Adrian POPESCU
1072 vizualizări 30 dec 2013

Din septembrie, ambasadorul Sorin Ducaru este românul cu cea mai înaltă funcţie într-o organizaţie internaţională: asistent al secretarului general NATO şi şef al Diviziei de evaluare a riscurilor emergente de securitate, poziţie echivalentă cu cea de secretar general adjunct al Alianţei. Într-un interviu acordat gândul vorbeşte despre riscurile la adresa securităţii, comentând totodată că NATO nu este, totuşi, ”jandarmul mondial”.

”Riscul emergent de securitate este ceva ce este nou, ce se conturează ca risc important, generic vorbind tot ce înseamnă riscuri neconvenţionale. Şi aş aminti aici, fără a face neapărat o ierarhizare, ameninţările cibernetice, proliferarea armelor de distrugere în masă, securitatea energetică, lupta împotriva terorismului şi politica nucleară a NATO. Din această perspectivă, prin conceptul strategic de la Lisabona, din 2010, mandatul Alianţei are trei dimensiuni: asigurarea securităţii şi apărării statelor membre, managementul crizelor, atunci când acestea apar, şi promovarea securităţii prin cooperare, la nivel global, planetar. Iar capabilitatea de analiză strategică a diviziei, care produce rapoarte în fiecare lună, ia în considerare absolut toate aceste potenţiale riscuri. Altfel spus, la nivelul analizei noastre strategice, tot ce se întâmplă pe mapamond, cu implicaţii în zona securităţii internaţionale, este analizat şi evaluat”, punctează ambasadorul Ducaru într-un interviu acordat în exclusivitate gândul.

Acesta respinge însă categoric etichetarea NATO şi, implicit, a SUA, liderul de facto al Alianţei, drept ”jandarm mondial”: ”Nu e în nici un caz vreo dorinţă de a juca rolul de jandarm mondial, NATO are un potenţial de a se implica, dar nu o face automat, o face doar atunci când este nevoie. Ca de exemplu în Libia, unde intervenţia NATO a fost făcută în baza unui mandat al ONU, a unei solicitări a Ligii Arabe şi, sigur, în principal în baza unei decizii aliate, prin consens, care a însemnat şi o investiţie de resurse umane, militare şi financiare. Deci, nu e nicidecum vorba de rolul de jandarm mondial, mai degrabă NATO îşi dezvoltă capabilitatea şi reţeaua, prin parteneriatele pe care le are, astfel încât să poată ajuta, atunci când este nevoie şi la o solicitarea din parte diverşilor actori regionali.”

”Sigur, a fost şi un caz de implicare fără mandat ONU, e vorba de intervenţia din Kosovo. Dar atunci, în contextul dat al acelor ani, Alianţa a făcut o evaluare care a concluzionat că nu-şi poate permite perpetuarea unui focar de insecuritate şi a acelei situaţii umanitare de proporţii la graniţele sale. Deci a fost o decizie luată în baza evaluării proprii, având în vedere atât implicaţiile umanitare, cât şi de securitate”, explică Sorin Ducaru.

Ambasadorul are o replică de genul ”nu e cazul” şi în privinţa unei eventuale considerări ca risc emergent de securitate a spionajului global practicat de Agenţia Naţională de Securitate (NSA) a Statelor Unite împotriva membrilor NATO, până al cel mai înalt nivel: ”Acest subiect nu a fost niciodată abordat sau invocat, la nivel aliat, la nici un fel de reuniune a Consiliului, sau a comitetelor, ceea ce înseamnă că în Alianţă există un nivel de încredere care este menţinut şi că nimeni nu a dorit să multilateralizeze acest subiect. El este abordat pe canale bilaterale, cum se ştie, dar la nivel NATO acest subiect nu a fost abordat şi, categoric, nu îl considerăm un risc emergent de securitate, pentru că un asemnea risc este dat din afara Alianţei către Alianţă sau aliaţi!”

Nici înarmarea, de către unele state membre NATO, a facţiunilor antiguvernamentale dintr-o serie de state, îndeosebi arabe -  având drept consecinţă declanşarea unor războaie civile devastatoare – nu este considerată drept un risc emergent de securitate: ”Am explicat exact care este arealul de teme cu care ocupă divizia pe care o conduc. Există şi alt gen de riscuri, riscuri de securitate ecologică, sau climatologică, sau legate de spaţiul cosmic, dar ele nu fac în acest moment parte din mandatul pe care aliaţii l-au dat Alianţei de a se ocupa. Aspectul pe care l-aţi semnalat ţine de câteva abordări pe care unele state, individual sau în coordonare, le pot promova şi, de cele mai multe ori, în baza unor mandate  care vin din zona ONU, sigur că sunt de fiecare dată implicaţii care sunt greu de anticipat de la început.”

În ceea ce priveşte locul României pe harta riscurilor emergente de securitate, ambasadorul Ducaru consideră că acesta este dat, înainte de toate, de ”rolul României în NATO ca furnizor internaţional de securitate şi creator de parteneriate şi de punţi, ca un contributor activ la dezbaterea de idei în contextul conceptului strategic, ca un contributor important la unul din marile proiecte de viitor ale Alianţei care este scutul antirachetă şi ca un contributor activ la abordarea noilor ameninţări de securitate cum ar fi zona apărării cibernetice şi, nu în ultimul rând, ca un contributor important în zona operaţională, ca de pildă Kosovo şi Afganistan”.

”Toate aceste elemente ţin de articularea unui profil bine definit, astfel încât situaţia noastră de securitate să fie întărită, având în vedere ca Alianţa este bazată pe pricipiul solidarităţii active, cu cât contribui mai mult, cu atât te poţi aştepta ca alţii să contribuie la securitatea ta. Sigur, niciodată nu poţi spune că ai siguranţă totală, ceea ce facem noi este să micşorăm acest spaţiu între insecuritate şi securitate, să  minimalizăm probabilitatea de a avea riscuri de securitate, care ar putea să apară de pe intenet, sau ca ameninţări teroriste, ameninţări cu rachete etc. Din acest punct de vedere, Alianţa nu este concepută să asigure apărarea doar având în vedere un singur vector, este o apărare care să poată asigura securitatea membrilor săi în faţa oricărui potenţial vector de ameninţare”.

Cât priveşte o estimare de securitate pentru 2014, din perspectiva funcţiei pe care o îndeplineşte, ambasadorul Ducaru se arată prudent: „Partea de risc este dată de două aspecte, de investiţia în capabilităţi şi de capacitatea de a prioritiza şi a eficientiza aceasta investiţie. Suntem într-o situaţie în care investiţiile nu pot creşte foarte mult, având în vedere criza financiară, însă am învăţat enorm să prioritizăm, să punem în comun resurse, astfel încât fiecare să cotizeze mai puţin pentru o resursă comună la dispoziţia tuturor, pe principiul apărării inteligente, smart defence, pe care secretarul general al NATO îl amintea de atâtea ori.”

 

 

Citește și: