Adrian Popa
35591 vizualizări 24 iul 2013

Două tehnologii de ecrane domină piaţa smartphone-urilor. Este vorba de AMOLED şi LCD. Din acestea au fost derivate şi alte tehnologii şi denumiri, lucru care poate crea confuzie în rândul consumatorilor. Trebuie să ştim faptul că multe denumiri sunt folosite de producători în scopuri de marketing şi că acestea nu prezintă avantaje sesizabile.

LCD (Liquid Crystal Display). Această tehnologie are nevoie de lumină pentru a ilumina pixelii şi crea culorile. Ecranul este compus din mai multe straturi de sticlă între care se află un strat de cristale lichide. Cele mai avansate ecrane LCD redau culorile cu cea mai mare acurateţe, însă de obicei producătorii calibrează LCD-urile pentru a afişa nuanţe mai slabe de roşu, albastru sau purpuriu pentru a reduce consumul de energie. LCD-ul nu afişează însă, după cum spun specialiştii, „negrul cel mai negru” şi „albul cel mai alb”, aşa cum o fac ecranele AMOLED, din cauza panoului din spate care iluminează tot timpul pixelii. Această tehnologie are avantajul unei durate lungi de viaţă şi îşi păstrează performanţele ridicate după mii de ore de funcţionare. Are însă un consum mai ridicat de energie comparativ cu ecranele AMOLED.

De reţinut: LCD oferă o acurateţe mare a culorilor, are o durată de viaţă lungă şi sunt mai ieftine (asta înseamnă că şi terminalele pe care sunt instalate au, de obicei, un preţ mai bun).

AMOLED (active-matrix organic light-emitting diode). Este o tehnologie întâlnită pe multe smartphone-uri avansate. Aceasta nu are nevoie de lumină pentru a reda culorile şi de aceea are avantajul unui consum mai redus de energie. Sunt folosiţi polimeri organici, care generează singuri lumină atunci când primesc curent electric. Fiind o tehnologie mai simplă, care nu are nevoie de o sursă de lumină din spate, aceasta permite realizarea de ecrane subţiri, ducând astfel şi la o grosime mai mică a dispozitivelor pe care acestea sunt instalate. Aceste ecrane tind însă să suprasatureze culoarea verde. De asemenea, calitatea ecranelor AMOLED se degradează în timp, după mii de ore de funcţionare. Acest lucru se observă în special la culorile roşu şi albastru, care nu mai sunt afişate în nuanţe la fel de vii. Ecranele AMOLED au costuri mai ridicate de producţie.

De reţinut: AMOLED oferă un contrast ridicat, permite realizarea de dispozitive mai subţiri şi oferă un consum mai redus de energie

Tehnlogii şi denumiri derivate:

IPS (in-plane switching) LCD. Este o tehnologie LCD premium, care oferă unghiuri de vizualizare mai mari şi imagini mai clare.

iPhone 5 foloseşte tehnologie IPS LCD

Super LCD. Această tehnologie se diferenţiază faptul că nu există un strat de aer între ecran şi sticla de protecţie de la exterior. Astfel, se reduce blurul, iar utilizatorul are impresia că se află mai aproape de ecran. Oferă de asemenea un consum mai redus de energie şi o vizibilitatea mai bună în aer liber. 

HTC One dispune de un ecran Super LCD

TFT (thin-film-transistor) LCD. Este o tehnologie care are un număr mai redus de electrozi pe pixel. Oferă o calitate superioară a imaginii şi un contrast mai mare comparativ cu ecranele LCD standard, dar mai slabă decât IPS LCD.

Super AMOLED. Această denumire este folosită de Samsung pentru dispozitivele sale cu ecran AMOLED. Nu prezintă avantaje foarte mari, cu excepţia poate a unei vizualizări mai bune la lumina directă a soarelui, faţă de alte ecrane AMOLED din categoria premium, însă calitatea oferită este mult mai mare decât în cazul ecranelor AMOLED obişnuite. Samsung foloseşte şi denumirea Super AMOLED Plus pentru ecrane mai luminoase şi cu rezoluţii mai mari, care oferă însă în continuare un consum redus de energie.

HD Super AMOLED. O denumire folosită de producători pentru ecranele AMOLED care oferă rezoluţii HD. 

Galaxy S4 foloseşte un ecran Super AMOLED

AMOLED capacitive. Unii specialişti spun că aceasta este mai degrabă o denumire care a apărut în scopuri de marketing. De exemplu, veţi întâlni şi formularea IPS LCD capacitive. „Capacitive” se referă la faptul că ecranul preia comenzile prin simpla atingere, fiind foarte sensibil şi nu necesită presiune pe acesta ca în cazul ecranelor tactile rezistive, folosite în special pe primele smartphone-uri.

Nokia Lumia 1020 foloseşte un ecran AMOLED capacitive

Ce este densitatea pixelilor?

General vorbind, cu cât sunt afişati mai mulţi pixeli per inch (ppi), cu atât este mai clară imaginea. Astfel, pe ecranele mai mici imaginile par mai bune decât pe ecranele mai mari cu aceeaşi densitate a pixelilor. Apple susţine că ochiul uman nu poate distinge mai mult de 326 ppi. Există însă şi ecrane HD care oferă un ppi de peste 400.

Exemple de smartphone-uri cu ppi mare:

HTC One - 469 ppi

Samsung Galaxy S4 - 441 ppi

Sony Xperia Z - 441 ppi

LG Optimus G Pro - 401 ppi

Nokia Lumia 925 - 332 ppi

iPhone 5 - 326 ppi

Citește și: