138 vizualizări 3 aug 2009

Anul acesta vor fi lansate trei noi filme în care Anamaria Marinca joacă roluri principale – The Countess (în care e distribuită alături de Julie Delpy şi William Hurt), The Storm (regia Hans Christian Schmidt) şi Five minutes of Haven (cu Liam Neeson şi James Nesbitt). După zece filme în cinci ani, în 2009 actriţa îşi întrece propriile recorduri, fiindcă până la sfârşitul lui 2009 mai filmează pentru încă două producţii independente, după cum a declarat pentru Gândul.

Deocamdată însă, joacă în aceste zile (între 21 iulie şi 8 august) la Teatrul Old Vic spectacolul cu piesa  4.48 Psychosis de Sarah Kane, în regia lui Christian Benedetti (http://www.youngvic.org/), în cadrul unei ample desfăşurări de forţe a culturii franceze pe scenele londoneze – „Paris Calling”.  De ce s-a întors la teatru?„Îmi lipsea scena – scândura, cum spunem noi – de aceea am revenit la teatru după  3 ani de film. Mi-ar plăcea să joc Cehov la un moment dat. Şi Edward Bond. Beckett. Nu-mi doresc neapărat roluri principale, mai degrabă piese importante pentru mine. Teatru antic. Nu ştiu, sunt atât de multe şi atât de puţin timp”, spune actriţa, care a fost angajata Teatrului Bulandra la începutul carierei sale.

Stabilită la Londra, Anamaria spune că a luat această decizie fiindcă îi este mai uşor să-şi onoreze contractele, dar nu se simte ruptă de România din acest motiv. „Lucrurile au venit de la sine, lucram deja mai mult în străinătate decât în România, şi devenise complicat să locuiesc la Bucureşti. Am un agent care mă reprezintă de 5 ani, din timpul filmărilor la Sex Traffic. Diferenţa faţă de situaţia unui actor de vârsta mea din România este că nu sunt pusă în postura de a-mi negocia singură contractele. Şi că îmi pot permite să trăiesc decent din meseria mea”.

Cum se vede România din afară, mai ales când eşti deja integrat într-o altă societate? „Nu mi-a fost niciodată ruşine de faptul că sunt româncă. De lucruri pe care unii români le fac în alte ţări, da. Mândră am fost la Cannes anul ăsta, pentru filmul lui Cornel (n.red. „Poliţist, adjectiv”, regia Cornel Porumboiu). Am fost în sală la premieră, bucuroasă şi foarte emoţionată…” Actriţa a jucat şi ea  în filmele româneşti din Noul Val - ”4, 3, 2” al lui Mungiu, pentru care a fost nominalizată la European film Award, şi în ”Boogie” al lui Radu Muntean.  Despre cum se vede arta românească pe scena londoneză spune: „La Londra nu suntem o prezenţă excentrică, nici absenţi din peisajul cultural londonez. Institutul Cultural Român şi Centrul Cultural Român prezintă şi încurajează artişti tineri şi oferă programe şi proiecte realmente interesante. Concerte, expoziţii, festival de film românesc… Cine reuşeşte să atragă atenţia londonezilor? Angela Gheorghiu, Alina Cojocaru, Remus Azoiţei.”

Dar cum vede România tânăra actriţă atunci când o revede după mai multă vreme? „Mi-e drag să vin în România şi o fac de câteva ori pe an. Vin să-mi văd familia, sau la festivaluri şi premiere de film. Sunt oarecum protejată în felul ăsta de tumultul vieţii cotidiene. Însă îmi amintesc că anul trecut mă uitam cu tata la televizor într-o seară şi am îngheţat. Din pricina prostiei şi a prostului gust care ne-a invadat. Am început să zapăm. Peste tot acelaşi lucru. Mă întreb care e România adevărată? Sper că nu cea pe care o văd la televizor…”

Anamaria Marinca, actriţă - Însă îmi amintesc că anul trecut mă uitam cu tata la televizor într-o seară şi am îngheţat. Mă întreb care e România adevărată? Sper că nu cea pe care o văd la televizor

Citește și: