Simona TUDORACHE
2788 vizualizări 28 ian 2017

Obturaţiile (plombele), lucrările protetice incorecte, aparatele ortodontice şi, nu în ultimul rând, tartrul dentar favorizează apariţia bolii parodontale. “De asemenea, bolile generale, alte afecţiuni din sfera bucală, igiena deficitară sau fumatul se numără printre posibilele cauze.Toţi aceşti factori amplifică boala parodontală. Bacteriile ataşate între gingie şi dinte produc o resorbţie a osului, care “dezbracă rădăcina dintelui, produc mobilitatea acestuia şi pierderea lui în timp”, precizează  stomatologul Răzvan Boaberis pentru Gândul.

De regulă, problemele debutează într-o formă superficială (gingivita), în care osul nu este afectat. “Gingivita se manifestă prin sângerari spontane sau sângerari ce apar în timpul periajului, miros neplacut al gurii, durere sau mâncarime a gingiilor. În acest stadiu, boala este reversibilă şi poate fi trată prin detartraj şi o îmbunătaţire a igienei orale. Netratată, această formă precede boala parodontală”, adaugă specialistul.

În acest caz, tratamentul este unul complex. “La prima consultaţie se va realiza un istoric medical pentru identificarea factorilor de risc ai bolii (fumat, diabet zaharat etc.), se va examina ţesutul gingival şi se va consemna gradul de inflamaţie al acestuia. Măsurarea adâncimii cu ajutorul unei sonde parodontale gradate este necesară pentru a putea analiza stadiul îmbolnăvirii.

Pe lângă examen clinic este nevoie de o investigaţie radiologică, care constă în realizarea unei radiografi panoramice, care ne va indica eventuala pierdere osoasă. Astfel, pe baza examenului clinic şi a interpretării radiologice, medicul poate preciza gradul de severitate al bolii parodontale şi posibilităţil de tratament”, subliniază medicul Răzvan Boaberis pentru Gândul.

În faza incipientă a bolii, tratamentul este nechirurgical şi constă în:

1.Detartraj - eliminarea blocurilor de tartru dispuse supragingival şi subgingival.

2. Netezirea rădăcinilor - nivelarea reduce depunerile ulterioare ale tartrului.

3. Folosirea de substanţe cu antibiotic- apă de gură, geluri, care se introduc în spaţiile dintre dinte şi gingie sau în buzunarele formate dupa curăţarea profundă.

“Reuşita tramentului ţine foarte mult de cooperarea pacientului. Acesta trebuie să înţeleagă importanţa şi necesitatea vizitelor regulate la medicul stomatolog (cel puţin o dată la 6 luni) pentru detartraj, chiuretaj subgingival şi realizarea unei imagini radiologice prin care să fie monitorizat stadiul bolii.

Pe parcursul tratamentului, pacientul trebuie să fie bine instruit pentru menţinerea igienei orale:

1. Periajul dinţilor de 2 ori pe zi şi clătirea gurii după fiecare gustare.

2.  Ultilizarea aţei dentare.

3. Utilizarea apei de gură pentru reducerea încărcăturii bacteriene.

4. Folosirea unei periuţe moi, care trebuie înlocuită după 3-4 luni de întrebuinţare.

5. Folosirea unei periuţe electrice (este mult mai eficientă în îndepărtarea plăcii bacteriene) dar si a unui duş bucal ( favorizeaza masajul gingival care conduce la o vascularizaţie mult  mai bună a ţesutului gingival).

„În fazele avansate ale bolii, tratamentul nechirurgical şi buna igienă nu sunt suficiente, aşa că se recurge la tratamentul chirurgical”, concluzionează medicul stomatolog.

Citește și: