Ionela SAMOILĂ
6846 vizualizări 6 mai 2012

Pentru restul oamenilor, persoanele care suferă de diverse forme de nanism pot părea anormali din toate punctele de vedere. Pentru familia Johnston, care numără şapte membri pitici, singura diferenţă dintre ei şi ceilalţi o reprezintă mărimea, scrie Daily Mail.

Amber şi Trent Johnson şi cei cinci copii ai lor cu care locuiesc în Georgia, Statele Unite, formează cea mai mare familie care suferă de acondroplazie, o formă de nanism care afectează creşterea extremităţilor. După venirea pe lume a primilor doi copii biologici, cei doi au hotărât să adopte alţi trei.

Ei sunt cei şapte pitici, de la stânga la dreapta: Elizabeth- fiica biologică, Ana- din Siberia, Johan- fiul natural, mama- Amber, tatăl- Trent, Alex- din Coreea de Sud şi Emma- din China

Ei îşi spun “cei şapte pitici din lumea reală”, şi-au acceptat mărimea şi afirmă că “se străduiesc să-şi crească odraslele într-o lume care nu a fost construită pe măsura lor”.

Aceştia au explicat jurnaliştilor americani că în loc să-şi adapteze locuinţa la dimensiunea lor, preferă să păstreze totul la mărimea normală, pentru a-I determina pe cei mici să treacă peste greutăţile din viaţa de zi cu zi.

Trent şi Amber s-au cunoscut la o reuniune a persoanelor pitice, au ieşit împreună timp de patru ani, după care s-au căsătorit. La cinci luni de la nuntă Amber a rămas însărcinată.

Trent provine dintr-o familie de pitici, iar Amber s-a născut într-o familie normală. Ştiau că există o posibilitate ca primul lor copil să se nască normal, însă la 31 de săptămâni de la naşterea lui Jonah au aflat că şi el suferă de acondroplazie.

La început au fost fericiţi să vadă că au un copil de mărimea lor, însă la venirea pe lume a celui de-al doilea copil biologic, Elizabeth, Amber a suferit o traumă când a văzut că şi fetiţa este bolnavă.

Cum amândoi îşi doreau o familie foarte mare, au hotărât să evite supunerea lui Amber la o nouă naşterea traumatizantă şi au ales să adopte copii care sufereau de aceeaşi boală ca şi ei.

Copiii cu nanism sunt adesea maltrataţi în ţările sărace sau daţi spre adopţie, din cauza prejudecăţilor. Aşa că Amber şi Trent au decis să ia acasă încă trei copii din diferite colţuri ale lumii.

Astfel, familiei lor s-au alăturat Ana din Siberia, Alex din Coreea de Sud şi Emma din China.

Prietenii glumesc pe seama acestui lucru şi îi numesc în glumă “Brad şi Angelina ai piticilor”, având în vedere cum au ales să-şi mărească familia.

Familia Johnston nu a apelat la ajutorul statului pentru a adopta şi nici nu primesc ajutor social pentru creşterea copiilor, cu toate că sunt consideraţi persoane cu dizabilităţi.

“Ne descurcăm prin propriile mijloace. Încercăm să facem totul cu propriile forţe”, a spus Trent.

“Sunt convinsă că există şi pitici cu dizabilităţi. Dar noi nu suntem”, l-a completat Amber.

Ea se ocupă de creşterea copiilor şi este implicată în mai multe asociaţii ce ţin de educaţie, cum ar fi Asociaţia mamelor şi profesorilor, respectiv Grupul de cercetaşe.

Trent confecţionează extensii de pedale pentru autovehicule, ca să îi ajute pe pitici să poată conduce şi lucrează ca paznic la un campus universitar din zonă.

Cu toate că oamenii se holbează la ei, membrii familiei Johnston încearcă să ignore aceste lucruri şi să-şi vadă de viaţă. Uneori oamenii se opresc pe stradă şi le fac poze.

Pentru copii este mai greu, deoarece colegii îşi bat joc de ei la şcoală.

Când Elizabeth era în clasa a treia, cârcotaşii o strigau “pitica”. Atunci le-a spus simplu: “Aşa m-a făcut Dumnezeu- aşa mă iubeşte El”.

video platformvideo managementvideo solutionsvideo player

 

 

Citește și: