254 vizualizări 28 mar 2010

Timp de 150 de minute, Oana Pellea şi Marius Manole ţin spectatorii ţintuiţi în scaune şi cu ochii îndreptaţi spre scenă. Acolo unde Oscar, băiatul de 10 ani bolnav de leucemie ce trăieşte într-un spital, creşte din poveştile spuse de Tanti Roz, infirmiera care-l îngrijeşte şi care-i devine în timp prieten, părinte şi confesor.

Neîntrecută în născocit poveşti şi jocuri, Tanti Roz, ale cărei multiple faţete sunt şefuite admirabil de Oana Pellea, este cea care-l învaţă pe copil cum să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi cum să-i scrie scrisori lui Dumnezeu ca să nu se mai simtă singur. Ea-i devine ghid lui Oscar într-o viaţă trăită pe repede înainte, printre râsete şi emoţii. Spectatorul devine astfel martorul dezvoltării copilului ce strânge jeleuri roşii ori îşi ascunde caietul de desen, într-un adolescent ce descoperă iubirea pentru Peggy Blue, o altă locatară a spitalului, bolnavă de inimă.

"Frumoasă ca o Albă ca Zapada albastră", Peggy e fata pentru care Oscar se roagă lui Dumnezeu, ca să-i reuşească operaţia, şi tot ea e fata cu care Oscar dansează, ori se căsătoreşte. Pentru că, nu-i aşa, el e acum un bărbat de 30 de ani. Graţie secretului lui Tanti Roz, Oscar parcurge itinerariul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane. În ziua de Crăciun, el moare, iar Tanti Roz îşi recunoaşte minciuna - nu e "o luptătoare de wrestling", aşa cum se autodefinea în faţa lui Oscar, ci un om pe care un băieţel bolnav de leucemie l-a adoptat, fiindcă "el s-a dovedit a fi mai puternic decât toţi ceilalţi".

Despre Marius Manole

Cu acest rol, al infirmierei prieten care-i dezvăluie unui copil adevărul, Oana Pellea revine pe scena de la Bulandra, unde joacă alături de Marius Manole, Antoaneta Cojocaru şi Cristina Cassian, trei actori tineri despre care spune că "poate vorbi cu mare drag ore". "Sunt talentaţi, serioşi şi generoşi", spune Pellea."Sigur că cel mai mult sunt pe scenă cu Marius. Între noi e mai mult decât o comunicare. E o întâlnire. Am senzaţia că joc cu el de foarte mult timp. Că ne cunoştem dintotdeauna. E ca un fel de regăsire".

Despre personajul pe care-l interpretează, tanti Roz, Oana Pellea mărturiseşte că "a început să-i fie drag": "Oricum, are mai multe faţete. Îmi place să cizelez, să şlefuiesc, să mă joc. Sunt în plin laborator şi asta îmi place cel mai mult".

La rol a ajuns după ce a citit cartea. "Mi-a plăcut enorm, dar nu m-am gândit niciodată că se poate monta pe scenă: pe urmă s-a întâmplat să-mi propună trei regizori în acelaşi timp rolul. Şi aşa a apărut Tanti Roz a mea. Meritul mare al regizoarei Chris Simion este că a provocat această întâmplare. Că a vrut să înveţe şi că nu a funcţionat pe orgoliu. E o mare calitate".

De altfel, Oana Pellea spune că această piesă a reprezentat pentru ea o încercare, şi asta datorită subiectului. "Am insistat în toate discuţiile cu colegii din distribuţie şi cu regizoarea că fiind un subiect dramatic, forma trebuie să fie luminoasă şi delicată, şi cu mult umor. Ca lacrima să fie împletită cu râsul. Aşa-i şi-n viaţă", mai spune actriţa.

După hohotele de râs şi momentele reale de emoţie care există în spectacol, piesa e un pariu câştigat.

INFO Unde vezi Oscar şi Tanti Roz

Povestea emoţionantă pusă în scenă de regizoarea Chris Simion şi de scenografa Adina Mastalier, după romanul omonim al lui Eric Emmanuel Schmitt, Oscar şi Tanti Roz, se joacă la Bulandra, la Sala Toma Caragiu. Următoarea reprezentaţie este marţi, 30 martie, la ora 20.00

Oana Pellea despre Tanti Roz, Dumnezeu, condiţia actorului în România şi proiectele sale

- Cum aţi ajuns să vă implicaţi în acest proiect şi să intraţi în pielea doamnei Roz?
Un prieten, Cosmin, mi-a dat cartea să o citesc. Mi-a plăcut enorm, dar nu m-am gândit niciodată că se poate monta pe scenă. Pe urmă s-a întâmplat să-mi propună trei regizori în acelaşi timp rolul. Şi...aşa a apărut Tanti Roz a mea. Meritul mare al regizoarei Chris Smion este că a provocat această întâmplare. Că a vrut să înveţe şi că nu a funcţioat pe orgoliu. E o mare calitate.

- Aţi amintit că « Oscar si Tanti Roz » a fost o încercare. A fost un pariu?
Ştiu eu?, întrebaţi spectatorii. Ei decid. Eu ştiu că mai am mult de lucrat la şi cu Tanti Roz. Ce e important e că am început să-mi fie drag de ea....şi, oricum are mai multe faţete. Îmi face plăcere să cizelez, să şlefuiesc, să mă joc....Sunt în plin laborator...şi asta îmi place cel mai mult.
Am insistat în toate discuţiile cu colegii mei de distribuţie şi cu regizoarea Chris Simion că, fiind un subiect dramamtic, forma trebuie să fie luminoasă şi delicată, şi cu mult umor. Ca lacrima să fie împletită cu râsul. Aşa-i şi- viaţă, nu?

- Cum sunt actorii alături de care jucaţi? Cum s-a petrecut apropierea de echipă?
De 28 de ani de când sunt pe scenă întotdeauna am vorbit despre cei cu care joc cu mare drag. E un obicei pe care îl am de la tata. Şi el vorbea întotdeauna cu drag de colegii săi. Am sesizat că astăzi sunt puţini actori care fac asta ...păcat. Nu cred că poţi exista bine pe scenă dacă partenerul tău e slab. E o prostie să te crezi buricul pământului pe scenă sau în viaţă. Aşa că vorbesc cu un drag enorm de cei trei copii ce mă onorează să joace cu mine - Marius Manole, Antoaneta Cojocaru şi Cristina Cassian. Cine are dubii că generaţia de tineri nu face faţă, să-i vadă pe ei în Oscar. Sunt talentaţi, serioşi şi generoşi. Un dram de noroc să aibă şi au toate ingredientele pentru o carieră frumoasă. Pot vorbi despre fiecare în parte cu mare drag ore....Sigur că cel mai mult sunt pe scena cu Marius. Între noi e mai mult decât o comunicare. E o întâlnire. Am senzaţia că joc cu el de foarte mult timp. Că ne cunoaştem dintotdeauna. E ca un fel de regăsire.

- Tanti Roz învaţă de la Oscar. Oana Pellea de la cine învaţă?
De la toată lumea. De la cine capăt o farâmă de gând bun şi înţelept. Învăţ de la cei ce mă iubesc, de la cei ce nu mă iubesc....

- Tanti Roz e "o luptatoare de wrestling", Oana Pellea cum e?
Tanti Roz nu e luptatoare de wrestling DECÂT pentru Oscar. Probabil că şi Oana Pellea e o luptătoare pentru tot felul de alţii şi altele...pentru principii şi credinţe. Şi din când în când şi pentru ea. Lupta de a rămâne neîntinată de invidii şi răutăţi, e o luptă reală cu sine. Nu există decât lupta cu sine. În rest nu am nimic de împărţit sau de demonstrat nimănui. Iar la atac nu voi răspunde niciodată cu atac. Lupta mea cu mine este să îmi educ capacitatea de iertare şi să-mi cresc doza de umor! Umorul dizolvă prostia şi răutatea....Ştiaţi? E foarte interesant procesul. Recomand studierea lui. E adevărat, trebuie să ai în dotare rezerve mari. Stau încă bine. Mai am rezerve sănătoase de umor.

- Sunteţi o luptătoare pentru sutele de Oscar anonimi, aflaţi în evidenţele fundaţiilor. De ce aţi ales să vă implicaţi în proiecte de lupta anticancer?
Dacă numele meu poate folosi unor campanii înspre ajutorare, înspre construcţia unor structuri, îl dăruiesc cu mare drag. Da, sprijin pe cât îmi e cu putinţă, pe cât mă pot împrăştia în lipsa asta atroce de timp, sprijin tot felul de proiecte pentru ajutorarea copiilor bolnavi de leucemie, a oamenilor bolnavi de cancer, a oamenilor în stadiu terminal pentru a putea trăi fără dureri ultima sută de metri, a oamenilor ce se luptă cu sistemul birocratic medical de la noi. La ce să folosească un nume dacă nu la a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor?

- Personajul dvs din cel mai recent rol pe care-l faceţi la Bulandra are o relaţie specială cu Dumnezeu. Oana Pellea cui "scrie scrisori"?
Vă invit să vedeţi piesa. Iar eu despre mine am tot vorbit în Jurnal. S-o fi plictisit lumea.....mai trebuie să mai şi taci....aşa că mai bine tac.

- În paralel, aţi fost implicată în proiecte culturale internaţionale. Aţi avut un altfel de acces la ele pentru că v-aţi "rupt" de statutul de actor la stat?
Eu sunt liber profesionistă din anul 1999. Am renunţat la teatrul de stat tocmai pentru că aveam prea multe turnee în străinătate. Am învăţat să fac lumină unui spectacol, să fac ilustraţia muzicală, cum se coordonează tehnic un spectacol, sa fac dosare, sa vând spectacole....Îmi place...dacă nu mi-ar fi plăcut nu aş fi făcut-o...e simplu.

- Cum vi s-a schimbat viaţa, din punct de vedere profesional şi financiar, odată cu trecerea la statutul de actor liber profesionist? E diferită de cea a colegilor dumneavoastră de scenă care au rămas "la stat"?
Sigur că ai altă libertate. Este şi o altă voluptate de a juca de exepemlu în patru limbi....Eşti stăpânul tău. Sigur că libertatea se plăteşte. Dar şi succesul se plăteşte. Ce nu se plăteşte în viaţă? Şi e bine asa, e normal.

- Care e condiţia artistului în România comparativ cu cea a breslei în alte ţări? Din experienţele împărtăşite..
Nu-mi place noţiunea de breaslă. Nu ştiu ce înseamnă breaslă. Nu mă simt aparţinând unei bresle, nici măcar unei generaţii...Îmi place să vorbesc depre individualităţi. Nu ştiu să vorbesc despre condiţia artistului.

- Care sunt bucuriile artistului în România?
De unde să ştiu. Întrebaţi-i pe artişti.

- Dar ale Oanei Pellea?
A venit primavăra! Aţi văzut?

- În ce se traduce fericirea pentru dumneavoastră?
În ce se traduce fericirea pentru orice om normal. În să fiu sănătoasă şi să fiu lăsată în pace să-mi pot face treaba cât mai bine. Fericirea e făcută din clipe bucuroase. Din lucruri mici. Din zâmbete. Din ochii de copil ce se uita la tine şi te sărută. Din flori, cer, iubire...

- Va enerveaza ceva? Ce vă dezamăgeşte? Deciziile politice, fiscalitatea, impozitele şi taxele de tot felul?
Mă enervează tot ce nu ţine de normalitate. Agresivitatea, mârlănia, proasta creştere, minciuna, prostia, răutatea.

- Oana Pellea ar accepta vreodată vreo funcţie în stat?
Nu.Politica nu e pentru mine.

- Proiectul la care lucraţi acum este?
În septembrie, altă premieră teatrală care-mi bucură sufletul. Până atunci, să fim sănătoşi.

Citește și: