131 vizualizări 20 ian 2007
Iubirea nu se reduce, asa cum sustineau pana acum oamenii de stiinta, la un simplu lant de reactii chimice. Aparent, toate zicalele populare care fac legatura intre inima si iubire sunt corecte, spun acum oamenii de stiinta: nu iubim cu mintea, care in cazul acestui sentiment este doar un intermediar, ci cu... inima. Oricat ar parea de ciudat ca acest organ anatomic este responsabil de aspectul sentimental, inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste, scrie Le Figaro. Ea este initiatorul al iubirii. Este exact ce spuneau inteleptii Antichitatii, in frunte cu Aristotel, care credea ca inima este in centrul absolut. Abia in secolul al XX-lea, iubirea se va "cerebraliza" si va deveni o emotie creata in intregime si controlata de creier. Eroare. Sentimentul amoros rezulta, arata ultimele investigatii, in urma unei interactiuni complexe intre creier si inima. Inima nu este reflexia a ceea ce decide creierul, ci are, ea insasi, un soi de "creier" - cateva zeci de mii de neuroni proprii capabili sa influenteze creierul transmitandu-i informatii "interne". Inima dispune, de asemenea, de rezerve hormonale proprii. Este adevarat totusi ca, la fel ca si alte organe, intr-o anumita parte este comandat de creierul "instinctelor". Acesta provoaca reactii fiziologice automate si irationale precum frica, mania, bucuria si antreneaza, de asemenea, o crestere a ritmului cardiac, a debitului sanguin, transpiratie abundenta, etc. Gratie tehnicilor moderne de captare a imaginilor cerebrale, au putut fi reperate mai exact zonele din creier unde se produc emotiile. Acest ansamblu de zone este numit "creierul emotional", iar ceea ce face "creierul instinctelor" declanseaza o reactie in "creierul emotional", totul trecand apoi prin "creierul logic". Mai exact, atunci cand intalnim o persoana care ne place, creierul instinctelor se pune in miscare si comanda creierului emotiilor sa produca emotiile. Acesta cauta in "memoria" sa situatiile, amintirile la care se poate raporta noul impuls. "Creierul logic" va evalua apoi situatia pe baza unor criterii practice de fezabilitate. Intregul proces va antrena eliberarea neuromediatorilor si hormonilor: dopamina implicata in procesul de asteptare a recompenselor si placerii, noradrenalina pentru stres si efort, serotonina responsabila printre altele de apetitul sexual, vasopresina si ocitocina, care se pare ca joaca un rol vital in atasarea unei persoane de o alta. Iar faimoasa "dragoste la prima vedere" rezulta dintr-o furtuna a acestor neurotransmitatori. Sentimentul si dorinta amoroasa fac parte din ceea ce se numeste "circuitul recompensei". O emotie declanseaza o dorinta care antreneaza apoi fie o placere, fie o suferinta. Studiind activitatea creierului mai multor persoane carora le erau prezentate fotografii ale fiintelor iubite, apoi ale unor necunoscuti, cercetatorii au avut parte de o surpriza. Ei au constatat ca zonele din creier care se activau la vederea fotografiilor cu persoanele apropiate erau aceleasi cu cele implicate in consumul de droguri. Iata o explicatie posibila a credintei ca dragostea orbeste... (E.F.)

Citește și: