219 vizualizări 30 aug 2007

Din Oaş pleacă multe drumuri, iar la capătul fiecăruia găseşti tărâmuri unde ai vrea să-ţi faci o casă. Nu vrei camere multe, că nu eşti poliţist. Puţine, dar cu un pridvor larg, unde să-ţi umpli pieptul de aer pur şi simplu, să priveşti stelele. Iar în Ţara Oaşului ţi se prăvălesc în cap, dar nu te doare, te mângâie numai.

Ţara Oaşului, cu tot cu depresiunea ce-o înconjoară, e mititică, dar bine înfiptă în solul turistic al ţării. Între munţii Oaş şi Gutâi, cu tot cu ramificaţiile aferente, măsori vreo 600 de kilometri pătraţi. Ce-i drept, ar trebui să fie rotunzi, că aşa sunt culmile, ca nişte ouă gigantice. Dar ar fi pleonasm.

Din Negreşti-Oaş, pe unde-ai lua-o, totul e o zonă turistică de calitatea aurului. Oricum, în zona vulcanică au fost descoperite minereuri aurifere, dar şi importante resurse de materiale de construcţii, din care trebuie amintită bentonita, argila-leac pentru stomac, dar şi soluţie pentru tratarea vinului. Că aşa e Ţara Oaşului: ca un vin sprinten.

Zona zero a turismului sătmărean e Luna Şes, situată la baza vârfului Pietroasa. Aşa au numit-o autorităţile, când s-a întocmit dosarul de finanţare pentru bani comunitari – drum, poduri, alimentare cu apă, acces spre pârtia de schi de 1800 de metri care are-n vârf Sfinxul Oaşului, o rocă vulcanică ciudată. Şi de-aici, oriunde ai pleca dai de-o bisericuţă din lemn, deşi în Oaş nu-ţi trebuie construcţii să zici “Tatăl nostru”. Toată zona e un templu în aer liber de o frumuseţe ce te face să vorbeşti în şoaptă, ca să nu trezeşti muntele. Între Satu Mare şi Negreşti-Oaş, altă zonă de agrement: complexul Mujdeni. Pe malul barajului ai condiţii de cazare clasa întâi, piscină acoperită şi o bucătărie recomandată şi posesorilor de gastrite. Asta deoarece aici, bucatele îţi intră în stomac cu emoţie, dar te cureţi de stres privind în zare.

Unde mai poţi s-o-ntinzi? Spre Călineşti Oaş, unde e tot baraj şi lac de acumulare, iar pădurea e atât de verde încât pare că pe apă sunt milioane de broaşte. Dar sunt numai copacii care-şi privesc trunchiurile. După ce ţi-ai dezlipit privirile de ei, îţi aduci aminte că ai o undiţă cu tine. Şi se-nfing în cârlig, ca la concurs, ştiuci, bibani, şalăi şi somni. Mai aproape de oraş e Valea Măriei, o staţiune fixată în mijlocul pădurii. Are de toate şi e ieftin. Şi are şi indicatoare. De exemplu, dacă vrei la băi, ajungi şi acolo. La Băile Puturoasa. Izvoare sulfuroase recomandate pentru reumatism, care două zile îţi întorc corpul pe dos şi te dor toate alea, dar apoi ţi-l pun la loc.

Că asta-i menirea Oaşului, în general: să te rupă în bucăţi de-atâta farmece (ce Harry Potter?), pentru a te pune la loc pe picioare, ca să ajungi întreg la birou. Cu amintirea mănăstirilor mândre ca nişte bătrâne înţelepte cu multe poveşti, a cimitirului vesel, a caselor din Certeze şi a oamenilor locului, ai un set de baterii noi fabricate în România. Care uneori, e chiar surprinzătoare!

Citește și: