1362 vizualizări 11 nov 2016

Deşi poate apărea la orice os, necroza avasculară este cel mai des întâlnită la nivelul articulaţiei şoldului, o incidenţă mare regăsindu-se şi în zona genunchiului sau a umărului. Aproape 90% din cei care sunt diagnosticaţi cu osteonecroză dezvoltă această afecţiune la nivelul capului femural, iar 3% vor suferi de aceeaşi problemă la două articulaţii importante ale corpului, de obicei în combinaţia şold-genunchi. “Pentru a putea trata eficient această afecţiune gravă, trebuie să identificăm factorii favorizanţi. De cele mai multe ori, aceştia sunt descoperiţi în istoricul medical al pacientului. Prezentul ne înfăţişează un tablou complex şi, din păcate, destul de avansat din punct de vedere medical, din cauza faptului că simptomele apar destul de târziu, iar vizita la medic are loc atunci când durerile devin evidente. De obicei, osteonecroza apare în zonele slab vascularizate'', precizează medicul ortoped Vlad Predescu.

Statisticile arată faptul că, din păcate, aproape 50% din pacienţii cu necroză avasculară poziţionată la nivelul şoldului vor suferi de afectare severă a articulaţiei, deteriorare care necesită un tratament chirurgical în aproximativ trei ani din momentul diagnosticării. “Fără un tratament medical adecvat, capul femural se distruge iremediabil în aproximativ doi ani din momentul în care s-a instalat durerea la nivelul articulaţiei'', mai spune medicul Predescu.

Prevenţia în acest caz este oarecum dificil de realizat, în condiţiile în care nu se poate spune cu exactitate care este cauza acestei afecţiuni. ''Totuşi, dacă factorii favorizanţi sunt eliminaţi sau atent monitorizaţi, există şanse mari ca necroza să nu se instaleze. Din acest motiv, tratamentele cu corticosteriozi trebuie luate numai sub îndrumarea medicului şi numai în perioadele prescrise de acesta. De asemenea, consumul de alcool trebuie să rămână în limite rezonabile, iar fumatul complet eliminat'', adaugă medicul Vlad Predescu.

În fazele incipiente, tratamentul este medicamentos, cu scopul de a reporni vascularizarea în zona afectată. ''De obicei, acest tratament poate fi corelat cu unul preventiv, ce constă în menajarea articulaţiei afectate şi evitarea efortului pe o perioadă de câteva luni. În fazele ceva mai avansate (gradul I sau II), intervine tratamentul chirurgical ’’, concluzionează Predescu.

 

 

 

Citește și: