761 vizualizări 3 oct 2016

Educaţia sexuală poate începe devreme, chiar când copilul începe să observe primele deosebiri între el şi ceilalţi. “La 2-3 ani,  copilul pune întrebări şi observă diferenţe între băieţi şi fete. În anumite ţări scandinave se începe predarea de astfel de cunoştinţe într-un cadru instituţionalizat încă de la grădiniţă. Acest fapt nu înseamnă că cei mici poartă conversaţii explicite despre sexualitate, ci mai degrabă sunt învăţaţi cum să formeze relaţii, părţile intime ale corpului, sunt încurajaţi să-i respecte pe ceilalţi şi să ştie cum să se protejeze împotriva coerciţiei sexuale, intimidării şi abuzului. Atâta timp cât transmiterea se face în mod adecvat, aceasta nu va tulbura copilul, ci îl va face mai puternic, pentru că el ştie şi înţelege ceva important din lumea adulţilor.

Unui copil trebuie să i se prezintă atât cât are nevoie, iar adultul să aibă grijă să nu fie excedat de propria lui dorinţă de a transmite totul ca să scape mai repede de această sarcină. În satisfacerea curiozităţii copilului este necesar un echilibru din partea tutorilor. Unii părinţi au încercat să explice întrebările legate de sexualitate permiţând copilului să intre în baie sau prin propria nuditate, însă prea multă libertate poate produce vinovăţie şi anxietate la copil, la fel ca cea provenită din prea multă constrângere ”, preciează psihoterapeutul pentru Gândul psihoterapeutul Ruxandra Niculescu, de la Centrul MindCare, pentru Gândul. 

Copiilor ar trebui să le vorbim în primul rând despre iubire. “Informaţiile despre reproducere reprezintă doar o parte mică din instruirea celui mic. Scopul educaţiei sexuale nu constă numai în transmiterea informaţiei în sine, ci şi în crearea la copil a ceva mult mai profund: dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de propriul corp, legat de propriul sex şi de rolul lui sexual, prezent şi viitor.

Asta înseamnă că educaţia sexuală înglobează ceea ce părintele transmite, atitudinea lui faţă de masturbare şi jocurile autoerotice, include, de asemenea, ataşamentele şi modelele la care se raportează copilul prin identificarea cu persoanele semnificative pentru el. De exemplu, orice părinte ar trebui să ştie că masturbarea infantilă este firească şi că nu e necesar să-şi ameninţe copilul sau să-l ruşineze. Important e ca activităţile autoerotice să se desfăşoare în intimitate şi nu ostentativ sau provocator”, adaugă psihoterapeutul.

Educaţia sexuală ar trebui să devină obligatorie în şcolile din România. “Ţara noastră e campioana Europei la două din statisticile negative care au strânsă legătură cu nivelul de educaţie sexuală: sarcini nedorite la vârsta adolescenţei (mame minore), dar şi ocuparea primului loc la incidenţa HPV (Human Papilloma Virus) responsabilul direct de cauzarea cancerului de col uterin.

În concluzie, în ţările unde s-a implementat educaţia sexuală în şcoli s-au constatat beneficii asupra dezoltării copiilor. Aceştia au devenit comunicativi, deschişi şi toleranţi”, concluzionează psihoterapeutul pentru Gândul.

 

Citește și: