1390 vizualizări 20 ian 2011

Pe numele său real Ştefan Hantel, Dj-ul german a difuzat la postul britanic o manea a lui Florin Salam. "Acest gen de muzică e ultimul răcnet", a spus Shantel într-o discuţie cu moderatorul emisiunii, Dj Rob da Bank. Mai mult, a continuat germanul, "maneaua va face furori peste doi ani în Austria şi Germania " .

"Depinde cine comentează", a declarat pentru gândul Horia Moculescu. "Viaţa unei piese este extrem de scurtă acum", mai spune celebrul compozitor. "Maxim un an de zile trăieşte un hit". Iar Mihai Alexandru, mai tânărul său confrate, îi împărtăşeşte opinia. "Acum se aude la radiouri doar muzică de club, iar piesele se schimbă odată la 6 luni. Nicio piesă nu are viaţă lungă", conchide compozitorul. Cert e un lucru, spune Mihai Alexandru. "Străinii sunt interesaţi de muzica minorităţilor, poate fi pe un fundal politic, dar le plac sălbăticiile". Mihai Alexandru îşi aminteşte vizita pe care o echipă de la o televiziune franceză i-a făcut-o în studioul său de înregistrări. "Realizau un material despre Viorica şi Ioniţă de la Clejani şi pentru ei era totul extrem de interesant. Oricum, din punct de vedere muzical, oamenii ăştia cântă dumnezeieşte", mai spune Alexandru. De altfel, el i-a ascultat pe viu, tot în studio, pe Florin Salam, pe Adi Minune şi pe Raluca Drăgoi. "Cântă foarte bine, foarte curat, cu melisme, dificil de interpretat chiar de un artist cu experienţă", conchide compozitorul.

Exotismul ar putea fi o explicaţie pentru care muzica maneliştilor prinde la străini, explică Horia Moculescu, precizând însă că maneaua nu este proprie ţiganilor şi nici românilor. "E un hibrid, un tip de muzică pe care îl auzi şi-n Turcia, şi în Grecia", mai spune compozitorul. "La noi a prins pentru că a găsit o breşă". Potrivit lui Moculescu, maneaua a intrat în viaţa românilor de-a valma, odată cu importurile violente de după 90. "A existat o necesitate interioară a spectatorului pentru această muzică, a cărei subiect este unul inofensiv - în special, dragostea şi suferinţa".

Nicolae Guţă, preferatul francezilor

În urmă cu o lună, un alt manelist român a fost răsfăţatul presei străine. Criticul Patrick Labesse de la Le Monde a clasat albumul lui Nicolae Guţă pe locul al patrulea într-un top al celor mai bune discuri din 2010. "Extraordinarul cântăreţ ţigan din România Nicolae Guţă impresionează prin virtuozitatea vocii sale, lansându-se într-o cursă nebună de onomatopee ritmice", îl lăuda Labesse pe român. Acesta, deloc impresionat de elogiile francezilor, avea să declare pentru gândul: "S-a mai întâmplat ca piesele mele să ajungă la ruşi numărul unu la toate radiourile, am avut o piesă şi la cehi, iar francezii au mai scris de mine". El avea şi o explicaţie pentru succesul de care se bucură peste hotare: "îţi trebuie o ţâră de voce, o ţâră de talent şi o ţâră de noroc. Cred că am din toate", mărturisea cântăreţul. "Francezii au găsit că am o voce cu onomatopee", spunea artistul. "S-ar înţelege prin asta că incit spiritele, că scot dracul din văgăună. Sunt aşa, ca indienii, care cântă când vor să vină ploaia. Iar rromii au ceva origini indiene", împletea Guţă firul genealogiei. În urmă cu opt luni, artistul Nicolae Guţă a ajuns în paginile unei alte publicaţii, Ouest - France, care i-au lăudat creaţiile. După ce întreaga redacţie a ascultat albumul cu 12 piese, acelaşi menţionat şi de criticul Le Monde, jurnaliştii Ouest-France au deliberat: "Nicolae Gutsa este un star în România sa natală, mai precis în Timişoara. Vibrato-ul său, demn de cele mai sensibile acorduri de vioară, şi onomatopeele sale îndrăcite dezvăluie o tehnică extraordinară".

ASCULTĂ AICI DIFUZAREA MELODIEI LA BBC RADIO

Citește și: