108 vizualizări 23 mai 2010

Gândul: De cât timp s-a ştiut că se va ajunge în această situaţie, să fim nevoiţi să reducem salariile bugetarilor cu 25% şi pensiile cu 15%?

Vasilescu: Dacă privim şi înapoi, aş putea spune că s-a ştiut de câţiva ani, pentru că există o sumă de reguli în economie. Când le încalci, ai probleme, iar una dintre regulile foarte importante în politica fiscală este ceva asemănător cu proverbul "să-ţi faci iarna sanie şi vara căruţa". Atunci când este vară în economie, când ai creştere foarte mare, politica fiscală trebuie să fie anticiclică - asta înseamnă că-ţi faci sanie. Dacă creşterile sunt mari, se duc salariile în sus, producţia creşte, consumul e de asemenea exploziv, este momentul în care politica fiscală tgrebuie să acţioneze pentru a strânge rezerve. De mai mulţi ani, atunci când se fac bugetele, proiecţiile sunt generoase şi balanţa veniturilor este urcată cam la 37-38, uneori 39% din PIB. Dar când se trage linie după exerciţiul bugetar şi se adună banii care au fost strânşi în balanţa veniturilor vedem că niciodată de mai mulţi ani nu a fost depăşită scala asta între 28% şi 32%. Dincolo, în balanţa cheltuielilor, deşi au fost mereu programate deficite strânse, în fiecare an am avut nevoie de reduceri de cheltuieli, pentru că ele se duceau mereu 37-38-39%, uneori chiar 40%. În timpul exerciţiului bugetar le vedeai cum urcă. Mereu era nevoie de ajustări de tăieri. Câteodată s-au făcut, câteodată nu s-au făcut. Nu s-au făcut în special în anii electorali. Nu spun o noutate acum. Voci de la banca centrală, chiar vocea guvernatorului au atras atenţia - v-am spus cu limpezime că va veni un moment al scadenţei. Şi a venit.

Gândul: Şi atunci noi cum să interpretăm declaraţiile destul de optimiste de la finele anului trecut şi de la începutul acestui an? Mă refer în special la estimările de creştere economică

Vasilescu: BNR nu este o instituţie chemată să facă prognoze de creştere economică. Spre deosebire de FED-ul american care are răspunderi clare în partea de creştere economică, în Europa şi în special în UE există o altă lege, o altă regulă, un alt sistem, în aşa fel încât băncile centrale din UE se ocupă numai de inflaţie, de stabilitatea preţurilor şi de stabilitatea financiară. De partea de creştere economică se ocupă Guvernul. Banca Centrală n-a făcut prognoze, a spus că în condiţiile în care s-ar întâmpla aşa şi aşa şi aşa noi n-ar trebui să intrăm în recesiune. Chiar mai mult, am avut 9 ani de creştere economică, aproape un ciclu complet, şi BNR vedea posibilitatea, respectând câteva reguli ca acest ciclu să fie prelungit cu un an, cu doi. Căderea la un moment dat era inevitabilă, pentru că acestea sunt legile economiei. După ce aduni câţiva ani buni de creştere economică, inevitabil vine un moment de contracţie şi pe urmă iar începe o nouă creştere. Ciclul de creştere îl mai aveam, dacă nu ne lovea foarte tare criza economică mondială.

Criza globală ne-a pocnit foarte tare şi s-a văzut că nici n-am fost pregătiţi s-o întâmpinăm cum trebuie, nici n-am reuşit să-i facem faţă, iar criza noastră a funcţionat şi ea. Criza globală s-a suprapus peste criza noastră. Noi am avut doi indicatori care ne-au arătat foarte limpede în ce constă criza noastră - unul era indicatorul contului curent, care în toate cărţile de economie scrie că nu-l poţi forţa dincolo de 6%, iar el urcase peste 12%. Pe de altă parte, am avut o ruptură dramatică dintre creşterea cererii de consum, care în condiţiile boom-ului economic de dinainte de criză călătorea la noi cu expresul şi de cealaltă parte a balanţei oferta de bunuri şi servicii, oferta internă călătorea cu o biată cursă de navetişti. Această contradicţie puternică s-a răzbunat şi când am pierdut şi trenul inflaţiei, pentru că timp de opt ani am avut o şansă imensă, un tandem care se prinde foarte rar, creştere economică continuă şi dezinflaţie continuă.

Gândul: Am profitat de ea?

Vasilescu: Nu.

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României, la Videochatul Gândul: "Soluţia Guvernului e cel mai greu de realizat, dar e răul cel mai mic"

Gândul: De ce?

Vasilescu: Nimeni nu s-a gândit că vine criza. Criza ştiţi cum a venit ? În 4 martie 1977 eu eram pe Calea Victoriei, într-un bloc la etajul 6, care s-a şi zgâlţâit foarte tare. În primul rând nu-ţi dai seama. A fost un cutremur lung. A trecut ceva timp până m-am dumirit că e cutremur. Aşa e şi acum. Au fost acumulate nişte energii negative care la un moment dat au răbufnit, a venit cutremurul ăsta şi nici nu ne-am dat seama când a început să se zgâlţâie pământul. Dar pe urmă am văzut că e cutremur, adică e criză. Nu eram pregătiţi pentru ea şi nimeni pe planetă n-a fost pregătit.

Gândul: Totuşi unele state au fost mai puţin afectate decât altele

Vasilescu: Şi altele mult mai mult. Boom-ul părea atât de lung şi ciclul de creştere atât de stabil încât au fost mari economişti ai lumii care au avansat ideea că perioada ciclicităţi a tecut şi că omenirea se pregăteşte pentru o lungă perioadă de creştere. Iată că n-a fost aşa.

Gândul: Cât de important este dialogul cu societatea?

Vasilescu: Este esenţial, pentru că sunt câţiva parametri care trebuie luaţi în seamă. Dezbaterea publică din România este foarte confuză. Sunt strecurate multe idei care nu au legătură cu realitatea, foarte multe neînţelegeri, foarte multă patimă, foarte multă furie. Nu vă luaţi după greci, ei sunt mai pătimaşi decât noi, mai exaltaţi, dar aţi văzut cum s-au potolit lucrurile imediat în Grecia. Când şi-au dat seama în sfârşit toţi în ce găleată de noroi s-au afundat, tăcerea s-a aşternut dintr-o dată şi pe stradă şi peste tot.

Gândul: Doar că la noi s-a trecut foarte repede de la este OK la trebuie să tăiem pensii şi salarii.

Vasilescu: Nu s-a trecut foarte repede. S-a rupt frontul. Un front se rupe într-o noapte. Dai comunicate de război că frontul e stabil, că rezistenţa e puternică şi într-o noapte se rupe frontul.

Citeşte continuarea interviului în pagina următoare

Citește și: