Florin Jinga
587 vizualizări 2 dec 2018

După ce a cucerit vârfurile Himalayei şi Anzilor, unde a înfipt de fiecare dată steagul României pentru a nu uita de unde a plecat, alipinistul Zsolt Torok a publicat pe pagina sa de Facebook un mesaj cu ocazia Centenarului.  

„La mulţi ani, România! Dacă credem în teoria cum că ne alegem locul unde ne vom naşte, asta pentru că ne dorim să «îndeplinim» o misiune şi avem nevoie de un loc anume unde putem învăţa lecţii, atunci eu cu siguranţă am ales să mă nasc în România. Când eram mic nu am înţeles de ce şi eram revoltat pentru că mă uitam către ţările unde viaţa cel puţin aparent este mai uşoară.

Natura mea însă m-a îndreptat mereu către direcţiile unde calea nicidecum nu este deloc uşoară, către direcţiile unde pot aduce o contribuţie...

Conflictul acesta, tânjala către locurile unde se trăieşte mai bine şi spiritul care răspunde angajamentelor îl purtam în mine, dar de când (30 ani) am început alpinismul, am început să cunosc ţara, să descopăr oamenii, să descopăr românii. Îmi sunt dragi atât cei care ar putea să lucreze în ,,Silicon Valley”, cât şi bătrânica de la ţară care duce un trai apropiat de natură cu înţelepciunea simplă şi sănătoasă. În acest proces îndelungat de cunoaştere şi autocunoaştere am învăţat să iubesc pământul unde m-am născut şi să înţeleg de ce m-am născut aici. M-am născut în România pentru că ţara asta are nevoie de oameni care înfruntă greutăţi, se ridică şi o iau de la capăt. Cred că ţara asta are nevoie de oameni care au capacitatea să ofere ,,fără ofensă” un exemplu zi de zi.

Declaraţia de dragoste pentru România a unui alpinist de etnie maghiară

Nu cred în schimbarea forţată pentru că binele nu poate veni şi aplica cu forţa. Binele de aceea este bine pentru că îţi oferă tocmai linişte armonie şi pace. Împlinire! Astfel oriunde mă aflu în marii pereţi, pe Mureş cu canoia, prin păduri seculare sau vârfuri înalte din Himalaya, transmit aceste gânduri ţării mele şi îmi imaginez că ele ajung acolo unde ajută, la fel cum vântul răspândeşte rugăciunile, fluturând steguleţele prin Nepal lumii întregi.

Nu trebuie să fim noi oamenii la fel, este minunat că suntem diferiţi. Referitor la ţară, însă cu toţii ar fi bine să avem aceleaşi gânduri sau măcar asemănătoare. Să apreciem, să iubim să conştientizăm. Nu trebuie să-i copiem pe alţii, nu trebuie să ne pierdem identitatea încercând să fim ca alţii. Se poate trăi la fel de bine păstrându-ne în Europa originali şi dacă stăm să ne gândim tocmai asta este farmecul Europei, faptul că avem atâta culoare, culturi diferite şi specificul locului.

Este important însă ca sentimentul de identitate naţională să nu fie nici ofensiv, nici demagogie. Să nu fie confundată cu aroganţa şi mândria agasantă. Identitatea naţională înseamnă ţinuta asta pentru că suntem cu toţii câte o ,,coloană a infinitului”. Identitatea naţională este sentimentul care ar trebui să ne hrănească ceea ce este bun şi frumos în noi la tot pasul, bazat pe ceea ce ştim că a dat poporul român lumii. Personalităţi, artişti, sportivi, poezie, opere de artă, dar repet şi pe cei care păstrează tradiţiile în locuri ascunse, uitate de ,,lume”, oameni care fac parte din ,,patrimoniul european”.  Astfel, cu fruntea ridicată, cu bucurie în suflet, putem trăi frumos dincolo şi dincoace de Arcul Carpatic în estul Europei.

Declaraţia de dragoste pentru România a unui alpinist de etnie maghiară

Omul sfinţeşte locul întotdeauna.

La mulţi ani România, la mulţi ani tuturor celor care simt împreună pentru această ţară şi îi doresc binele!”, a scris alpinistul pe Facebook.

Foto: Zsolt Torok/ Facebook

Citește și: