465 vizualizări 21 dec 2009

Daniel Petru Funeriu este propunerea premierului Boc pentru portofoliul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Cercetător în chimie şi biochimie, fost olimpic naţional al României, doctor în chimie (conducător de doctorat Jean-Marie Lehn, pemiul Nobel pentru chimie în 1987), cercetător în Germania, SUA, Japonia, fost eurodeputat PD-L - un tânăr cu calităţi şi defecte, într-un dialog neconvenţional, cu ziarul Gândul

- Nu vă ajunge un singur Jaguar? Puteţi umbla cu două odată?

- Da, am două Jaguaruri. Este maşina mea preferată, e o maşină elegantă, de calitate, care simbolizează un anume dinamism. Din păcate, una dintre ele, cea mai veche, din 1996, este defectă, de unde şi nevoia de a o cumpăra pe cea de-a doua, mai nouă, în 2002.

- Aveţi mania colecţionarului?

- Nu, dar n-am vândut-o fiindcă n-aş fi luat mai mult de 2000 de euro pe ea, iar reparaţia mă costă cam 3000 de euro. O s-o repar când voi avea mai mult timp să mă ocup de asta. Nu sunt colecţionar, dar ţin mult la această maşină.

- Să înţeleg că acum sunteţi lefter şi n-aţi avut bani de reparaţie?

- Am avut alte priorităţi în acest an, de exemplu, numeroasele drumuri făcute în România. Să ştiţi că biletele de avion Bucureşti-Munchen şi retur nu sunt gratis.

- Sunteţi un ministru bogat?

- Am trăit toată viaţa mea din salariu şi acesta a fost foarte bun încă de când mi-am început activitatea profesională, din 1994, când mi-am început doctoratul în Franţa şi aveam un salariu echivalent a 2000 de euro. Apoi în SUA, am avut la început un salariu spre 30.000 de dolari pe an, ajungând spre finalul perioadei de activitate din SUA la un salariu de 60.000 de dolari pe an.

- Ce făceaţi pentru banii ăştia?

- Cercetare ştiinţifică în chimie şi biochimie. Adică, 12-14, uneori 16 ore de muncă pe zi.

- Acum sunteţi un om bogat?

- Scrie în declaraţia mea de avere.

- Cât?

- Undeva în jur de 200.000 de euro. Reîntorcându-mă la salariu trebuie să vorbim de perioada 2002-2006 când am lucrat în Japonia, cu un salariu de aproximativ 70.000 de euro pe an, iar din 2006, de când sunt la Universitatea din Munchen, am aproximativ 70.000 de euro pe an. Banii aceştia au venit ca o recompensă a muncii mele oneste. Nu am stresul zilei de mâine şi mi-aş dori, sincer, ca marea majoritate a românilor să nu-l aibă.

- Păi, de ce lăsaţi banii ăştia frumoşi pentru un salariu de ministru care nu vă va ajunge nici pe o măsea?

- Nu salariul de ministru este important pentru mine în acest moment, ci dorinţa de a mă implica în rezolvarea problemelor învăţământului din România, fiindcă aş vrea să vă rog să nu uitaţi că mi-am finalizat studiile liceale şi universitare în afara ţării şi ştiu care sunt diferenţele dintre şcoala europeană şi cea românească. În acelaşi timp, cred că învăţământul din România poate fi modernizat cu adevărat dacă doreşti din tot sufletul să pui în slujba acestui deziderat competenţa, tinereţea şi determinarea.

- Să revenim la case, terenuri, bijuterii, vacanţe…

- Nu am acţiuni, nici bijuterii cu care să fac furori. Vacanţele, în general, le petrec cu soţia mea Sandra şi fiica mea Ema în Franţa, la socrii mei, sau în sud-estul Asiei, fiindcă cei cinci ani de Japonia mă fac să-mi doresc uneori să mă reîntorc în acele locuri. În rest? Cinci hectare de teren agricol la Murani, lângă Timişoara, şi un apartament în Arad pe care l-am cumpărat cu 150.000 de euro în 2007.

- Şi casa din Franţa?

- Este un apartament de două camere pe care părinţii soţiei mele i l-au cumpărat când ea a început activitatea profesională la Strasbourg.

- Şi ce v-a tentant mai mult, apartamentul sau faptul că e balerină?

- Nici una, nici alta. Persoana în sine. Soţia mea este pasionată de balet, a dansat mulţi ani la un nivel avansat, dar amator în acelaşi timp.

- A dansat unde?

- În ansambluri de balet. Sigur, când mergeam mai des în cluburi, dansam amândoi cu mare plăcere, ca doi oameni normali. În Germania, Sandra a dat nişte ore de dans, mai ales că, fiica noastră pare pasionată şi ea de balet. De când a venit pe lume Ema, angajamentele profesionale ale soţiei mele au rămas pe planul doi, fiindcă prioritar a fost creşterea şi educaţie fiicei noastre.

- Vă place să mergeţi prin cluburi? Sunteţi un tip monden, cool?

- Sunt mai degrabă un om sobru, dar îmi place să mă simt bine cu oameni agreabili.

- Cu spart pahare şi farfurii?

- Cu moderaţie.

- Patinaţi?

- Am patinat când eram mai tânăr şi acum, cu Ema, în extrem de scurtele momente, când mai am timp de asta.

- De fapt, vă întreb dacă veţi patina pe lângă problemele Educaţiei?

- Nu mă aşteptam la atâta suspiciune din partea dumneavoastră. Dacă a patina înseamnă a ocoli problemele serioase şi a le fenta, vă asigur că nu voi practica acest "sport". Nu voi patina pe lângă probleme, ci voi încerca să le rezolv într-o manieră corectă şi eficientă, pentru a primi nota maximă de la juriu: elevii, părinţii şi profesorii din România.

"Principalul meu defect? Sunt prea entuziast"

- Şi chiar nu vă sperie să fiţi ministrul Educaţiei?

- Este, cu certitudine, un minister dificil, aflat într-o perioadă dificilă. Dacă priviţi însă parcursul meu personal şi profesional, mi-ar plăcea să cred că veţi înţelege că greutatea nu m-a demotivat niciodată. Dimpotrivă. Cred că poţi să-ţi demonstrezi excelenţa, dacă o ai, chiar şi în condiţii dificile.

- Cât de repede veţi da bir cu fugiţii?

- Sper că niciodată.

- Nu vi se pare că aţi vrea să fiţi un alt om, acum, fiindcă sunteţi ministru?

- Nu. Sunt ceea ce sunt cu calităţi şi defecte.

- Mă interesează mai ales defectele.

(câteva momente de tăcere)

- Sunt uneori prea entuziast.

- Entuziasmul v-a făcut să acceptaţi să fiţi ministru?

- Nu. Mi-am temperat chiar foarte mult entuziasmul şi m-am gândit îndelung. Cred că pot să aduc suflu acela nou de care Educaţia din România are nevoie.

- Ce vrea să ne ascundă Daniel Funeriu din existenţa lui?

- Admiţând prin absurd că aş vrea să ascund ceva, de ce credeţi că v-aş spune ce? Nu, nu cred că sunt lucruri în existenţa mea pe care să vreau să le ascund.

- La cât vreţi să vă crească averea cât veţi fi ministru?

- Cu atât de mult cu cât este legal. Şi să fim bine înţeleşi, nu sunt dintre aceia care să creadă că este rău în a avea o poziţie materială bună, atâta timp cât această poziţie este legală şi justificabilă.

- Deci nu aveţi de gând să cumpăraţi şi al treilea Jaguar?

- Am omis un lucru esenţial. Prima maşină m-a costat 7.000 de euro, iar cea de-a doua 10.000 de euro, fiindcă le-am cumpărat la mâna a doua.

- Sunteţi zgârcit sau econom?

- Ar fi fost mult prea scump pentru beneficiile pe care le-aş fi avut, dacă aş fi cumpărat maşinile la mâna întâi. Sunt mai degrabă un om al eficienţei. Îmi iubesc maşina pentru beneficiile pe care mi le poate aduce ea, nu pentru imagine şi impresionare.

- De două luni sunteţi veşnic ministeriabil. Aveţi emoţii pentru audierile din Parlament? Credeţi că veţi respins de comisii?

- Emoţii sunt întotdeauna. Va fi a doua oară când voi fi audiat de către comisiile de specialitate ale Parlamentului. Sper ca de data asta votul să nu mai fie unul politic, ci bazat pe evoluţia mea din comisie, evoluţie care sper să convingă şi să pună în evidenţă determinarea şi ataşamentul meu faţă de ceea ce vreau să întreprind.

- Sunteţi extrem de serios. Parcă aţi fi un venerabil domn, nu un tânăr de 38 de ani. Bere sau vin?

- O să vă surprindă, cea mai mare performanţă a mea este aceea de a termina o sticlă de vin într-o lună. Ştiţi chimia nu prea merge cu alcoolul, că pot apărea reacţii proaste.

- Blondele sau brunetele?

- Cele inteligente cu care îmi place să discut. Doar să discut.

- Veţi fi un ministru navetist Munchen - Bucureşti?

- Nu. Voi fi sută la sută în Bucureşti pentru că nici ministru, nici cercetător nu sunt activităţi pe care să le poţi face part-time. De altfel, rectorul universităţii din Munchen, care a primit vestea nominalizării mele ca ministru, cu foarte mare satisfacţie şi bucurie, ştie că proiectul meu de la universitate se va termina în mod natural în martie 2010.

- Se vor obişnui franţuzoaicele cu România?

- Sunt convins. De altfel, Ema, care acum este elevă în clasa I în Germania îmi spune că abia aşteaptă să vină în România. Aseară, când am vorbit cu ea, îmi spunea că s-ar sui în avion cât mai repede, dar am convenit amândoi că va termina şcoala în Germania, şi acest lucru se va întâmpla prin august, şi abia după aceea, va veni la şcoală în România. Sigur, în vacanţe, franţuzoaicele vor fi aici.

- Speraţi să mai fiţi ministru în august 2010?

- Sigur că da, e o chestiune care depinde şi de climatul politic, dar şi de performanţă, şi sper să ating această performanţă.

Citește și: