5780 vizualizări 2 apr 2008

Dureri de gât moderate, oboseală, somnolenţă, febră - nu sunt numai simptomele unei banale răceli. Dacă afecţiunea a dispărut de la sine sau fără s-o trataţi prea mult, înseamnă că este foarte probabil să fi dus „pe picioare” boala. „Boala sărutului”. Deşi simptomele nu sunt severe, virusul va rămâne pentru tot restul vieţii în organismul persoanei infectate.

Numită în limbajul de specialitate mononucleoza infecţioasă, afecţiunea este o boală virală - dată de virusul Epstein Barr - şi care loveşte, din plin, tinerii. Medicii spun că simptomele acestei boli sunt destul de diversificate, însă principala cauză o reprezintă o angină (inflamaţie a gâtului), care durează 10 - 14 zile şi care nu „cedează” la tratamentul cu antibiotic.

„Aceasta (n.r. – angina din mononucleoza infecţioasă) trebuie diferenţiată în mod net de angina streptococică, cea care este răspunzătoare şi de eventuala apariţie a scarlatinei sau a unei potenţiale afectări a cordului ori rinichiului. Acest tip de amigdalită este foarte sever, dar există o serie de simptome care fac diferenţa între cele două patologii”, subliniază prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Institutului de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Capitală.

În amigdalita dată de boala sărutului, durerile de gât sunt moderate şi se percep mai mult ca senzaţii de mâncărime, în comparaţie cu angina streptococică, unde durerile sunt foarte puternice. De asemenea, bolnavul de mononucleoză infecţioasă vorbeşte nazonat.

Ruperea splinei, o complicaţie majoră a bolii

Medicul spune că, deşi simptomele acestei boli nu sunt severe, afecţiunea se poate complica şi cu hepatită sau splenomegalie (mărirea în volum a splinei). „Bolnavii se simt mai obosiţi, somnolenţi, acuză disconfort digestiv şi unii dintre ei au chiar greaţă şi vărsături. Asociat, pacienţii prezintă şi splina mărită. Există şi o complicaţie majoră - ruperea spontană a splinei, dar ea apare extrem de rar, este un caz la 100.000. Ca atare, foarte multe speculaţii care s-au făcut pe baza mononucleozei infecţioase, că ţi se rupe splina şi că n-ai voie să faci absolut nimic, ci trebuie să trândăveşti trei săptămâni în pat, sunt total eronate”, spune prof. Cercel.

Virusul răspunzător de apariţia mononucleozei infecţioase sau bolii sărutului – aşa cum este cunoscută - se transmite, în majoritatea cazurilor, prin sărutul franţuzesc (cel cu schimb de salivă). Celulele care se găsesc în salivă sunt contaminate cu acest virus, lucru ce face ca el să poată fi transmis şi prin unele obiecte contaminate (tacâmuri, instrumente de scris etc.)

Aşadar, boala sărutului afectează, în special, tinerii. Specialiştii spun că afecţiunea apare, de obicei, „primăvara şi toamna, după începerea cursurilor universitare, când se stabilesc noi relaţii şi tinerii încep să se sărute. Pe urmă, vin examenele, studenţii intră în panica sesiunilor şi mai trece pofta de sărut, deci, se diminuează considerabil rata de infecţie”, adaugă medicul.

Mononucleoza infecţioasă este o infecţie foarte des întâlnită la populaţie. „Circa 70-80 la sută din populaţia adultă, de până la 50 de ani, este afectată de virusul Epstein Barr”, afirmă specialistul. Simptomele bolii - care par, la prima vedere, să sugereze o răceală - şi faptul că afecţiunea dispare fără nici un fel de medicaţie specifică, fac ca oamenii să se prezinte foarte rar la doctor. „80 la sută dintre pacienţii care fac infecţie cu Epstein Barr nici nu se prezintă la medic”, declară directorul Institutului de Boli Infecţioase „Matei Balş”.

Specialistul spune că există o singură metodă de a preveni această boală: palparea ganglionilor şi, în cazul prezenţei lor, vizita medicală. „Când se stabileşte un nou cuplu de tineri, până să înceapă să se sărute, este bine să se palpeze de-o parte şi de alta a gâtului. Prezenţa ganglionilor latero-cervicali denotă câteva afecţiuni: sifilis, rubeolă, HIV-SIDA sau mononucleoza infecţioasă. Odată identificaţi aceşti ganglioni, următorul pas este controlul medical. Abia după ce au fost consultaţi de medic, tinerii se pot săruta”, ne învaţă prof. dr. Adrian Streinu-Cercel.

Virusul din boala sărutului nu mai „iese” din organism

În cazul cuplurilor, dacă unul dintre parteneri se îmbolnăveşte de această afecţiune, nu este obligatoriu ca şi celălalt să „ia” virusul. Totuşi, având în vedere că incidenţa acestei afecţiuni în populaţie este foarte mare, e puţin probabil ca un om să nu fi venit în contact cu virusul Epstein Barr. Acest virus nu este foarte periculos, cu excepţia cazurilor când bolnavii fac febră şi au o stare proastă.

Boala sărutului se tratează cu medicamente antiinflamatoare, pen­tru că nu „trece” cu antibiotic. Odată contactat însă, virusul nu mai părăseşte niciodată organismul. Partea bună este că el nu se reactivează, decât extrem de rar, la persoane care au SIDA sau au suferit un transplat renal etc.

Sărutul franţuzesc

Calea cea mai rapidă de transmitere a virusului. Dacă descoperiţi că partenerul are ganglioni de-o parte şi de cealaltă a gâtului, mergeţi imediat la medic. O complicaţie foarte gravă a bolii, dar rară, este ruperea splinei - o afecţiune fatală.

70% Acesta este procentul din populaţia adultă, de până la 50 de ani, care este infectată cu virusul Epstein-Barr

Epstein-Barr

În amigdalita dată de boala sărutului, durerile de gât sunt moderate şi se percep mai mult ca senzaţii de mâncărime, în comparaţie cu angina streptococică, unde durerile sunt foarte puternice. De asemenea, bolnavul de mononucleoză infecţioasă vorbeşte nazonat.

Citește și: