Florin Badescu
180 vizualizări 6 oct 2011

Savanţii americani au reuşit să obţină celule suşă umane pluripotente prin reprogramarea celulelor adulte epiteliale obţinute din ovocite, o descoperire ştiinţifică importantă, chiar dacă celulele astfel create sunt anormale din punct de vedere genetic, informează AFP.

Celulele suşă embrionare umane au fost numite pluripotente deoarece sunt capabile să se transforme în toate tipurile de celule din organism (miocardice, cerebrale, sangvine etc), iar această capacitate a lor le-a transformat într-o miză deosebit de importantă pentru medicina regeneratorie.

Însă originea lor - embrionii umani din care sunt recoltate sunt distruşi - se loveşte de numeroase considerente de natură etică. De aici şi interesul oamenilor de ştiinţă de a obţine celule suşă cu acelaşi potenţial, dar fără a folosi embrioni umani.

Această încercare a oamenilor de ştiinţă a fost "pătată" de minciuna cercetătorului sud-coreean Hwang Woo-suk, care a pretins, în mod fals, în 2004, că a creat primele celule suşă derivate dintr-un embrion uman clonat.

De atunci, Shinya Yamanaka şi James Thomson au reuşit, în 2007, să reprogrameze pe cale artificială celule adulte diferenţiate, obţinând celule suşă pluripotente induse (iPS). Această metodă a suscitat un interes deosebit în cadrul comunităţii ştiinţifice, însă şi-a arătat limitele destul de repede.

Scott Noggle şi Dieter Egli, de la New York Stem Cell Foundation Laboratory, al căror studiu a fost publicat, miercuri, în revista Nature, a folosit o variantă a tehnicii binecunoscute a clonării, denumită transfer nuclear, care a permis naşterea, în 1996, a oii Dolly.

Schematic, metoda constă în înlocuirea nucleului (care conţine genomul celulei) unui ovocit (ovul) nefecundat cu nucleul unei celule adulte din corp (celulă somatică), de exemplu, cu nucleul unei celule epiteliale.

Obiectivul oamenilor de ştiinţă nu este de a obţine un embrion (clonare reproductivă), ci de a obţine celule suşă purtătoare ale genomului unui pacient, deci susceptibile de a fi utilizate pentru "repararea" unui organ deficitar (clonare terapeutică), fără a declanşa în organism reacţia de respingere a transplantului.

Însă, savanţii au arătat că ovocitele umane astfel manipulate nu se dezvoltau până la stadiul de blastocist, considerat primul stadiu de dezvoltare a embrionului, în timpul căruia sunt recoltate celulele suşă embrionare.

Pentru a înlătura acest obstacol, echipa coordonată de Scott Noggle şi Dieter Egli a introdus într-un ovocit uman nucleul unei celule epiteliale de la un donator adult, conservând şi nucleul ovocitului.

Acest procedeu a permis dezvoltarea celulelor reprogramate până la stadiul de blastocist, însă ele aveau trei copii ale genomului, în loc de două. Savanţii au putut totuşi să extragă din ele două linii de celule suşă pluripotente.

În opinia cercetătorilor, aceste rezultate "demonstrează fezabilitatea reprogramării celulelor somatice pornind de la ovocite umane".

Această abordare "mai are ceva drum de parcurs", comentează revista Nature într-un editorial. "Nu ştim, însă, cum s-ar comporta celulele triploide în ţesuturi. Nimeni nu le considera ca fiind terapeutice în acest stadiu".

Autorii studiului sunt cu toate acestea încrezători în şansele lor de a reuşi să producă o linie de celule suşă pornind de la un embrion clonat diploid - normal din punct de vedere genetice -, aşa cum pretindea Hwang Woo-suk.

În editorialul publicat în revista Nature s-a subliniat faptul că echipa coordonată de Scott Noggle şi Dieter Egli nu a folosit termenul de "clonare", un termen care s-a aflat, la rândul său, în centrul a numeroase controverse.

Citește și: