Andrei Luca POPESCU
2604 vizualizări 26 mai 2013

Sorin Ducaru, ambasadorul României la NATO de mai bine de 6 ani, a câştigat poziţia de asistent al Secretarului General al NATO, danezul Anders Fogh Rasmussen, în urma unui concurs dur, în care s-au întrecut oficiali din mai multe state aliate. Găzduind un element-cheie al sistemului de apărare anti-rachetă dezvoltat în comun de SUA şi NATO – interceptoarele de la Deveselu -, şi cu un reprezentant la vârful Alianţei, România capătă acum un profil geostrategic foarte bine conturat în cadrul NATO.

Într-un interviu acordat gândul, Sorin Ducaru (48 ani) a explicat ce înseamnă această poziţie a sa şi a României în NATO, vorbind în acelaşi timp despre importanţa scutului anti-rachetă, despre scepticii pe care îi pomenea preşedintele Traian Băsescu, dar şi despre cum ne percepe Rusia în urma acestei ascensiuni în cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

Sorin Ducaru va fi, începând cu luna octombrie, pentru o perioadă de cel puţin 3 ani, unul dintre cei şapte asistenţi ai Secretarului General al NATO. Diplomatul român, care are o experienţă de 20 de ani în spate, va conduce cea mai nouă divizie a NATO – cea a Ameninţărilor de Securitate Emergente. În subordinea sa se vor afla domenii precum securitatea cibernetică şi cea energetică a Alianţei, dar şi antiterorismul, politica nucleară sau politica împotriva armelor de distrugere în masă.

Ducaru a explicat pentru gândul că, în afară de competenţele sale recunoscute la nivelul cel mai înalt al NATO, cel mai mult a contat evoluţia în timp a României: “Am avut o continuitate şi o predictibilitate în domeniul temelor de securitate. Am avut şi un sprijin intern larg la nivel politic şi la nivelul opinie publice. Am avut o coerenţă. Prin faptul că suntem în cadrul acestui plan de construire a scutului anti-rachetă (...), la sfârşitul deceniului vom putea vorbi de faptul că România este o ţară-pivot într-un sistem care acoperă întreg teritoriul Alianţei în ce priveşte eventualele ameninţări cu rachetă”.

Vorbind despre importanţa scutului anti-rachetă pentru apărarea României şi a NATO, Sorin Ducaru crede că percepţia că acest sistem atrage cu sine nu doar protecţie, ci şi inamici, este falsă, în condiţiile în care ameninţările teroriste sunt în creştere peste tot pe glob. Ducaru răspunde şi “propagandei anti-scut”, aşa cum a numit-o preşedintele Traian Băsescu, la finalul întâlnirii de vineri, de la Bucureşti, cu Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

Potenţiali inamici pot apărea şi fără să găzduim scutul anti-rachetă. Găzduind acest sistem avem asigurarea că suntem şi apăraţi faţă de potenţiale ameninţări. (...) Dacă nu ar exista această utilitate, nu s-ar investi timp, energie, bani, resurse umane, pentru că nimeni nu este nebun să arunce aceste resurse pe apa sâmbetei. (...) Este un fel de cursă, cine se mişcă mai repede, ameninţarea sau protecţia. Mulţi dintre analişti spun că, de fapt, nu am putea să ne mişcăm atât de repede pe cât au loc evoluţiile în domeniul ameninţărilor. Însă pentru mine acesta este un argument în plus să investim mai multă energie, tocmai ca să fim în măsură să contracarăm ameninţările, nu ca să nu facem nimic. Dacă nu facem nimic, atunci ne situăm în poziţia unui condamnat”.

Sorin Ducaru mai vorbeşte, în interviul acordat gândul, despre poziţia Rusiei faţă de NATO şi implicit România, care nu este chiar atât de plină de asperităţi pe cât pare dinafară. Rusia şi România dezvoltă împreună, în cadrul NATO, un proiect de telemedicină de urgenţă, de care Divizia condusă de Ducaru se ocupă. Există însă şi teme dure cu Rusia: de neatins, precum graniţele cu Georgia, sau la care se poate lucra, cum este scutul anti-rachetă.

Noul asistent al şefului NATO a mai explicat care este procedura de alegere a unui nou Secretar General al Alianţei, despre care s-a creat o temă de dezbatere în România. Sorin Ducaru spune că aceasta este o “procedură de discreţie şi subtilitate”, care ţine cont de multe alte aspecte, nu doar de candidaţii pe care un stat sau altul şi-i doresc. Faptul că această discuţie a apărut acum în România este lipsit de fundament, având în vedere că actualul şef al NATO mai are peste un an de mandat şi “chiar are treabă de făcut”.

Redăm mai jos interviul acordat gândul de Sorin Ducaru, noul asistent al Secretarului General al NATO:

Gândul: Aţi câştigat această funcţie înaltă în urma unui concurs. Ce a presupus această competiţie?

Sorin Ducaru: A fost un concurs în 6-7 mai, au fost trei probe. Prima a fost pe durata unei zile întregi de lucru, de 9 ore. A fost o probă care să evalueze un set de competenţe care erau cerute, de la leadership, capacitate de management, de comunciare şi rezistenţă la stres. Au fost şi teste de IQ, simulări pe baza unei documentaţii date – timp de 45 de minute urma să fie parcursă şi să eu să vin cu nişte soluţii în situaţia dată.

Partea a doua a fost un test de elaborare de documente în cele două limbi de lucru ale NATO, engleza şi franceza, iar partea finală a fost un interviu cu un panel desemnat de Secretarul General, iar acesta a fost pe tematica specifică activităţii pe care urmerază să o preiau.

A fost un concurs complex, interesant şi competitiv. Am înţeles că au fost câteva zeci de candidaţi, dar s-a făcut o listă scurtă şi în concursul efectiv au fost doar patru candidaţi. Există o politică de confidenţialitate în ce priveşte participanţii, dar pot să vă spun că am avut contracandidaţi serioşi, oameni de rang ministerial, foşti miniştri sau înalţi funcţionari din ministere de Externe sau de Apărare.

Gândul: Veţi fi responsabil pentru Divizia de Ameninţări de Securitate Emergente. Ce înseamnă aceste ameninţări mai exact?

Sorin Ducaru: Să trecem de bariera aceasta a unei denumiri ezoterice. În primul rând, tema apărării cibernetice, securitatea energetică, lupta împotriva terorismului, politica nucleară a Alianţei, combaterea proliferării armelor de distrugere în masă. Mai sunt două componente – unitatea de analiză strategică a Alianţei şi unitatea care gestionează programul “Ştiinţă pentru pace”, un program în care România este implicată de un an cu un proiect de telemedicină, în care este partener şi Rusia. Este un program în valoare de 12 milioane de euro pe an.

Divizia se ocupă, dacă vreţi, de tot ceea ce înseamnă neconvenţional în materie de apărare. Domeniile convenţionale sunt cunoscute şi abordate în NATO încă de la crearea sa, din 1949. Anumite chestiuni au fost deja abordate de acum câteva decenii, cum ar fi cele din cadrul politicii nucleare. Există în schimb teme precum securitatea energetică, care a apărut pe agenda summit-ului de la Bucureşti, securitatea cibernetică, care a apărut la summit-ul de la Lisabona, sau lupta împotriva terorismului, care a apărut după evenimentele din SUA, din 2001. Divizia a fost creată în 2010, în jurul noului concept strategic, tocmai pentru a pune împreună aceste ameninţări neconvenţionale, ale secolului 21.

Este un mandat de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire de maximum 3 ani. În NATO se merge foarte mult pe rotaţie, pe ideea de sânge proaspăt, tocmai pentru că există o competitivitate. Guvernanţa NATO înseamnă 7 divizii, 7 adjuncţi, faţă de Uniunea Europeană, unde sunt 27 de comisari. Neputând fi reprezentate toate statele membre, există această rotaţie pentru a reveni cât mai multora aceste poziţii.

În urmă cu 6 ani, era doar un american de origine română la Cartierul General NATO. Cum s-au schimbat lucrurile

Gândul: Ce credeţi că înseamnă pentru România faptul că aţi câştigat această funcţie de top la NATO?

Sorin Ducaru: Cred că este o reflectare a unui profil strategic deja conturat al României în NATO. Este şi o consecinţă a faptului că noi am elaborat o strategie şi un plan de lucru, mai ales de la summit-ul de la Bucureşti, tocmai pentru a avea o reprezentare echilibrată şi la niveluri cât mai înalte a României în NATO.
În 2006, când am venit eu ca ambasador, erau numai doi ani de când deveniserăm membri, pot să spun că singurul român din secretariatul general era un român cu paşaport american, Mihai Carp, fiul lui Mircea Carp care lucrase la Europa Liberă. Acum, avem români în toate cele 7 divizii, avem români în poziţii de conducere. Directorul adjunct al Cabinetului Secretarului General este fosta mea adjunctă Mirela Maghiar, directorul pe Afaceri Multilaterale este fostul director general din MAE Călin Stoica. Oana Lungescu (purtătoarea de cuvânt a NATO – n.r) este de origine română, cetăţean german, dar ne reprezintă şi pe noi. Avem o reprezentare echilibrată şi practic eu am ţintit, aş putea spune, momentul acestei rotaţii, care era previzibil, şi m-am pregătit în acest sens tocmai pentru a putea face faţă.

Gândul: România găzduieşte şi elemente ale scutului anti-rachetă, dezvoltat în comun de SUA şi NATO, iar acum a câştigat prin dumneavoastră o poziţie de top în NATO. Cum credeţi că a ajuns România să aibă această poziţie privilegiată din punct de vedere politic, dar şi geostrategic?

Sorin Ducaru: Eu am încercat să aduc o contribuţie în conturarea acestei direcţii şi a profilului României. În primul rând a contat însă că am avut o continuitate şi o predictibilitate în domeniul temelor de securitate. Am avut şi un sprijin intern larg la nivel politic şi la nivelul opinie publice, deci nu au fost teme de dezbatere internă. Am avut o coerenţă. În alte domenii, poate percepţiile din afară au fost influenţate de tot felul de evenimente episodice, însă în acest caz percepţia despre România în NATO este una solidă, de continuitate şi de contribuţie importantă, proporţională cu greutatea specifică a României în cadrul Alianţei. Acest lucru s-a reflectat şi prin contribuţiile la operaţii, pentru că am contribuit proporţional cu poziţia noastră ca populaţie şi teritoriu, care este poziţia a 9-a între cei 28 de aliaţi.

Dar nu e doar atât, în cadrul dezbaterii privind conceptul strategic am pus accent pe câteva teme, inclusiv acestea privind noile ameninţări sau scutul anti-rachetă. Lucrurile s-au adăugat şi au generat o construcţie. Prin faptul că suntem în cadrul acestui plan de construire a scutului anti-rachetă, care este demarat şi va continua până în 2015, la sfârşitul deceniului vom putea vorbi de faptul că România este o ţară-pivot într-un sistem pe care ni-l dorim şi care acoperă întreg teritoriul Alianţei în ce priveşte eventualele ameninţări cu rachetă.

Scutul anti-rachetă: “Dacă nu facem nimic, atunci ne situăm în poziţia unui condamnat”

Gândul: Scutul-antirachetă este un sistem de apărare în primul rând, aliaţii NATO spun acest lucru. Dar poate fi privit şi ca o ameninţatre pentru ţările care îl găzduiesc? Ce garanţii de securitate are România în faţa unor potenţiali inamici care ar ataca acest scut?

Sorin Ducaru: Sistemul este prevăzut nu numai cu capabilităţi de apărare a facilităţilor respective, a bazei care asigură interceptoarele, ci asigură protecţia întregului teritoriu al României şi al Alianţei. Sigur, este un proces evolutiv, nu putem vorbi de acest lucru la moment instantaneu, însă întreg scopul este acela de a ne apăra pe noi şi inclusiv de a fi parte la acest sistem integrat care duce la apărare teritoriului aliat.

Potenţiali inamici pot apărea şi fără să găzduim scutul anti-rachetă. Găzduind acest sistem avem şi asigurarea că suntem şi apăraţi faţă de potenţiale ameninţări. Aceasta este ecuaţia prin care ar trebui abordată problema. Dacă nu am face nimic, sigur, nu am fi interesanţi în niciun fel, dar tot ar putea să apară o ameninţare. Conform evaluărilor, ameninţările sunt în creştere. Dacă facem ceva şi vizăm un sistem integrat, care nu implică doar baza din România, ci şi nave, radare, sateliţi, atunci putem vorbi despre o acoperire a întregului teritoriu.

Gândul: Preşedintele Traian Băsescu vorbea despre o propagandă anti-scut şi îl includea aici şi pe şeful Stratfor, analistul George Friedman, care a spus că nu vede utilitatea acestui sistem. Ce credeţi că se ascunde în spatele acestei aşa-zise propagande?

Sorin Ducaru: Nu am informaţii şi eu comentez doar pe baza unor informaţii precise. Este un punct de vedere al domnului George Friedman, mai sunt şi alte puncte de vedere, diverse nuanţe, însă majoritatea analiştilor vizează tocmai importanţa şi utilitate aunui astfel de sistem, în condiţiile în care în lume vedem evoluţia acestor ameninţări. Dacă nu ar exista această utilitate, nu s-ar investi timp, energie, bani, resurse umane, pentru că nimeni nu este nebun să arunce aceste resurse pe apa sâmbetei.

Sunt păreri şi păreri. Trebuie să vedem, sigur, sistemul va fi construit în câteva etape, va trebui să fie adaptat permanent în funcţie de aceste ameninţări, de asta se şi numeşte sistem adaptiv. Este un fel de cursă, cine se mişcă mai repede, ameninţarea sau protecţia. Mulţi dintre analiştii care pun această problemă spun că, de fapt, nu am putea să ne mişcăm atât de repede pe cât au loc evoluţiile în domeniul ameninţărilor. Însă pentru mine acesta este un argument în plus să investim mai multă energie, tocmai ca să fim în măsură să contracarăm ameninţările, nu ca să nu facem nimic. Dacă nu facem nimic, atunci ne situăm în poziţia unui condamnat.

Riscurile teroriste şi cibernetice faţă de România şi NATO: “Ameninţarea este în creştere”

Gândul: În ultimii doi ani, din România au început să fie expulzaţi tot mai des cetăţeni provenişi din Orientul Mijlociu, fiind declaraţi indezirabili din cauza unor activităţi legate de terorism. Credeţi că a crescut ameninţarea teroristă pentru România?

Sorin Ducaru: În legătură cu ameninţarea teroristă, au fost câteva declaraţii clare în acest sens ale directorului Serviciului Român de Informaţii şi există o evaluare permanentă atât în România, cât şi în fiecare stat membru. De altfel, prima responsabilitate în lupta împotriva terorismului revine statelor. Ceea ce se întâmplă la NATO este crearea unui sistem care pune cap la cap informaţia, o analizăm şi putem anticipa şi preveni mai bine situaţii care pot duce la rezultate dramatice, la victime. Aliaţii beneficiază de informaţiile noastre în lupta împotriva terorismului şi reciproc noi beneficiem de colaborarea cu aliaţii. Este binecunoscută colaborarea cu SUA, dar şi cu alte state. Este un domeniu în care ameninţarea este în creştere, dar şi nivelul de adaptare la această ameninţare este în creştere. Este o competiţie.

Gândul: România s-a numărat printre victimele operaţiunii de spionaj cibernetic Octombrie Roşu. Cum credeţi că stă România din acest punct de vedere, cum poate face faţă acestei noi ameninţări?

Sorin Ducaru: Este greu să dai verdicte clare despre cum stă un stat la un moment dat. La nivelul Alianţei sunt mai multe niveluri. Primul este protecţia sistemelor proprii ale Alianţei, de la structura de comandă, la agenţii, la cartierul general. Toate aceste aspecte care ţin de securitatea NATO ca organizaţie. Al doilea palier este crearea unor standarde pentru capabilităţile statelor membre de a se apăra în faţa ameninţărilor cibernetice, pentru că, din nou, responsabilitatea principală este a naţiunilor şi trebuie să fie capabilităţi integrate, pe care fiecare stat le dezvoltă în cooperare cu ceilalţi. Aşa se întâmplă şi în domeniul convenţional al apărării.

Alt palier este cel de legare a acestor informaţii despre incidentele cibernetice, pentru a avea o imagine integrată la nivelul Alianţei despre ce se întâmplă. Poate că un număr de incidente din România are relevanţă şi afectează alte zone ale Alianţei sau invers. Dacă există o informare prealabilă şi o manieră de răspuns integrat, sigur că suntem mult mai bine apăraţi.

Gândul: Credeţi că România este privită în NATO mai degrabă ca o ţară sursă de atacuri cibernetice? Am dovedit că avem potenţial.

Sorin Ducaru: În niciun caz. Să fie clar, în Alianţă vorbim despre atacuri cibernetice în sensul de incident cu valoare strategică, care vizează infrastructuri militare, critice. Nu ne ocupăm de criminalitate, care ţine de domeniul law enforcement. NATO monitorizează aspectele de spionaj şi de atac efectiv asupra structurilor, în niciun caz criminalitatea.

Rusia nuanţată: unde colaborează şi unde se opune NATO şi României

Gândul: România găzduieşte scutul anti-rachetă şi acum deţine şi o poziţie la vârful NATO. Cum credeţi că se raportează acum Rusia la România şi la NATO, pentru că mereu au existat asperităţi în această relaţie, cel puţin la nivel diplomatic?

Sorin Ducaru: Reprezentarea la un nivel de conducere NATO nu are niciun fel de influenţă. Sau în niciun caz una negativă, poate pozitivă, pentru că este un nou canal de dialog. Eu am avut o colaborare bună la nivel de lucru cu reprezentanţii delegaţiei Rusiei pe lângă NATO. Sigur, Rusia are câteva domenii în care cooperăm apropiat, cum ar fi Afganistan, anti-pirateria, lupta împotriva narcoticelor. Recent, România şi Rusia sunt co-directori ai programului de telemedicină în situaţii de urgenţă. Există o parte în care avem o bună colaborare şi cu rezultate concrete.

Sunt domenii în care poziţiile fie sunt divergente, cum sunt cele legate de Georgia şi de graniţele recunoscute internaţional, unde toţi aliaţii au o poziţie, Rusia are poziţia proprie. Mai sunt alte domenii în care cred că este nevoie de mai multe consultări, de convingere reciprocă, de crearea unei încrederi, pentru a putea avansa, cum este domeniul apărării anti-rachetă. Aici avem un cadru structurat de dialog. Am avut un început bun de dialog în jurul summit-ului de la Lisabona, apoi am avut o pauză, generată poate de ciclurile electorale din SUA şi din Rusia, apoi am avut din nou dialog. Suntem într-o fază în care revigorăm acest dialog şi cred că trebuie multă răbdare şi o construcţie de încredere.

Procedura de alegere a unui nou şef al NATO şi vâlva creată în România: “Sunt ţări fondatoare care nu au avut niciodată vreun Secretar General”

Gândul: În ultima perioadă, în România s-a creat o temă de discuţie publică privind pretenţiile sau dorinţele pentru viitorul mandat de Secretar General al NATO. Care este de fapt procedura de alegere şi ce şanse are România?

Sorin Ducaru: Este vorba despre o decizie care se ia prin consens şi automat asta înseamnă o procedură care înseamnă discreţie şi subtilitate. Eu cred că România are şanse bune, aşa cum au mulţi alţi aliaţi. Aici trebuie să fim fair şi fermi. Suntem o ţară cu un statut configurat, cu contribuţii, o entitate cunoscută. Pe de altă parte, sunt şi alte ţări care ar putea prezenta candidaţi şi care au un profil articulat în Alianţă. Sunt ţări fondatoare care nu au avut niciodată vreun Secretar General sau poate chiar nici o funcţie de şef de Divizie. Deci trebuie să privim cumva în ansamblu, nu doar din perspectiva noastră.

Sunt absolut de acord că România trebuie să pună în evaluare acest aspect, dar într-un context mai larg, pentru că aceste decizii, cum este aceasta de viitor Secretar General NATO, care va fi luată anul viitor, în vară, va fi luată în conjuncţie cu decizii care vor fi luate tot la anul, poate mai spre toamnă, vizând conducerea UE, preşedintele Consiliului European, al Comisiei Europene, vicepreşedinţii şi poate chiar în legătură cu pasul următor în contextul ONU, din 2015. Deci complexitatea este majoră.

Ca şi cutumă, în cadrul NATO, discuţiile între aliaţi s-au articulat în ultimele două-trei luni de mandat ale Secretarului General în funcţie şi este şi o logică pentru acest lucru. Dacă s-ar face dezbateri cu un an înainte, practic s-ar umbri mandatul celui în funcţie. De aceea şi mesajul pe care Rasmussen l-a transmis la Bucureşti este că el este Secretarul General, mai are peste un an de mandat şi chiar are treabă de făcut.

Sigur că nu este vorba despre o campanie electorală, ca într-un stat, care generează un rezultat dat de o majoritate, este vorba despre consens. De aceea există consultări discrete, pentru că nicio ţară nu vrea să fie pusă în situaţia de a fi percepută ca şi cum pierde la final, de aceea îşi ţine opţiunile la piept, se fac consultări discrete, astfel încât la sfârşitul procesului candidatul ales este cel care reprezintă consensul şi nu lasă niciun gust amar sau repulsie altor potenţiali contracandidaţi.

CARTE DE VIZITĂ SORIN DUCARU

48 de ani, născut pe 22 iunie 1964, la Baia Mare.

A absolvit Facultatea de Electronică, Institutul Politehnic din Bucureşti, în anul 1988. După 1989, a făcut parte din prima generaţie de absolvenţi ai Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative (SNSPA), 1990-1993. A studiat apoi la Facultatea de Relaţii Internaţionale din Amsterdam, absolvind „cu distincţie” şi obţinând titlul de Master în Relaţii Internaţionale al Universităţii din Amsterdam. În 2005 a devenit doctor în economie internaţională la ASE Bucureşti.

A intrat în Ministerul Afacerilor Externe în anul 1993, ocupând diverse funcţii, în cadrul echipei Direcţiei de Planificare Politică pe probleme de integrare Euro-Atlantică, consilier al Ministrului, director al Cabinetului Ministrului, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe şi director al Direcţiei NATO şi Probleme Strategice.

În perioada 2000–2001, a deţinut poziţia de Reprezentant Permanent al României pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), la  New York.

În perioada 2001–2006, a ocupat funcţia de Ambasador al României în Statele Unite ale Americii.

Din 2006 până în prezent este reprezentantul permanent al României la NATO, cu rang de Ambasador.

Este căsătorit şi are doi copii. Vorbeşte germană, engleză şi franceză.

Citește și: