Simona TUDORACHE
2886 vizualizări 7 aug 2017

De ce devin oamenii posesivi. Sentimentele pe care le ascunde gelozia

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, gelozia partenerului ne face, de cele mai multe ori, să ne imaginăm că suntem iubiţi, însă, în acest context, aceasta se confundă cu iubirea, iar dragostea mult dorită se transformă într-o luptă fără învingători.

„Gelozia vine pur şi simplu din teama persoanei că nu are valoare de una singură. Cu cât persoana este mai puţin capabilă să-şi găsească ea însăşi protecţia necesară şi cu cât încrederea în sine este mai mică, cu atât creşte nesiguraţa, teama de abandon şi implicit apare gelozia, caracterizată prin nevoia puternică de a menţine partenerul cât mai aproape, pentru protejarea propriei porţii de afecţiune. Relaţia tradiţională oscilează între afecţiune şi dominare, din păcate, doi poli incompatibili pentru construirea unei relaţii reale. Cu alte cuvinte, gelozia seamănă aparent foarte mult cu iubirea, dar, în realitate, este un frate vitreg malefic, cu caracteristici diametral opuse”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

De multe ori, în relaţie, posesia predomină în detrimentul afecţiunii, iar puterea în detrimentul iubirii. Dragostea se amestecă cu: 

1. Teama – „Dacă nu eşti lângă mine, nu mă simt protejat/ă”

2. Morala – “Datoria ta este să te ocupi de mine/casă/familie"

3. Şantajul - „Voi muri sau mă voi sinucide dacă…”

4. Ameninţarea – “Dacă nu eşti cum vreau eu/cu mine, ai să vezi tu/ vei plăti scump”

5. Culpabilizarea - „Dacă iubeşti şi pe altcineva, înseamnă că nu mă iubeşti pe mine!”

6. Mânie/furie – “Dacă mă supăr şi reacţionez, celălalt se sperie şi nu mai pleacă”

7. Luarea de ostateci - Copiii sunt de obicei cei prinşi la mijloc

8. Ideologia - „Pentru că ne iubim, trebuie să facem totul împreună”

9. Autoritatea - „Nu ai voie să faci/ai ceva fără mine”

10. Suferinţa - „Nu mai pot să dorm din cauza celuilalt”

11. Boala - Anxietate, depresie, atacuri de panică, somatizări

12. Forţa/agresivitate - partenerul este reţinut prin violenţă verbală şi/sau fizică, imobilizare, încuiatul uşii, interzicerea accesului la maşină, bani, telefon sau orice alt mijloc de a lua legatura cu exteriorul

Psihologul Laura Maria Cojocaru crede că fidelitatea este înţeleasă de multe ori greşit”

„Cuvântul fidelitate provine de la grecescul „fides”, care înseamnă încredere. Ca orice lucru în acesta lume, şi fidelitatea comportă două aspecte: cel pozitiv - încrederea reciprocă şi cel negativ, pervertit, în care fidelitatea devine sinonimă cu abstinenţa, represiunea, limitarea şi detenţia’’, precizează specialistul. Atunci când se accentuează doar aspectul negativ, cuplul devine o închisoare, un loc al reprimării, iar partenerul de viaţă se transformă într-un inamic. „Mulţi oameni suferă de singurătate doar din cauza limitelor determinate de educaţia primită, de condiţionările cauzate de unele concepţii de viaţă preluate de-a valma, pentru că, în acest caz, cuvintele „te iubesc” deviază de la sensul lor pur şi minunat şi devin doar temeri şi „închisori” pentru celălalt. Auzim mult prea des expresii de genul: „mă tem că tu nu mă iubeşti”, “„„te iubesc dacă şi tu mă iubeşti”, „te iubesc dacă eşti perfectă’’ etc. Atunci când „te iubesc” înseamnă „mă iubesc aşa cum sunt şi te iubesc aşa cum eşti“, putem vorbi cu adevărat de iubire, pentru că fidelitatea faţă de celălalt începe cu cea faţă de tine însuţi, pentru că liniştea ta este asigurată cu adevărat doar atunci când pot să-ţi satisfaci tu însuţi aspiraţiile şi atunci este minunat să-ţi doreşti şi să poţi împărţi asta cu partenerul/a. Atunci când tu însuţi te apreciezi, te iubeşti, te respecţi, eşti sensibil la tot ceea ce te înconjoară, atunci poţi iubi cu adevărat viaţa şi oamenii, atunci poţi cu adevărat să construieşti o relaţie cu o persoană aflată în aceeaşi dispoziţie. O astfel de dragoste cunoaşte foarte rar decepţia şi disperarea, atâta timp cât amâdoi se îngrijesc de creşterea ei, fiecare însă rămânând el însuşi”, adaugă psihologul Laura Măria Cojocaru. 

 

Citește și: