Adriana Stanca
1493 vizualizări 19 oct 2013

La intersecţia străzilor Alexandru D. Xenopol cu Pictor Arthur Verona, la doar câţiva paşi de parcul Grădina Icoanei, o biserică mică, din cărămidă roşie, aminteşte de suburbiile Londrei. Lăcaşul cu hramul Învierea Mântuitorului este singurul din România dedicat anglicanilor, iar duminică îşi va sărbători centenarul.

Evenimentul ce marchează împlinirea a 100 de ani de când, datorită reginei Maria, soţia regelui Ferdinand, a fost pusă piatra de temelie a bisericii, l-a adus în România pe Episcopul John Flack, din Marea Britanie. Duminică, începând cu ora 10:00, acesta va ţine o slujbă specială, în prezenţa ambasadorului Marii Britanii la Bucureşti, Martin Harris, dar şi a altor doi episcopi care au slujit la biserica anglicană din Capitală în trecut.

„Vom sărbători acest mare eveniment printr-o liturghie, aşa cum se întâmplă în fiecare duminică, numai că vom adăuga mai multe rugăciuni speciale”, a explicat Episcopul John Flack pentru gândul, arătând că sunt aşteptaţi să participe atât englezi, cât şi români.

Foto: Gândul//Octav Ganea

În Bucureşti, comunitatea de englezi anglicani a început să ţină slujbe încă din prejma anului 1860, însă, la vremea respectivă, pentru că nu exista o biserică, totul se petrecea într-o încăpăre a sinagogii de pe strada Olteni, nr. 45. Abia după anul 1900, la iniţiativa reginei Maria a României, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, au început să fie adunate fonduri pentru construirea bisericii.

Astfel, după ce terenul din apropierea parcului Grădina Icoanei a fost dăruit Coroanei Britanice, a fost pusă şi piatra de temelie la fundaţia bisericii anglicane. Construcţia acesteia a început în anul 1913, după planurile arhitectului Victor Ştefănescu, însă izbucnirea Primului Război Mondial a îngreunat lucrările. Aşadar, abia în 1922 a fost oficiată aici prima slujbă, în duminica Paştelui.

De atunci, în biserică s-au ţinut slujbe în mod constant – inclusiv căsătorii şi botezuri -, excepţie făcând perioada 1940-1944, când Bucureştiul a fost ocupat de germani. Mai târziu, odată cu instalarea regimului comunist în România, biserica anglicană din centrul Capitalei a întâmpinat din nou o perioadă mai dificilă.

Foto: Gândul//Octav Ganea

„În primii ani de la venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, exista o relaţie de bună prietenie cu Guvernul britanic, astfel că şi locul acesta a fost oarecum protejat”, a povestit Episcopul Flack. „Apoi însă, în anii ’80, lucrurile s-au schimbat. Comunismul a fost o perioada grea pentru această biserică, pentru că era foarte dificil să fie aduşi aici preoţi. Nu aveau locuinţă, ci erau nevoiţi să vină în România singuri, fără familie, şi să stea efectiv într-o cameră mică a bisericii. Dar mulţi au venit totuşi şi astfel biserica a rămas deschisă”, a adăugat el, amintind de eforturile făcute de capelanul Robert Braun.

Acesta din urmă povestea că, deseori, duminica, echipaje ale securităţii se poziţionau în faţa uşilor bisericii şi îi fotografiau pe aceia care participau la slujbă. Dacă printre ei se aflau şi români, aceştia riscau să îşi piardă slujbele, locuinţele sau chiar să fie arestaţi.

„Lucrurile s-au schimbat după Revoluţia din 1989”, a explicat Episcopul Flack. „Acum, congregaţia de aici este foarte dedicată, responsabilă, foarte unită. Este nevoie de asta pentru a menţine biserica pe picioare”, a completat el.

Foto: Gândul//Octav Ganea

Biserica anglicană din Bucureşti aparţine de Dioceza Europei şi se află în subordinea Arhideaconului pentru Europa Centrala, cu sediul la Viena. În fiecare duminică, se ţin slujbe şi, uneori sunt organizate şi diverse evenimente destinate strângerilor de fonduri. Majoritatea celor care contribuie cu bani la întreţinerea lăcaşului sunt expaţi.

„Biserica aceasta este totodată un loc bun de întâlnire pentru englezii din Capitală şi nu numai”, a arătat Episcopul John Flack.

În plus, biserica găzduieşte şi „Şcoala de Duminică”, cursuri la care copiii învaţă, prin joc, despre anumite simboluri religioase, citesc pasaje din „Biblia pentru copii” şi sunt ajutaţi să desluşească tainele pildelor sau parabolelor.

„Există aici o bibliotecă cu multe cărţi, multe dintre ele conţin cântece religioase. În biserica anglicană se cântă mult, iar ei pot învăţa asta”, a explicat Episcopul pentru gândul. Admite însă că generaţiile s-au schimbat mult de-a lungul timpului în ceea ce priveşte aplecarea către religie.

„Oamenii sunt mult mai puţini religioşi în vremurile de azi. Tinerii ştiu tot mai puţine lucruri despre biserică şi religie, pe când noi am crescut cu aceste învăţături”, spune el. „Spre exemplu, chiar în Anglia, sunt mulţi oameni care vorbesc despre biserica <lor>... spun <biserica mea> sau <biserica noastră>, dar ei, de fapt, nu prea merg la biserică.”

Cu toate acestea, Episcopul Flack se arată deschis către schimbare şi acceptarea unor subiecte considerate tabu de alte feţe bisericeşti. Discuţiile despre căsătoriile între homosexuali sau lesbiene, o problemă controversată încă, nu mai sunt pentru acesta atât de delicate.

„Personal, eu nu am nicio problemă cu căsătoria între persoanele de acelaşi sex. Dar sunt conştient că sunt mulţi care au. Cred totuşi că în curând acest lucru se va întâmpla, va fi acceptat. Chiar noul Papă, Francisc, este mult mai deschis faţă de predecesorul său, iar eu cred că acesta este un semn bun. Chiar el a spus că nu este el în măsură să judece persoanele homosexuale”, spune Episcopul, admiţând că există totuşi anumite aspecte care trebuie luate în calcul.

„Cred că limbajul pe care îl folosim în slujbele dedicate căsătoriei dintre bărbat şi femeie nu este potrivit pentru căsătoria între persoanele de acelaşi sex. Cred că avem nevoie de un alt limbaj pentru asta.”

De asemenea, se declară întru de acord şi cu hirotonirea femeilor ca preot, acceptată deja de aproape 20 de ani. Dezbaterea despre posibilitatea ca ele să poată deveni episcopi este însă mai complicată din anumite puncte de vedere, spune el.

„La început multora le-a fost dificil să accepte o femeie-preot, însă, cu timpul, acest lucru s-a schimbat aproape peste tot. Oamenii s-au obişnuit cu ideea. Mulţi dintre cei care s-au opus şi-au schimbat opinia după ce au cunoscut o femeie cu o astfel de funcţie şi şi-au dat seama că este în regulă. Este vorba de a experimenta noul”, a explicat Episcopul Flack. „De aceea acum, în Anglia, se duce o dezbatere puternică referitoare la posibilitatea ca femeile să poate fi şi episcopi. Trebuie totuşi să ne gândim că, pe de altă parte, o astfel de schimbare ar complica puţin şi relaţiile cu Biserica Ortodoxă şi cea Catolică”, a adăugat acesta.

Foto: Gândul//Octav Ganea

De altfel, noul lider spiritual al Bisericii Anglicane, Justin Welby, declara anul trecut că că instituţia va include în cele din urmă femei-episcop, în pofida respingerii acestei măsuri de către Sinod.

În noiembrie 2012, Sinodul General al Bisericii Anglicane - alcătuit din trei corpuri: Camera Episcopilor, Camera Clerului şi Camera Laicilor - a votat în defavoarea legislaţiei care ar fi permis o astfel de schimbare. Pentru ca propunerea să treacă, era nevoie ca aceasta să fie susţinută prin votul a două treimi din membrii fiecărei camere. Astfel, în timp ce în Camera Episcopilor propunerea a fost susţinută cu 89,79% dintre voturi, iar în Casa Clericilor a primit 76,68% dintre voturi, între laici nu a reuşit atunci să atingă pragul necesar.

Dezbaterile pe această temă au fost însă reluate şi continuă să se desfăşoare, o nouă sesiune de vot fiind aşteptată abia în noiembrie 2015.

Pe de altă parte, în Australia, Noua Zeelandă, Canada şi Statele Unite ale Americii există deja episcopi de sex feminin. De asemenea, în luna septembrie a acestui an, Reverendul Pat Storey a devenit prima femeie din Irlanda hirotonită ca Episcop.

 

 

 

Citește și: