Silviu Bănilă
8320 vizualizări 12 sep 2019

Cu trei ani înainte să fie ucisă de nazişti într-un ghetou evreiesc din Polonia, Renia Spiegel, care avea atunci 14 ani, a început să scrie într-un jurnal secret, scrie independent.co.uk.

„Caut pe cineva căreia să-i împărtăşesc grijile şi bucuriile vieţii de zi cu zi”, a scris Renia în data de 31 ianuarie 1939, în jurnalul ei. „De acum înainte, vom începe o prietenie foarte sinceră. Cine ştie cât va dura?”

De-a lungul a 700 de pagini, Renia nu doar că discută despre preocupările de adolescentă, precum certurile minore cu sora ei, Ariana şi amintirea primului sărut, ci vorbeşte inclusiv despre ororile comise de nazişti.

În data de 26 iunie 1941, la scurt timp după ce a împlinit 17 ani, Renia a scris că a fost obligată să poarte o banderolă albă cu o stea albastră, semnificând faptul că este „evreică”. „Pentru tine, eu voi rămâne aceeaşi Renia, dar pentru alţii, o să devin, cumva, inferioară”.

Un an mai târziu, aceasta se ruga pentru viaţa ei: „Oriunde mă uit, văd vărsare de sânge. Execuţii oribile. Ne omoară. Dumnezeule, Lasă-ne să trăim! Te implor, vreau să trăiesc!”

„Am avut atât de puţine experienţe în această viaţă. Nu vreau să mor. Mă tem de moarte. Totul este stupid, minuscul, neimportant, mic. Azi mă tem că sunt urâtă. Mâine s-ar putea să nu mai gândesc deloc”.

Renia a povestit cum a fost „închisă într-un ghetou” din Przemysl, în 15 iulie 1942, înainte de a fi salvată de primul ei iubit, Zygmunt Schwarzer, care colabora cu Rezistenţa locală.

Renia şi-a petrecut ultimele zile din viaţă într-un pod, alături de părinţii lui Zygmunt şi ultima intervenţie a ei în jurnal datează din 28 iulie: „O, Israel, salvează-ne, ajută-ne! M-ai ferit de gloanţe şi bombe, grenade, ajută-mă să trăiesc, ajută-ne!”

Două zile mai târziu, aceştia au fost descoperiţi de soldaţii nemţi, care i-au executat sumar în stradă.

Nu se ştie cum jurnalul Reniei a supravieţuit războiului. Deşi a fost în lagărele de la Auschwitz-Birkenau şi din alte locuri ocupate de nazişti, Zygmunt a reuşit să ascundă jurnalul şi acesta a ajuns în 1950 la mama şi sora fetei, care ajunseseră în New York.

Sora Reniei, Elizabeth, a declarat pentru BBC: „Am citit doar câteva rânduri, deoarece mă apuca plânsul. A fost ca un surogat de mamă pentru mine”.

Familia a considerat că jurnalul este prea răvăşitor pentru a fi citit şi l-a ţinut ascuns 70 de ani, înainte ca documentul să fie scos la lumină de sora Reniei - cunoscută drept Elizabeth Bellak - şi fiica ei, Alexandra.

Cartea - care a fost comparată cu jurnalul lui Anne Frank - va fi publicată pentru prima dată în limba engleză.

Anterior, lucrarea a fost publicată în Polonia, în 2016, dar a primit atenţia cuvenită în acest an.

„Era foarte inteligentă. Era şefa programului de literatură la şcoală. Şi era foarte, foarte, foarte amabilă şi se gândea mereu la ceilalţi”, a spus femeia.

Citește și: