Ioana NICOLESCU
1103 vizualizări 14 mai 2011

De ce ţările din estul Europei investesc milioane de euro pentru a pregăti un număr muzical care să le reprezinte la Eurovision sau de ce unele state dau punctajul cel mai mare vecinilor (ţările baltice, Scandinavia)? Un grup de cercetători, intelectuali, sociologi şi academicieni încearcă să răspundă la aceste întrebări, în cadrul primului studiu academic despre Eurovision, informează Spiegel online.

Un grup de intelectuali şi profesori de teatru şi spectacol de la Universitatea din Warwick şi de la Universitatea din Londra au lansat un proiect prin care analizează impactul pe care Eurovisionul l-a avut asupra societăţii, după căderea Cortinei de Fier. Ei iau în calcul mai multe aspecte socio-culturale ale Eurovsionului. Spre exemplu, de ce ţările învecinate îşi acordă una alteia cel mai mare punctaj sau cum de s-a ajuns ca ţări care nu fac parte din Europa să poată participa la concurs. În timpul Războiului Rece, la Eurovision participau 25 de ţări, acum sunt peste 43.

"Eurovisionul este o arenă la baza căreia stă identitatea naţională dar şi cea europeană. Este un eveniment care încearcă să definească frontierele şi limitele Europei", spune Gluhovic, cercetător în cadrul proiectului. "Prima întrebare care mi-o pun oamenii este de ce participă şi Israelul, Rusia, Azerbaidjan sau Georgia" spune Fricker, coordonatoarea proiectului. Diversitatea geografică a Eurovisionului se datorează organizatorului evenimentului - the European Broadcasting Union, care nu are nici o legătură cu Uniunea Europeană şi lasă orice naţie membră a ei să participe cu un cântec în concurs. În trecut ţări precum Maroc sau Kazakhastan au concurat la Eurovision.

Şefa echipei de cercetători este Karen Fricker, lector în teatru contemporan la Royal Holloway, Universitatea din Londra. Ea a făcut echipă în 2008 cu Milija Gluhovic, asistent la catedra de teatru şi spectacol a Universităţii din Warwick. Împreună au lansat un proiect intitulat "Concursul Eurovision al Noii Europe" ("The Eurovision Song Contest of New Europe"). Proiectul a primit fonduri de la guvernul britanic în valoare de 35.000 de lire sterline (40.000 de euro), fiind primul studiu academic asupra Eurovisionului. În cadrul proiectului, au avut loc la Düsseldorf, în Germania, şi o serie de ateliere în săptămâna de dinaintea concursului de anul acesta. O carte de eseuri cu observaţiile intelectualilor va fi publicată în scurt timp.

"Nu înţeleg cum a putut mediul academic să nu observe că Eurovisionul înseamnă 56 de ani de istorie culturală şi muzicală a Europei", spune Fricker, citată de Der Spiegel. Proiectul a adunat o seamă de oameni ştiinţă care încearcă să explice rolul pe care îl are Eurovisionul în Europa în ultimii 20 de ani.

Cercetărorii mai analizează şi fenomenul imigranţilor veniţi din est în Europa Occidentală, dar şi alte "trenduri" care au schimbat societatea europeană. Gluhovic scrie şi despre diferenţele dintre est şi vest. În imaginaţia culturală occidentală, Europa de Est a rămas un loc misterios, sălbatic, plin de influenţe orientale. Pe de altă parte, ţările din est investesc foarte mult în Eurovision ca într-un mod de a arăta lumii că sunt şi ele pe acelaşi palier şi că nu sunt atât de diferite pe cât îşi închipuie vesticii, au arătat oamenii de ştiinţă.

Ei încearcă să explice de ce concursul atrage un public homosexual atât de numeros. "Eurovisionul este strălucitor, este un spectacol care are destulă istorie în spate, îi atrage pe oameni. Multe dintre aceste acte muzicale înseamnă un nou talent descoperit, cineva care iese din umbră în lumina reflectoarelor şi uimeşte lumea cu ce poate să facă. Ideea că poţi să reuşeşti, să depăşeşti toate obstacolele, să ieşi în public, să fii cea mai stralucitoare şi populară persoană este o poveste foarte atrăgătoare pentru homosexuali", explică Fricker.

Citește și: