Gandul
180 vizualizări 13 nov 2019

După cum ne-a obişnuit, autorul ne propune o privire incisivă asupra guvernării în toate provinciile României Mari, după Primul Război Mondial. Demagogia, abuzurile statului, corupţia clasei politice, proasta guvernare – deşi par titluri extrase din emisiunile canalelor de ştiri de astăzi –, sunt teze ale lucrării de faţă, concluzii susţinute cu argumente şi dovezi incontestabile. Este pentru prima dată în istoriografia română când este avansată şi probată, după o metodologie sociologică care pretinde capacitatea de a asigura reprezentativitatea statistică la nivel naţional, ipoteza ştiinţifică privind proasta guvernare românească din perioada interbelică, văzută de mulţi drept o autentică Epocă de Aur. Astfel, Bogdan Bucur demonstrează că, din cercetările monografice realizate de Şcoala Sociologică de la Bucureşti, România Mare a guvernat mai prost Basarabia, Bucovina, Banatul şi Transilvania decât Rusia ţaristă şi Austro-Ungaria. Chiar şi în Transnistria – aflată sub temporară ocupaţie militară antonesciană (între 1941-1944) – administraţia românească a fost mai slabă decât cea sovietică precedentă, în percepţia populaţiei autohtone. Totuşi, autorul precizează răspicat limitele teoretice şi metodologice până la care sunt valabile principalele ipoteze ale cărţii sale.

În prefaţa lucrării, academicianul Ioan-Aurel Pop menţionează că „istoricul Bogdan Bucur a realizat o cercetare profesionistă, bazată pe rigorile «meseriei de istoric» (Marc Bloch)”. Preşedintele Academiei Române ne invită „să ne privim în oglindă din când în când, cu spirit de echilibru şi cu realism, fără să ne autoflagelăm sau să ne măgulim singuri, deoarece cunoaşterea veridică a vieţii trecute ne poate ajuta realmente să ne organizăm mai bine prezentul”.

În partea finală, autorul recunoaşte că „am trudit la redactarea şi perfecţionarea acestei lucrări timp de 10 ani [...], din dorinţa ca România postdecembristă, care este patria mea, să încerce să nu mai repete erorile înaintaşilor. Ştiu că acest lucru nu se întâmplă. Dar această iluzie, de care sunt conştient, m-a determinat să perseverez. De altfel, nu doar în ţara noastră, ci pretutindeni, aproape nimeni nu învaţă din greşelile celorlalţi. Sunt necesare calităţi intelectuale excepţionale, imaginaţie sociologică (după Charles Wright Mills), rafinament cultural şi sensibilitate istorică, pentru o asemenea capacitate, cu care puţini oameni sunt înzestraţi. Totuşi, consider că sacrificiul românilor care şi-au pierdut viaţa pentru integritatea teritoriului naţional (în cele două războaie mondiale) sau pentru libertate politică şi revenirea la democraţie (în decembrie 1989) trebuie respectat şi omagiat, în primul rând, prin bună guvernare, lucru de care n-am avut parte, din nefericire, aproape niciodată în istorie”.
Bogdan Bucur este lector universitar la Departamentul de Sociologie al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Admi¬nistrative (SNSPA Bucureşti). Este autorul bestsellerului Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri (Bucureşti, Editura RAO, 2017) şi al volumului Jean Pangal, documente inedite: 1932-1942: contribuţii la analiza reţelelor socia¬le istorice (Bucureşti, Editura RAO, 2016). Ambele lucrări sunt multiplu premiate şi citate.

Sociologia proastei guvernări în România interbelică va fi lansată în cadrul Târgului Internaţional de carte Gaudeamus, pe 23 noiembrie, la ora 13.00, la standul Editurii RAO.

„Îndată după terminarea Marelui Război, România Întregită se prezenta publicului în toată splendoarea-i contradictorie. Pe de o parte, ţara se confrunta cu o „scumpete nemaipomenită a preţurilor“ (Bacalbaşa, 2019, 4). În chiar primele luni ale anului 1919, criza alimentară din Vechiul Regat a provocat o rată înspăimântător de mare a mortalităţii infantile2. Până şi în Bucureşti, mărfurile de strictă necesitate, precum pâinea sau carnea, lipseau cu desăvârşire sau erau raţionalizate draconic. Un mic la colţul străzii a ajuns să coste 1 leu, iar o fleică de porc la grătar 9 lei, preţuri considerate prohibitive de către populaţia mahalalelor care frecventa birturile obscure, dar vesele, ale capitalei, întrucât erau de până la 10 ori mai mari decât înainte de declanşarea primei conflagraţii mondiale, iar cârciumarii nu-şi mai permiteau să întreţină şi tradiţionalele formaţii de ţigani lăutari” (Fragment din Sociologia proastei guvernări în România interbelică)

 

Bogdan Bucur este lector universitar la Departamentul de Sociologie al Facul­tăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Admi­nistrative (SNSPA Bucureşti). Este autorul bestsellerului Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri (Bucureşti, Editura RAO, 2017) şi al volumului Jean Pangal, documente inedite: 1932-1942: contribuţii la analiza reţelelor socia­le istorice (Bucureşti, Editura RAO, 2016). Ambele lucrări sunt multiplu premiate şi citate.

Citește și: