13203 vizualizări 30 iun 2016

Deşi pare simplă, soluţionarea unui divorţ poate fi traumatizantă şi extrem de complexă.. De exemplu, în cazul unui mariaj care a durat cel puţin 20 de ani, soţul împotriva căruia se intentează divorţ poate obţine despăgubiri care să compenseze dezechilibrele emoţionale şi sociale. De asemenea, soţii pot obţine divorţul şi pe motiv de boală. Avocatul Titu Eugen Gheorghe face un ghid complet al divorţului în 2016. 

1. Pe cale administrativă. Divorţul are loc în faţa ofiţerului de stare civilă, fiind o procedură asemănătoare celei de la momentul pronunţării căsătoriei. Marele dezavantaj al acestei modalităţi de divorţ este faptul că nu este posibilă atunci când soţii au copii minori.

2. Pe cale notarială. În acest caz, soţii se prezintă în faţa notarului public şi îi comunică acestuia modalitatea prin care doresc soluţionarea pe cale amiabilă a tuturor aspectelor privind desfacerea căsătoriei, inclusiv măsurile privind copiii minori. Aşadar, în plus faţă de procedura de divorţ pe cale administrativă, divorţul la notar are avantajul că este posibil şi în cazul cuplurilor cu copii minori. Însă condiţia majoră este ca soţii să se înţeleagă cu privire la toate aspectele care derivă din desfacerea căsătoriei.

3. Pe calea instanţei. Aceasta este calea clasică, la care apelează cele mai multe cupluri care nu reuşesc să ajungă la un consens privind divorţul. La rândul său, divorţul pe calea instanţei este de mai multe tipuri:

 Prin acordul soţilor. Acest tip de divorţ este dorit de cele mai multe cupluri, fiind cel mai puţin traumatizant, atât pentru parteneri, cât şi pentru copii. Într-un astfel de caz, cererea de divorţ poate fi introdusă în instanţă de către ambii soţi, printr-un mandatar comun. Cererea poate fi semnată de cei sau doar de unul dintre ei şi acceptată ulterior de către celălalt. Această procedură poate fi introdusă indiferent de durata căsătoriei şi chiar dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie. „Ceea ce este esenţial la acest tip de divorţ este, pe de o parte, ca soţii să fie capabili să îşi dea consimţământul valabil, respectiv să nu fie puşi sub interdicţie, iar pe de altă parte, soţii să se înţeleagă cu privire la mai multe aspecte: revenirea la numele anterior, stabilirea locuinţei copiilor, exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea unei pensii de întreţinere etc.”, explică avocatul Eugen Titu Gheorghe. În cazul hotărârii de divorţ prin acord, instanţa va pronunţa o hotărâre definitivă, în care nu se va menţiona şi din culpa căsătoria, fiind o variantă privată, preferată în special de către persoanele publice.

Atunci când raporturile dintre soţi sunt grav vătămate. Este una dintre cele mai uzuale modalităţi de divorţ în instanţă. Sunt des întâlnite acele cazuri în care unul dintre parteneri doreşte să obţină o hotărâre de divorţ din culpa exclusivă a celuilalt partener – în special în cazuri de infidelitate/violenţă domestică/vicii/abandon de familie. „În aceste situaţii, partea care introduce cererea de chemare în judecată trebuie să dovedească în faţa instanţei că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi că, deşi a încercat remedierea acestora, nu s-a reuşit. Mai mult, această modalitate este des utilizată şi în cazul divorţurilor cu minori, întrucât prin dovedirea culpei exclusive a soţului pârât în destrămarea căsătoriei, se dovedeşte, de cele mai multe ori, şi faptul că este în interesul superior al copilului ca locuinţa acestuia să rămână la soţul reclamant, iar pensia de întreţinere să fie suportată de către soţul pârât”, mai spune avocatul Titu Eugen Gheorghe. De asemenea, în situaţia în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, soţul din vina căruia se desface mariajul poate fi obligat, la cererea soţului reclamant, la plata unor prestaţii compensatorii menite să compenseze dezechilibrele semnificative pe care divorţul le-ar determina în viaţa celui părăsit.

Divorţ în cazul căsătoriilor de cel puţin 2 ani: Această modalitate de divorţ se adresează în special celor care lucrează în străinătate. „Sunt frecvente cazurile în care unul dintre soţi pleacă în străinătate la muncă şi, după o anumită perioadă, decide că nu mai doreşte să se întoarcă în ţară. În această situaţie, oricare dintre soţi, ulterior trecerii unui termen de cel puţin 2 ani de separare efectivă, poate intenta divorţul. Nu au nicio relevanţă împrejurările în care a avut loc despărţirea şi nici cauzele care au condus la aceasta. Este nevoie doar de două condiţii:să fie vorba de o separare în fapt de cel puţin doi ani şi ambii soţi să fie de acord să pună capăt căsătoriei”, adaugă avocatul.  Instanţa va pronunţa o hotărâre în care va menţiona culpa exclusivă a reclamantului, prezumându-se că acesta îşi asumă eşecul căsătoriei. Într-un astfel de caz însă, reclamantul nu poate solicita plata unei compensaţii soţului pârât, chiar dacă în cauză, căsătoria dintre cei doi ar fi durat mai mult de 20 de ani, întrucât culpa îi va reveni celui care a introdus cererea de chemare în judecată.

Divorţul din motive de sănătate: Depunerea cererii de divorţ în această situaţie se poate face doar de către soţul bolnav. „Această modalitate a fost creată de legiuitor la îndemâna soţului bolnav, care realizează că nu mai poate continua căsătoria din cauza stării de boală. Într-un astfel de divorţ, se vor administra probe privind starea de boală a soţului reclamant, respectiv martori, interogatoriu şi expertiză medicală, iar instanţa va hotărî dacă se poate reţine existenţa bolii invocate şi dacă aceasta chiar determină o imposibilitate  de desfăşurare a vieţii familiale”, explică avocatul Titu Eugen Gheorghe. În acest caz, instanţa nu indică culpa vreunuia dintre soţi.

În general, nu există metodă mai bună sau mai rea de divorţ. Cea mai bună modalitate de divorţ este aceea care se potriveşte cel mai bine în cazul respectiv. Astfel, divorţul pe cale administrativă nu poate fi introdus dacă respectivul cuplu are copii minori, iar divorţul la notar se poate doar dacă soţii se înţeleg bine şi pot decide aspectele separării. “Pe de altă parte, chiar dacă legislaţia în vigoare permite divorţul la notar chiar şi atunci când sunt copii minori la mijloc, consider că un complet de judecători specializat în dreptul familiei se poate pronunţa mult mai bine cu privire la interesul superior al copilului”, concluzionează avocatul Titu Eugen Gheorghe.

Primul pas atunci când o persoană vrea să divorţeze este să ia legătura cu un avocat pentru a beneficia de consultanţă juridică şi pentru a afla care este cea mai bună modalitate de a divorţa. Nu este obligatorie prezentarea la mediator, întrucât instanţa va încerca oricum, la fiecare înfăţişare, împăcarea părţilor. În medie, un divorţ simplu, prin acord, în instanţă se soluţionează cam în 4-6 luni. Întotdeuna un divorţ cu minori va dura însă mai mult decât unul în care la mijloc nu sunt copii, întrucât probele administrate sunt mai multe. Costul unui divorţ în instanţă include: taxa de timbru, pe care reclamatul va trebui să o achite către instanţă şi care variază în funcţie de modalitatea de divorţ aleasă, şi onorariul avocatului.

 

Citește și: