Simona TUDORACHE
4225 vizualizări 28 iun 2017

„Cei mai multi pacienţi prezintă atât obsesii, cât şi compulsii. Cele mai des întâlnite obsesii: teama de a contracta o boală, de a atinge otravuri, de a nu uita efectuarea unui comportament, de a efectua un comportament imoral. Obsesiile sunt urmate de compulsii sau ritualuri, cum ar fi cele de verificare, ,repetare a unor acţiuni, numărare, ritualul simetriei, adunarea obiectelor, nevoia de confesiune. Pacienţii care manifestă acestă tulburare ajung, de cele mai multe ori, în cabinetele de psihologie datorită anxietăţii, perfecţionismului şi a rigidităţii cu care se confruntă şi pe care nu reuşesc să le gestioneze. O altă problemă cu care se întâlnesc aceştia poate fi depresia cauzată de efectele nevoii de a se controla mereu’’, precizează psihologul Mihaela Ştefănoiu.

Drept urmare, pacienţii ajung să se simtă copleşiţi şi lipsiţi de bucuria vieţii. Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă  îşi dau seama că temerile lor nu sunt pe deplin realiste, însă nu reuşesc să nu le mai efectueze.

„Frica de întuneric poate fi o tulburare asociată, ce manifestată prin fobia de întuneric sau nictofobia. Dacă o persoană se află într-un mediu securizat şi manifestă un gând obsesiv de pericol şi nesiguranţă sau un comportament repetiv, aprinde lumina în toate camerele să se asigure că nu este nimeni în casă, se poate vorbi de manifestări din sfera tulburării obsesiv-compulsive. Aceste temeri pot fi alimentate şi de anumite evenimente neplăcute trăite, de un comportament al părinţilor în cazul copiilor care nu au dormit niciodată singuri şi nu se pot deprinde cu acest obicei, pot fi patologii organice asociate, cum ar fi astmul (frica de a nu avea o nouă criza de astm), sau din alimentarea legendelor legate de existenţa fantomelor şi a spiritelor malefice”, mai spune specialistul de la clinica Regina Maria.

În cazul în care persoana care trece prin aceste momente de panică nu se află într-un proces terapeutic, poate apela la “distragere” pentru a întrerupe şirul gândurilor negative care duc la instalarea anxietăţii.  „Această medodă este utilă doar până în momentul învăţării tehnicii conceperii răspunsului raţional sub îndrumarea unui terapeut, deoarece această încercare de distragere a atenţiei se poate transforma în compulsie la un pacient cu tulburare obsesiv-compulsivă. În momentele de panică se poate apela si la controlul respiraţiei, dar şi la orice alta metodă de relaxare”, mai spune specialistul.

Tratamentul medicamentos poate reduce starea de anxietate şi poate ameliora semnificativ simptomatologia depresivă a pacientului, însă studiile au arătat în repetate rânduri că, după întreruperea tratamentului, în 95% dintre cazuri pacienţii ajung la recădere. „Intervenţiile terapeutice induc o ameliorare considerabilă şi îmbunătaţesc calitatea vieţii pacientului, însă nu le elimină în totalitate. Simptomatologia acestei patologii poate fi ameliorată, poate fi îmbunătăţit modul de a gestiona şi rationaliza gândurile obsesive, însă simptomele nu pot fi eliminate complet. Este absolut normal ca, din când în când, să avem gânduri neplăcute. Comportamentul este determinat de gândurile noastre. Mintea umană este un mare magician, ajunge să se amagească pe ea însăşi”, mai spune psihologul  Mihaela Ştefănoiu.

 

Citește și: