Andreea OFIŢERU
6492 vizualizări 30 sep 2012

Oamenii de ştiinţă au încercat mereu să afle care este cel mai mic lucru din univers. După ce credeau că atomul este cea mai mică parte a universului, cercetătorii au descoperit că acesta este compus din protoni, neutroni şi electroni. Descoperirile din ultimii ani arătă că, la rândul lor, protonii şi neutronii se descompun în quarcuri.

Renumitul fizician Andy Parker, de la Universitatea Cambridge, a declarat că s-ar putea ca oamenii de ştiinţă să găsească particule şi mai mici decât quarcurii şi neutronii. „La acest moment nu putem spune dacă  mai există ceva înăuntrul quarcilor. Am găsit noi cea mai mică parte dintr-o particulă?”, s-a întrebat profesorul citat de LiveScience.

Profesorul a declarat că, cu toate că neutronii şi quarcurile sunt indivizibili, oamenii de ştiinţă nu ştiu de fapt dacă sunt cele mai mici părţi ale universului.

Găurile negre din univers conţin elemente mult mai mici

Profesorul a arătat că mijlocul unei găuri negre poate foarte bine să candideze la titlul de cea mai mică parte din univers. Legile actuale ale fizicii arată că găurile negre se formează când materia este condensată într-un spaţiu atât de mic încât materia devine un punct infinit.

„Părerea mea este că gările negre conţin elemente mult mai mici decât quarcurile dar nu cred că au o densitate infinită”,  a spus Parker. Profesorul a mai spus că cel mai probabil particulele din interiorul unei găuri negre sunt de un milioane de ori mai mici decât ceea ce oamenii de ştiinţă cunoşteau până acum.

Oamenii de ştiinţă arată că în experimente paticulele precum guarcurile şi electronii par să se comporte ca simple puncte ale materiei fără nicio distribuţie spaţială. Dar puncte precum acestea complică legile fizicii. Cercetătorii susţin că atunci când se apropie prea mult de un punct, forţele care acţionează asupra lui devin infinite, ceea ce oamenii de ştiinţă urăsc.

Ei au venit cu ideea teoriei corzilor, care este un concept ipotetic în fizică. În această teorie un element esenţial este simetria. În teoria corzilor, cunoscută şi ca teoria stringurilor, particulele elementare sunt alcătuite din corzi sau sfori aflate sub excitaţie. Stringurile trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste stringuri nu sunt prinse de un suport, ele plutesc în continuum-ul spaţiu-timp.

Un alt mod de a rezolva problema punctelor este să consideri că spaţiul în sine nu este cintinuu şi neted, ci de fapt este alcătuit din puncte discrete  sau granule, ceea ce în limbajul ştiinţific este cunoscut ca „un spaţiu-timp spumă”. În acest caz, cele două particule, nu vor mai tinde să se apropie încontinuu una de cealaltă, ci ele vor fi mereu separate de un minimum spaţiu.

Profesorul Parker apelează la lungimea Planck care este de 1.6 x 10^-35 metri. El susţine că această lungime este prea mică pentru a fi folosită ca instrument de măsurare. Dar cu toate acestea se crede că este, cel puţin teoretic, cea mai mică lungime ce poate fi măsurată.

Cercetătorii arată că potrivit principiului incertitudinii, niciun instrument nu va fi capabil să măsoare ceva mai mic decât această lungimea Planck, pentru că, spun ei la această dimeniune universul este probabilitic şi nedeterminat.

 

Citește și: