Câteva sute de oameni de ştiinţă din întreaga lume se vor reuni săptămâna viitoare în Germania, la Ludwigshafen, cu ocazia celebrării a 100 de ani de la descoperirea procesului de sinteză a amoniacului, informează The Guardian.

Evenimentul este unul important în rândul cercetătorilor, având în vedere faptul că discuţiile se vor baza pe procesul industrial care a transformat lumea şi care ameninţă să aducă şi mai multe schimbări planetei în următorii 100 de ani.

Procesul de sinteză a amoniacului a fost inventat de chimistul german Fritz Haber pentru a rezolva o problemă cu care se confruntau fermierii de pe tot mapamondul la începutul secolului XX. În acea perioadă aceştia începeau să nu mai aibă de unde să procure destul de mult fertilizator natural pentru culturi.

Uzina Haber din Ludwigshafer a fost prima care a început să producă amoniac în cantităţi industriale. Câteva miliarde de persoane trăiesc astăzi doar pentru că Haber a găsit o modalitate prin care să transforme azotul atmosferic în fertilizator pe bază de amoniac.

FOTO: Wikimedia Commons / Instrumentele folosite prima oară de Haber pentru a produce amoniac.

"Partea bună este aceea că există miliarde de persoane trăiesc astăzi mulţumită lui. Fără el, nu ar fi existat hrană pentru ele. Pe de altă parte, există efectele asupra mediului pe care le-a avut creşterea populaţiei lumii, susţinută de fertilizatorii Haber", explică profesorul Mark Sutton, de la Universitatea Edinburgh.

"În plus, există poluarea care a fost declanşată de eliberarea fertilizatorilor pe bază de amoniac în sursele de apă de pe întreg globul şi în atmosferă", a mai adăugat el.

A mai existat însă un efect negativ al descoperirii chimistului. Furnizând Germaniei o sursă industrială de amoniac, ţara a putut să se îşi extindă lupta în Primul Război Mondial cu mai mult de un an. Embargoul pus de Marea Britanie pe mare ar fi asigurat faptul că Germania ar fi epuizat rapid fertilizatorii naturali pentru culturi, dar şi substanţele care i-ar fi fost necesare pentru fabricarea explozibililor. Procesul descoperit de Haber a reuşit să satisfacă însă ambele nevoi ale ţării.

Haber este considerat a fi fost un naţionalist german înflăcărat. El era, totodată, un susţinător al armelor chimice. Ca rezultat al acestui lucru, pe data de 22 aprilie 1915, 400 de tone de gaz muştar pe bază de clor au fost eliberate sub îndrumarea sa asupra trupelor aliate de la Ypres, în primul atac cu arme chimice major din lume. Circa 6.000 de persoane murit.

FOTO: Wikimedia Commons / Diploma primită de Fritz Haber la câştigarea Premiului Nobel pentru chimie.

În 1918, Haber a primit Premiul Nobel pentru chimie, decizia stârnind indignarea în rândul multor cercetători şi diplomaţi britanici, francezi şi americani.

După venirea la putere a lui Hitler, Haber care devenise un industrialist bogat, a fost nevoit să părăsească Germania pentru că provenea dintr-o familie de evrei. El a murit în anul 1934 în Elveţia.

Citește și: