1106 vizualizări 11 iun 2008

În România ultimilor ani, în Bucureşti, în special, se construieşte haotic. Vina, spune arhitectul Marius Marcu-Lapadat, este împărţită, pe fondul inexistenţei unor reguli precise şi fără drept de apel, între clienţi şi arhitecţi. În vreme ce România este una din puţinele ţări europene unde încă se construieşte nerespectându-se nişte standarde, în străinătate există reguli bine împământenite după care se ghidează toată lumea, fără excepţie. De exemplu, pe malul Mediteranei, în sudul Franţei, nu se poate construi decât folosind olane, iar clădirea trebuie să fie albă cu ramele ferestrelor albastre.

Cu alte cuvinte, există o unicitate, o individualizare. „La noi, această diferenţă stilistică este dată şi de limitele influenţei dintre două culturi - europeană occidentală şi orientală. În Occident, s-au trasat mai întâi străzile, iar pe marginea lor s-au ridicat clădiri, pe când în Orient s-a construit mai întâi şi pe urmă s-au format străzile”, explică arhitectul Marcu-Lapadat. „Rupturile care au existat de-a lungul istoriei noastre n-au mai permis păstrarea unor anumite tradiţii şi se face mai greu raportarea la un anumit tip de construcţie. Dacă în Praga un client are un teren în centru, este imposibil ca arhitectul să îi promită că îi face un bloc cu 60 de etaje. Nu are voie, dar e şi de bun simţ când toate în jur au 6 etaje şi sunt cu front continuu”, exemplică arhitectul.

Construcţiile din beton sunt dovada clară a decalajului de cultură şi educaţie. Folosirea unor materiale naturale şi precum şi punerea lor în operă este mai scumpă, iar meşteşugarii şi tradiţiile s-au pierdut. Dovadă sunt Vama Veche şi 2Mai, pe vremuri socotite o alternativă ecologică la viaţa de betoane şi zumzetul urban. Erau căutate casele din chirpici, din lut cu paie, foarte răcoroase vara şi călduroase iarna, case care respiră, cu acoperiş de paie şi pardoseală de lut naturală. Marius Marcu Lapadat spune că acestea s-au pierdut, locurile unde ele existau odată transformându-se astăzi în nişte hidoşenii. Poate că nu e târziu să reluăm tradiţia, dar curând va fi foarte târziu. Se va pierde posibilitatea de a cupla meşteşugarii la asemenea tehnologii şi, din păcate, casa de chirpici a devenit şi foarte scumpă.


Citește și: