Simona TUDORACHE
3718 vizualizări 23 iul 2016
Burnout-ul propriu-zis nu este clasificat drept boală, dar îl face pe individ să se lupte cu propriile sale trăiri, care pot fi de neînţeles.
 
“Cu toate că derivă din stres, burnout-ul (cunoscut şi ca sindromul arderii complete sau oboseală cronică) este o afecţiune diferită. Stresul este o adaptare a corpului la anumiţi factori externi şi este mai uşor de identificat.  Simptomele burnout-ului se manifestă subtil, mai ales în primele faze ale acestuia. Două stări pot alerta starea de burnout – epuizarea emoţională (invidul este epuizat emoţional, lipsit de energie) şi performanţa redusă (persoana respectivă nu poate duce la îndeplinire obiectivele de la serviciu sau acasă, îi este greu să se concentreze , nu are creativitate)”, precizează neurologul Dan Mitrea.
 
Atunci se recomandă vizita la un specialist pentru a primi tratament împotriva depresiei şi a anxietăţii. “Revenirea se face treptat, pacientul trebuie să fie monitorizat de un psihiatru. În perioada respectivă se recomandă întreruperea temporară a activităţii de muncă.

Sindromul burnout se manifestă în mai multe etape. Acestea au fost descrise de psihologii Freudenberger şi North. Etapele prin care o persoană trece până ajunge la suprasolicitare sunt:
 
1. Nevoia (compulsivă) de afirmare – aceasta apare, în cele mai multe cazuri, la începutul carierei sau după ce o persoană a schimbat locul de muncă.  Individul încearcă să se facă remarcat, să îşi dovedască valoarea la locul de muncă.
 
2. Mai multă muncă. Datorită acestei nevoie mari de afirmare, individul îşi stabileşte obiective înalte care de obicei necesită mult efort.
 
3. Neglijarea nevoilor personale – având în vedere că individul îşi dedică foarte mult din timpul său serviciului, nu mai are timp de familie, prieteni, nu se mai odihneşte, Astfel, nevoile personale trec pe planul secund.
 
4. Apariţia situaţiilor conflictuale – neglijarea nevoilor personale va duce la apariţia situaţiilor conflictuale cu persoanele din jur, individul simte că ceva în viaţa lui nu este în regulă, dar nu poate spune exact ce.
 
5. Reevaluarea valorilor personale – individual ajunge să ignore orice nevoie personală şi nu îşi mai face timp pentru hobby-uri sau micile plăceri ale vieţii.
 
6. Negarea problemelor – oboseala începe să îşi pună amprenta, individul nu mai doreşte să interacţioneze cu oamenii din jur şi devine agresiv.
 
7. Retragerea –persoana se izolează, simte că nu mai are niciun scop în viaţă, îşi pierde speranţa şi îşi găseşte  evadarea în vicii.
 
8. Schimbarea comportamentului – persoanele din jurul individului (familia, colegii sau alte persoane) încep să observe schimbările de comportament.
 
9. Depersonalizare – individul începe să se desconsidere, nu se mai vede valoros sau util.
 
10. Sentimentul de gol interior – pentru a compensa cu faptul că nu mai consideră locul de muncă o plăcere, individul recurge la alte acţiuni care îi pot da o mică satisfacţie pe moment.
 
11. Depresiea – indiferenţa acaparează gândirea individului, devine lipsit de speranţă.
 
12. Burnout – se produce colapsul emotional şi fizic; în astfel de momente apar şi gândurile suicidale; cu toate acestea sunt puţine cazurile în care se şi duce la bun sfârşit planul suicidal”, spune neurologul Dan Mitrea de la clinica Intermedicas.
 
Acest sindrom poate fi prevenit.  "Contează programele individuale oferite de compania în care individul lucrează, dar şi  educaţia acestuia. Câteva sfaturi pentru persoanele care se tem că ar putea suferi de acest sindrom: stil de viaţă sănătos (alimentaţie echilibrată), stabilirea unor limite ale activităţii la serviciu şi pauze de lucru în timpul zilei”, concluzionează specialistul.
 

Citește și: