procurorului Panait

“Înainte să văd scriptul, am avut informaţiile pe care mi le-a dat Tudor din presă şi din alte surse, iar apoi – când ne-am apropiat de începerea filmărilor, ne-am întâlnit cu o fostă iubită de-a lui Cristian, cu un fost coleg de-al lui, procuror, şi cu o fostă student de-a lui Cristian Panait”.

Întâlnirile cu aceşti oameni care-l cunoscuseră în realitate pe fostul procuror au reprezentat dorinţa tânărului actor. “Vorbeam şi, la un moment dat, Tudor mi-a zis: Cunosc pe cineva care a fost studenta lui Cristi. Ne-am întâlnit şi apoi am vrut mai mult şi s-a putut. Am luat legătura şi cu acel domn procuror. Şi cu o fostă iubită de-a lui Cristian, de pe vremea când el avea vreo 22 - 23 de ani, deci cu 6 ani înainte de incident”.

Andreea Vasile si Emilian Oprea. Foto: Libra Film.

Cum era Cristian Panait prin ochii celor care i l-au povestit actorului Emilian Oprea? “Iniţial aveam imaginea unui bun profesionist”, spune ”dar discuţiile cu oamenii care i-au fost aproape şi care l-au cunoscut în civil au fost importante, pentru că mi-am dat seama şi de omul Cristian Panait; care era la fel de excepţional ca profesionistul Cristian Panait . Şi că era şi foarte foarte frumos. Un om foarte frumos. Nu numai fizic”.

Din discuţiile cu aceste surse, părea adevăratul Cristian Panait o persoană care ar fi putut recurge la un gest extrem, precum acela de a se sinucide? Emilian Oprea spune că nu, iar negaţia lui este triplă. "Nu, nu, nu. Sub nicio formă şi din nicio partea celor trei cu care am vorbit. Spre finalul filmărilor am vorbit şi cu mătuşa lui şi, sub nicio formă".

Cu mătuşa procurorului vorbeşte şi astăzi şi se şi vizitează deşi, spune Emilian Oprea, în timpul filmărilor a evitat să o întâlnească. "Ca nu cumva să iau asupra mea mai mult decât pot duce. Îmi doream să îmi termin filmul", mărturiseşte.

Ce scrie pe una dintre cărţile primite de Cristian Panait de ziua lui

Abia în ultimele zile de filmare – realizate chiar în casa în care procurorul a locuit – a întâlnit-o pe mătuşa acestuia. "Atunci am vorbit puţin cu ea. Am avut nevoie de un obiect de-al lui Cristian pentru ziua aia de filmare şi atunci am vorbit. După aia..ne-am întîlnit".

Cum a reuşit totuşi să o evite pe femeia care locuia totuşi în casa în care echipa lui Giurgiu filma ? "Ea pleca dimineaţa, ne lăsa nouă apartamentul, noi filmam, iar ea se întorcea seara. Dar a venit într-o după-amiază, m-a prins acolo, am intrat repede în bucătărie, a venit după mine şi am vorbit câteva lucruri. O persoană foarte dragă.."

Obiectul de care avea nevoie Emilian Oprea, Cristian Panduru în filmul lui Giurgiu, "De ce eu", este o carte: "Quo Vadis" (n.r. Henryk Sienkiewicz). Şi da, apare în film. "Am vrut eu".

Era romanul lui Panait favorit? " Nu cred", spune actorul. "Am mai vorbit cu Eleni, mătuşa lui. El citea mult mai mult cee ace ţinea de meserie. Dar asta e o carte pe care a primit-o de la trei colege, că are o dedicaţie, de ziua lui. Acum am mai multe (n.r. cărţi), sunt la mine acasă şi pare aşa, ireal, când mă uit în biblioteca mea şi văd lucruri care i-au aparţinut lui Cristian".

Ce dedicaţie are cartea?  "Ceva de genul (n.r. citează din memorie): Când ai timp şi îşi ridici privirea din dosare, uită-te în jurul tău şi vezi cât eşti de fericit. Acum, când recitesc dedicaţia, e aşa…Cât eşti de fericit...Cât de fericit a fost? Şi unde s-a ajuns?"

Prin ochii celor care l-au cunoscut, care au lucrat cu el, l-au iubit, ori au trăit cu el, Panait era un om care iubea viaţa şi îşi iubea prietenii. Aşa îl povesteşte astăzi Emilian Oprea.  "Un om echilibrat, ambiţios şi - ca să citez pe cineva care l-a cunoscut foarte bine, şi pe care l-am prins în mijlocul unei discuţii şi l-am întrebat - Îl cunoşti foarte bine, de ce crezi că a făcut ceea ce a făcut, mi-a răspuns simplu: - Din onoare, doar din onoare".

Terasa de pe care s-ar fi sinucis procurorul Panait

La filmări a fost tensiune, o emoţie aproape palpabilă în rândul întregii echipe, descrie Oprea atmosfera ultimelor zile. "Au fost momente când mă gândeam: Uite, eu trec prin 0,001 % din ce a trecut el. Eram acolo pe terasă, înainte de filmarea ultimei scene - a sinuciderii, mă uitam în jur şi simţeam emoţia asta puternică, toată echipa care era cu mine şi mi-am zis: Uite, eu acum nu am să mor şi, pe lângă asta, eu nu sunt singur aici. Nu trec prin asta singur. Cristian a trecut înmiit şi era singur. Foarte singur şi asta ştiu clar, nu la modul fizic."

Crede Emilian Oprea că s-a sinucis Cristian Panait? "Nu ştiu. Sper ca filmul să împingă lucrurile mai departe şi să se redeschidă dosarul lui pentru că planează suspiciunea asupra morţii sale. Da, el s-a aruncat, dar asta (n.r. sinuciderea) poate fi indusă, determinată. Sunt cazuri. Sunt foarte multe cazuri, vezi cazul lui Aleksander Litvinenko, cel care a fost intoxicat".

Foto: Libra Film

Şi-a dorit Oprea în timpul filmărilor să facă un pas înapoi, să se retragă? Respinge acest scenariu. "Nu mi-aş fi iertat-o niciodată", spune. "Am fost onorat, extrem de onorat că pot să-i duc povestea" (n.r. lui Cristian Panait).

E vorba doar de onoare sau de încrederea investită de Giurgiu? În primul rând de onoare, susţine Oprea , "că îi pot duce povestea lui Cristian mai departe şi apoi pentru Tudor, care a riscat, pentru că e curajos ce a făcut el cu mine". De altfel, spune că l-a şi întrebat pe Tudor Giurgiu de ce a avut acest curaj: "Pentru că fizic nu prea semănăm (n.r. este vorba despre asemănarea fizică între Oprea şi procurorul Panait) - Cristian Panait era un bărbat înalt, frumos, fain. Şi mi-a spus că datorită ochilor. Pentru că avem aceeaşi ochi".


"De ce eu?", în regia lui Tudor Giurgiu, unul dintre cele mai aşteptate filme româneşti din 2015, inspirat de un caz real - cel al sinuciderii procurorului Cristian Panait - , va fi lansat pe 27 februarie 2015 în cinematografele din toată ţara.

Bazat pe fapte reale, "De ce eu?" spune povestea lui Cristian (Emilian Oprea), un tânăr procuror care încearcă să rezolve un complicat caz de corupţie. Cristian investighează cazul unui coleg procuror suspectat de luare de mită, fals şi uz de fals, sustragere de documente. Ancheta are însă implicaţii la nivel înalt şi îi distruge tânărului magistrat încrederea în justiţie.

„Un film inspirat dintr-o realitate atât de puternică poate fi făcut într-o mie de feluri. Pe mine, însă, mă interesează strict demontarea mecanismelor prin care un om puternic, la propriu şi la figurat, ajunge în doar 20 de zile să-şi ia viaţa. Ce mecanisme, ce resorturi interne se declanşează în momentul în care descoperi că tot sistemul pentru care ai lucrat şi în care te-ai format e corupt şi putred din temelii? E, practic, un film despre dezintegrarea rapidă a unui om care alege să lupte, din interior, împotriva sistemului”, declară Tudor Giurgiu.

Protagonist este Emilian Oprea, 37 de ani, actor la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, aflat la primul său rol principal într-un lungmetraj de cinema. Din distribuţie fac parte actorii Mihai Constantin, Andreea Vasile, Dan Condurache, Liviu Pintileasa, Mihai Smarandache, Alin Florea, Lucreţia Mandric, Sore Mihalache, Ionuţ Caras, Virgil Ogăşanu.

Foto: Libra Film

Regia îi aparţine lui Tudor Giurgiu, aflat la cel de-al treilea lungmetraj din carieră după Legături bolnăvicioase (2006) şi Despre oameni şi melci (2012). Acesta semnează şi scenariul, alături de Loredana Novak. Director de imagine este Marius Panduru, montajul este semnat de Lemhényi Réka, scenografia Cristian Niculescu, iar costumele Szélyes Andrea. Muzica este compusă de Viktor Chouchkov.

CAZUL PANAIT. Cristian Panait s-a sinucis pe 10 aprilie 2002, la doar 29 de ani, aruncându-se de la etajul patru al locuinţei sale din Bucureşti. Cu un an în urmă, fusese numit procuror la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului Curţii Supreme de Justiţie. Printre dosarele pe care le avea în lucru se afla şi cel al procurorului Alexandru Lele, de la Oradea, care a dispus arestarea lui Adrian Tărău, fiul prefectului de Bihor, sub acuzaţia de complicitate la contrabandă cu produse petroliere. Panait avea misiunea de a-l ancheta pe procurorul Lele pentru presupuse fapte de corupţie şi sustragere de documente. Potrivit relatărilor presei, acesta a refuzat să-l pună sub învinuire pe Lele, în lipsa unor probe concludente, iar la nici o lună de la primirea cazului s-a sinucis. În august 2002, cazul a fost clasat, după ce o „expertiză psihiatrică post-mortem” ar fi dovedit că magistratul s-a sinucis pe fondul unei labilităţi psihice. Nu s-a cercetat varianta înlesnirii sau determinării sinuciderii.


 

Citește și: