423 vizualizări 9 dec 2007

Scoliozele congenitale sunt malformaţii ale coloanei vertebrale caracterizate prin defecte de formare, de segmentare (separare) sau mixte. „În majoritatea ţărilor din Europa prevalenţa afecţiunii este de 1 caz la 4.000 de naşteri vii.

Sunt zone geografice în care prevalenţa este mult mai mare, 1 caz la 1.000 de naşteri vii. La noi în ţară, sunt aproximativ 6.000 de persoane cu scolioză congenitală şi au vârsta cuprinsă între 0 şi 60 de ani. Cercetările ştiintifice fundamentale au arătat că substanţele toxice, precum monoxidul de carbon sau administrarea de medicamente antiepileptice în timpul sarcinii la gravidele care suferă de diabet zaharat provoacă apariţia scoliozei congenitale.

De fapt, aceste substanţe produc mutaţii genetice care duc la tulburări de formare sau segmentare. Incidenţa malformaţiei legat de sex are un raport de 1 la 1”, explică prof. dr. Gheorghe Burnei, şeful clinicii de ortopedie din cadrul Spitalului de Copii „Marie Curie” din Capitală.

La 75% dintre copii, malformaţia este evidentă de la naştere

Specialistul mai spune că „defectele acestei malformaţii sunt prezente la naştere în toate cazurile, dar numai la 75% din cazuri sunt evidente la nou-născut sub forma unui trunchi incurbat. În 15% din cazuri deformarea apare în primul an de viaţă şi, în restul de 10%, deformarea este minimă şi apare evidentă după vârsta de 7 ani sau poate rămâne chiar nedecelabilă clinic.

Ca atare, medical neonatolog sau chiar părinţii informaţi şi grijulii pot sesiza deformarea coloanei chiar la naştere sau în primul an de viaţă. Medicul specialist va stabili diagnosticul luând în considerare înălţimea, greutatea, dezechilibrul umerilor, dezechilibrul bazinului şi modificările tegumentare, precum pigmentări anormale şi prezenţa părului în zona lombară.

Trebuie stabilit neapărat potenţialul evolutiv sau rata progresiei şi prezenţa sinostozelor costale (coaste unite) sau agenezia (lipsa) acestora. De aceea, toţi copiii trebuie să facă radiografie, tomografie şi rezonanţă magnetică nucleară. Aceste investigaţii stabilesc tipul anomaliei, localizarea curburii şi prezenţa vertebrelor malformate supranumerare”.

Prof. dr. Gheorghe Burnei mai spune că „este esenţial a se stabili dacă pacientul are insuficienţă toracică restrictivă (torace mai mic) şi hipoplazie pulmonară (plămân mai mic şi nedezvoltat). Prezenţa stenozelor de canal rahidian şi a tulburărilor neurologice instalate recent, de aproximativ 6 ore, impun tratament în urgenţă, indiferent de vârstă”.

În unele cazuri intervenţia chirurgicală este o urgenţă

„Până la vârsta de 1 an este indicat tratamentul kinetoterapeutic şi corsetul, preferabil din material plastic, pentru a preveni accentuarea rapidă a curburii şi a se menţine elasticitatea coloanei. După vârsta de 1 an este indicat tratamentul chirurgical. Acesta este variat, în funcţie de starea pacientului, rata progresiei, gradul deformării şi prezenta malformaţiilor neurologice, în 35% din cazuri; cardiace, în 25% din cazuri; sau urologice, în 20% din cazuri.

Diformităţile minime ce interesează un segment scurt al rahisului se tratează prin fuziune in situ (aplicare de grefe în zona malformată) sau hemiepifiziodeză convexă (suprimarea parţială a creşterii prin scoaterea discurilor). Deformările medii se tratează prin rezecţia (scoaterea) vertebrei cuneiforme şi fixarea coloanei cu şuruburi.

Deformările grave pot duce la moartea copilului. De regulă, o simplă infecţie intercurentă provoacă insuficienţă respiratorie gravă şi deces. Aceasta necesită tratament cu dispozitive speciale, numite VEPTR, care se aplică în partea de sus pe coastă, iar în partea de jos, pe o altă coastă, vertebră sau bazin. Acest dispozitiv împinge pe punctele de sprijin şi produce, în acelaşi timp, mărirea hemitoracelui şi îndreptarea coloanei. Toate aceste tratamente sunt indicate, în majoritatea cazurilor, între vârsta de un an şi 10 ani.

Intervenţiile operatorii sunt complexe şi dificile. În timpul operaţiei pot apărea complicaţii grave, vasculare sau nervoase, şi uneori chiar decesul intraoperator sau imediat postoperator. Cele mai bune rezultate se obţin la copiii operaţi care au vârsta cuprinsă între 1 şi 4 ani”, mai spune şeful clinicii de ortopedie.

„Copii neoperaţi, mai ales cei cu scolioze de peste 70 de grade, au toate organele interne (plămâni, inimă, rinichi etc.) situate anormal şi prezintă la vârste mici insuficienţa respiratorie, tulburări cardiace şi infecţii urinare. De aceea nu se pot integra în mediul şcolar. Aceşti copii au tulburări de absorbţie şi sunt slabi, iar durata medie de viaţă este scazută”, a conchis prof. dr. Gheorghe Burnei.


INFO PLUS

25% dintre copiii cu cocoaşă au malformaţii cardiace

Citește și: