543 vizualizări 7 aug 2007

Dictatorul nazist Adolf Hitler, care decretase în cartea sa Mein Kampf că arta evreiască „nu a existat niciodată”, asculta muzică interpretată de muzicieni evrei, creată de compozitori ruşi.

Potrivit propagandei oficiale, aceşti artişti erau „suboameni” şi, încă dinainte să-şi propună lichidarea fizică a evreilor şi a slavilor, regimul nazist începuse să cenzureze accesul germanilor la orice operă de artă creată de reprezentanţii unor „rase inferioare”.

Dar în timp ce în sălile de concerte nu mai putea fi ascultată muzica unor compozitori ruşi, iar artiştii evrei luaseră de mult calea exilului sau înfundau lagărele, muzica lor se găsea în colecţia personală a Fuhrerului.

Până acum, istoricii au relatat că Hitler era un meloman şi un admirator fanatic al muzicii lui Richard Wagner, însă nu s-a ştiut că el era atât de pasionat de muzică, încât trecea şi peste aversiunea oficială faţă de „suboameni”.

Astfel, luna trecută, colecţia de discuri a dictatorului a ieşit la iveală la Moscova, unde fusese dusă din mai 1945, puţin după ce trupele sovietice au intrat în Berlin. Lev Bezymensky, un ofiţer de informaţii sovietic, evreu de origine, şi-a însuşit colecţia de discuri a Fuhrerului, descoperită printre ruinele Cancelariei Reichului.

Deşi Bezymensky a devenit un istoric cunoscut – care afirma, în 1986, că a asistat la autopsia lui Hitler şi că acesta avea, într-adevăr, doar un testicul – el nu a recunoscut niciodată că se afla în posesia colecţiei, de teamă să nu fie obligat să o restituie.

Colecţia a fost prezentată publicului de fiica agentului, după moartea acestuia. Istoricii au rămas uimiţi să constate că, în afară de Wagner, Beethoven sau Bruckner, Hitler asculta operele lui Modest Mussorgski, Piotr Ceaikovsky, Alexandr Borodin şi Serghei Rahmaninov, toţi compozitori „interzişi” de nazişti. Mai mult, creaţiile acestora erau interpretate de muzicieni evrei, care avuseseră de suferit după instalarea naziştilor la putere.

De pildă, între muzicienii de pe discurile lui Hitler se număra austriacul de origine evreiască Artur Schnabel, care părăsise Germania în 1933, de teama naziştilor. Creaţiile lui Ceaikovsky ascultate de Hitler erau în interpretarea violonistului Bronislaw Hubermann, o vedetă a anilor ’30, a cărui carieră a fost curmată de ascensiunea naziştilor. Evreu polonez, Hubermann era îndrăgit de melomanii germani, dar în 1937 a trebuit să fugă în Austria.

Ulterior, el a fost plasat de autorităţile germane pe o listă cu „inamici ai Reichului”, ceea ce nu l-a împiedicat pe Hitler să savureze solourile de vioară ale fugarului. Descoperirea colecţiei nu îl umanizează pe dictatorul nazist, ci e „o completă bătaie de joc pentru că milioane de evrei şi slavi au murit din cauza acestui om”, a declarat pentru Daily Telegraph fiica lui Bezymensky, cel care a deţinut colecţia peste 60 de ani.

Citește și: